Părinții cu un singur copil se întreabă adesea dacă lipsa fraților îl va face pe acesta mai răsfățat, egoist sau singuratic. Aceste temeri sunt comune, iar studiile recente oferă clarificări.
România se numără printre țările europene unde familiile cu un singur copil sunt majoritare. În 2021, peste 50% dintre gospodăriile românești aveau un singur copil, conform datelor Eurostat. De asemenea, numărul nașterilor a continuat să scadă, cu 155.418 născuți-vii în 2023, o scădere de peste 10.000 față de 2019, potrivit Institutului Național de Statistică.
Această tendință indică o realitate statistică în care copilul unic nu mai este o excepție. Apar frecvent întrebări despre impactul emoțional și social al creșterii unui singur copil, precum și despre vinovăția resimțită de părinți. Întrebări precum „Un singur copil la părinți se simte singur?” sau „Oare o să-i lipsească abilitățile sociale?” sunt comune. Cercetările contrazic aceste temeri. Un articol recent din Psychology Today arată că miturile despre copiii singuri la părinți nu au fundament științific.
Studiile longitudinale confirmă că acești copii ating aceleași niveluri de adaptare emoțională, empatie și succes școlar ca și cei cu frați, cu condiția unui mediu familial stabil și a unei relații de calitate cu părinții.
Literatura de specialitate analizează de peste patru decenii particularitățile familiilor cu un singur copil, iar concluziile sunt constante: statutul de copil unic nu reprezintă un dezavantaj emoțional sau social. O meta-analiză coordonată de cercetătoarea Toni Falbo, specialistă în psihologia copilului singur la părinți, arată că nu există diferențe semnificative în inteligență, empatie, cooperare sau satisfacție de viață între copiii singuri la părinți și cei cu frați. Mai mult, profesoara, care a publicat 38 de articole pe această temă, afirmă că stereotipurile despre copiii singuri la părinți – că sunt singuri, răsfățați, inadaptați și egoiști – sunt, de fapt, mituri adânc înrădăcinate în psihologia maselor. Autorii notează chiar că, în multe cazuri, copiii unici raportează relații mai apropiate și mai armonioase cu părinții, datorită timpului și resurselor investite în relația părinte-copil.
Datele științifice indică faptul că relația dintre părinți și copilul unic tinde să fie mai stabilă, mai comunicativă și mai centrată pe sprijin emoțional. Calitatea legăturii nu este determinată de numărul de copii din familie, ci de modul în care părinții reușesc să ofere atenție, autonomie și încredere.
Sursa https://www.hotnews.ro
