Tânărul Nicolae Lucaciuc a murit la doar 19 ani, în Olanda, după ce a fost lovit mortal de o mașină în timp ce se afla pe bicicletă.
Nicolae plecase în Olanda împreună cu cel mai bun prieten al său, Denis, pentru a munci și a câștiga bani. Cei doi mergeau cu bicicletele să își cumpere de mâncare atunci când s-a produs tragedia.
Denis a povestit, într-un mesaj emoționant, despre prietenia lor, despre momentul accidentului și despre clipele cumplite petrecute în spital, alături de Nicolae.
„Tânărul pe nume Lucaciuc Nicolae Gabriel a fost un băiat bun, cu un suflet mare și respectuos. A fost om cu toți cei care au fost oameni cu el. Totuși, viața lui nu a fost ușoară încă de mic. A avut multe probleme, iar mulți râdeau de el. A fost mai tăcut și ne-am înțeles foarte bine, din cauză că și tinerețea mea a fost foarte grea. De atunci i-am promis că o să fim puternici și o să ajungem oameni.
Când am terminat școala, de ziua lui am venit la el și, de atunci, ca să nu stau singur, îl ajutam cu ce puteam. Munceam cu ziua, iar neamurile lui mi-au devenit ca o familie, iar ale mele pentru el. Toți o să plângem după el. Eram ca frații, de nedespărțit.
Și alaltăieri s-a întâmplat un accident de groază.
O zi obișnuită de duminică în Olanda. După șase zile de muncă, ni se terminase mâncarea din frigider și ne-am dorit să ieșim cu bicicletele, să ne plimbăm, cum ne place nouă, și să cumpărăm ce ne trebuie.
Plimbându-ne, am ajuns la o intersecție cu cinci-șase drumuri. Noi veneam din stânga, el era în față, iar eu eram în spate. Prima dată nu poți să îți dai seama cum merge drumul acela. Semaforul pentru biciclete arăta roșu, dar toate mașinile stăteau. Era o linie și nu se vedea bine ce se întâmplă.
Când am văzut ce se întâmplă, el deja intrase pe linia aceea. Am vrut să strig, dar nu am reușit. A ieșit o mașină cu aproximativ 120 de kilometri pe oră, iar șoferul nu a pus frână. El a fost aruncat și a aterizat foarte departe, iar bicicleta a ajuns și mai departe.
Am așteptat puțin și am fugit la el, înjurând în capul meu: «De ce te-ai grăbit așa?». În același timp, sunam la salvare.
De aici încep să spun cine și cum este de vină. Am auzit multe opinii diferite, dar, în opinia mea, cred că toți sunt de vină. Nu erau pregătiți.
Totuși, eu nu înțeleg de ce semaforul nu are lumini pe ambele părți. De ce? Pentru că așa se înțelege dacă pentru om era verde sau roșu. Din cauza drumului, nu ai cum să afli pe ce bandă poate apărea o mașină.
Poate toți acum o să zică că eu aș fi văzut, dar el era un băiat grăbit, gânditor și nici nu a observat.
Alții zic că semafoarele erau problema, dar și șoferul a făcut o mare greșeală. În momentul în care am declarat tot ce s-a întâmplat, mașina șoferului a fost verificată. Mașina mergea și avea niște frâne de nota 10. Dacă măcar apăsa frâna, poate supraviețuia. Am fi făcut tot posibilul.
Spitalul. Cel mai greu moment din viața mea.
Vă amintesc că suntem în Olanda. Vorbeam în engleză, dar și cu traducător, în timp ce vorbeam cu părinții. Am cerut doctorului să mă lase la el, dar a fost nevoie de permisiunea părinților. Mi-au dat permisiunea.
Atunci doctorul a spus că nu mai are nicio șansă, din cauză că avea craniul pe jumătate crăpat, jumătate din creier afectat și plămânii grav afectați. Totul era foarte grav.
S-a aflat doar o veste bună din toate: el nu a simțit nimic. A intrat în comă din prima.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că, în ultima zi, când urma să fie scos din aparate, am putut să fiu lângă el. Cu mult timp în urmă i-am promis că, dacă va muri unul dintre noi, o să fiu lângă el până la moarte, în ultimele secunde.
Îl mângâiam pe mână. Mișca mâna, încerca să deschidă ochii și a tras ultimul lui aer. Îi spuneam, cu speranța că mă aude: «Totul o să fie bine. Sunt lângă tine. Stai liniștit».
Încercam să mă abțin să nu plâng. Nu voiam să mă audă așa, dar ochii spuneau altceva. În gânduri mă rugam la Dumnezeu ca să ajungă acolo unde trebuie să ajungă.
După aceea nu a mai mișcat. Cred că în două minute i s-a schimbat culoarea și atunci nu am mai putut să îmi țin lacrimile.
A murit.
Acum a rămas numai în sufletul meu. I-am promis că o să fim puternici și acum am rămas singurul puternic, mai ales după ce am trăit momentul ăsta greu.
O să îți promit, Niku, că o să fiu puternic. Voi reuși orice îmi doresc și nimeni nu îmi va sta în cale, doar moartea.
Mi-ai fost cea mai dragă persoană din viața mea, iar moartea ta mă va motiva să trăiesc viața la maximum și să fiu puternic, pentru că viața este imprevizibilă și oricui i se poate întâmpla așa ceva.
Viața îi pune la încercare pe cei puternici și, dacă faci o greșeală, viața te verifică dacă ai învățat lecția sau nu. Ori te învață, ori te doboară.
Trăiți viața la maximum, pentru că nu știți când o să muriți. Dumnezeu decide.
Și încă o dată, mulțumesc pentru tot, pentru atenție, sprijin, cuvinte motivaționale și sfaturi. Mulțumesc, lume. 🫂😓❤️🩹
Condoleanțe familiei. 🖤🕊️
Dumnezeu să-l odihnească în pace. 🖤🕊️”
El este tânărul din Botoșani mort în accident
Tragedie fără margini! Tânăr de 19 ani din Botoșani mort după un accident în Olanda
