Peste 136.000 de cetățeni din afara UE dețineau permise de ședere pentru angajare în România la finalul lunii august, majoritatea provenind din Nepal, Sri Lanka, Turcia, Moldova și India. Două treimi dintre acești imigranți locuiesc în București, Ilfov, Constanța, Timiș și Cluj, conform unui studiu realizat de Consiliul Economic și Social (CES). Aceștia vin atrași de salarii mai bune și văd România ca o poartă spre UE, în timp ce firmele românești angajează masiv din Asia pentru a acoperi deficitul de personal.
Studiul CES relevă că accesibilitatea vizelor și avizelor de muncă face din România o destinație inițială sau pe termen mediu preferată, mai ales pentru migranții din Asia de Sud-Est.
Conform datelor oficiale ale Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI) valabile la 31 august 2025, majoritatea cetățenilor din țări terțe cu permise de ședere pentru angajare provin din Nepal (45.802), Sri Lanka (22.559), Turcia (18.150), Moldova (15.714), India (12.995), Bangladesh (8.449), China (8.272), Siria (7.222), Egipt (5.471) și Pakistan (4.522).
Restul țărilor reprezintă aproximativ 61.094 de persoane, totalizând 136.334 de cetățeni non-UE cu permise de ședere pentru angajare (IGI, 2025), ceilalți având drept de ședere pentru reîntregirea familiei, studii etc.
Aproximativ doi din trei imigranți locuiesc în București, Ilfov, Constanța, Timiș și Cluj, conform datelor IGI.
Studiul arată că principalul motiv al recrutării este economic: companiile românești angajează masiv din Asia pentru a suplini lipsa de forță de muncă, fără a se baza pe fluxuri migratorii integrate sau pe relații istorice.
Ocuparea forței de muncă reprezintă 64% din permisele emise, reîntregirea familiei 16%, studiile 9%, rezidența permanentă 9%, protecția internațională 2% și alte scopuri 1% (IGI, 2025). România se remarcă în UE prin faptul că aproximativ doi din trei cetățeni străini vin aici pentru muncă.
Aproximativ 93% dintre migranți au vârste cuprinse între 18 și 64 de ani, indicând un potențial ridicat de participare pe piața muncii și sugerând motivația economică a migrației.
Totuși, acest interval include și studenți și cetățeni ucraineni cu protecție temporară, nu doar persoane venite exclusiv pentru muncă.
„Corelarea acestor date cu numărul celor 136.334 de angajați străini arată că, deși mulți migranți sunt la vârsta activă, doar o parte sunt integrați în câmpul muncii. Proporțiile reduse de copii și adolescenți sugerează preponderența migrației economice, iar prezența minimă a migranților vârstnici este asociată cu reîntregirea familiei sau stabilirea pe termen lung”, arată studiul.
Populația migrantă este predominant masculină, cu 75% bărbați și 25% femei, fiind una dintre cele mai masculinizate din Europa.
„Acest dezechilibru se aliniază cu modelele tradiționale de migrație a forței de muncă, mai ales în construcții, industrie și agricultură, care angajează mai mulți bărbați. Însă, migranții de sex feminin sunt din ce în ce mai prezenți în ospitalitate, asistență medicală și munca în gospodărie, unde cererea rămâne mare, dar ocupând o pondere semnificativă în poziții calificate”, menționează studiul.
Evoluția primelor cinci domenii de activitate cu cei mai mulți migranți angajați în perioada 2019-2025 arată că cele mai multe angajări sunt în construcții.
În acest domeniu, numărul a crescut de la 9.853 de angajați în 2019 la 41.518 în 2025, o creștere de aproximativ 321%.
Industria prelucrătoare a avansat de la 10.815 la 38.700 angajați (258%), iar comerțul de la 10.159 la 25.965 (155%).
În servicii, ospitalitatea crește de la 6.066 la 28.559 (371%), iar serviciile administrative și de suport de la 2.255 la 18.669, o creștere de 728%, cea mai mare dintre toate sectoarele analizate.
Studiul compară numărul de muncitori non-UE cu numărul total de angajați pe diverse segmente de activitate în 2024.
Conform datelor, HoReCa are cea mai mare pondere de angajați Non-UE, atingând 13% (27.948 de lucrători din 222.871 de salariați).
„Valoarea reflectă sezonalitatea și volatilitatea ridicată a pieței, precum și dificultatea angajatorilor de a menține o forță de muncă locală stabilă. Lucrătorii Non-UE au devenit un element structural al funcționării sectorului, substituind golurile lăsate de mobilitatea ridicată a personalului autohton”, precizează raportul.
Recrutorii cu experiență semnalează un deficit de reglementare pe piața intermediarilor: „nu există cadru legislativ pentru verificare… și amendare a companiilor” din domeniu.
Acolo unde agențiile sunt profesionalizate, contractele sunt lizibile și integrarea se desfășoară coerent, altfel apar întârzieri, neconcordanțe documentare și costuri neprevăzute pentru angajator și lucrător.
Un determinant major al precarității contractuale este îndatorarea la origine, se arată în raport.
Sursa https://www.hotnews.ro
