Suntem în 2026 iar botoșănenii au la dispoziție un singur drum spre Vest – o șosea îngustă, cu o bandă pe sens, în cea mai mare parte supraaglomerată și, prin urmare, lentă, nemaivorbind de starea arterei rutiere ce leagă vestul de estul țării. Pentru a merge în sud, botoșăneni pot spune că, în sfârșit a ieșit soarele și pe strada lor. A7 îi așteaptă, după ce alte regiuni istorice au mai bine de 20 de ani de când au fost inaugurați kilometrii de autostradă post-comunistă.
Principala cauză pentru lipsa cruntă de infrastructură rutieră din Moldova au constituit-o guvernele care, prin deciziile luate, au arătat că Moldova nu este o prioritate pentru ele.
Este strigător la cer să-l urmărim acum pe deputatul Marius Budăi cum își arogă merite pentru autostrada A7, criticând guvernul Bolojan. Și aceasta, pentru că tocmai deciziile PSD luate de-a lungul anilor au întârziat construcția autostrăzilor în Moldova, iar faptul că acum putem vorbi despre un A7 funcțional este meritul PNRR și al termenelor fixe cerute de finanțările europene.
Dar să analizăm cronologic.
În 2003 guvernul Adrian Năstase încheia contractul Bechtel pentru Autostrada Transilvania
Brașov–Borș, fără licitație internațională, aproba credite externe de până la 2,885 miliarde euro, garantate integral de stat. Un raport ulterior al Ministerului Finanțelor a identificat prejudicii
majore rezultate din contract. Impactul indirect a constat în faptul că resurse bugetare uriașe au fost concentrate pe un proiect din Transilvania, în timp ce Moldova nu avea niciun proiect similar matur.
În februarie 2013 guvernul Victor Ponta, prin ministrul Dan Șova, afirma public că nu este „fan” al autostrăzii Iași–Târgu Mureș și că aceasta nu poate primi finanțare europeană.
Afirmația venea deși traseul fusese inclus în rețeaua centrală TEN-T în 2012, ceea ce îi
permitea accesul la fonduri europene.
În decembrie 2013, strategia Ponta–Șova nu prioritiza Târgu Mureș–Târgu Neamț până în 2018.
În perioada 2017–2018, A7 a acumulat 15–18 amânări la licitațiile pentru proiectare, CNAIR nereușind să atribuie contractele timp de peste un an.
În ianuarie 2018, CNAIR a reziliat singurul contract activ pentru revizuirea studiului A8 Târgu Mureș–Ditrău. Vorbim despre desfacerea unui contract existent, după care pregătirea proiectului a trebuit reluată.
Între 2018–2019, guvernul Dăncilă a împins Târgu Neamț–Iași către parteneriatele public- private, în timp ce organizațiile de infrastructură, de genul „Moldova vrea autostrăzi” sau „Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei”, solicitau utilizarea finanțării europene; formula parteneriatului public-privat nu a produs vreun șantier.
A urmat un tipar clasic pentru politicienii ce își ascund lipsa voinței sau indiferența în spatele birocrației: studii → suspendare → licitație anulată → contract reziliat → studiu refăcut → altă soluție de finanțare → noi licitații.
Autostrada A7 Ploiești–Pașcani a ajuns în PNRR cu 319 km și peste 3 miliarde de euro alocate.
Odată ce a existat finanțare europeană clară, termene ferme și presiunea PNRR, proiectul a trecut într-o cu totul altă viteză. Nimeni nu avea cum să o oprească, nici măcar actuala criză financiară creată tot de guverne PSD.
„Domnule Budăi, vă invităm să faceți un exercițiu de imaginație: cum ar fi arătat Moldova și cum ar fi arătat Botoșaniul, dacă autostrăzile A7 și A8 s-ar fi numit A3 și A4? Dacă Moldova ar
fi fost o prioritate pentru guvernele PSD, dacă Botoșaniul ar fi fost o prioritate reală pentru deputații și senatorii PSD pe care acest județ i-a trimis cu mare dăruire în Parlament și în guvernele post-decembriste?”, este mesajul transmis de Cristina Lăcătușu, președintele USR Botoșani.
(comunicat USR Botoșani)
