La final de vară, mirosul greu din mașina de spălat pornește de multe ori din trei puncte ignorate: garnitura ușii, sertarul de detergent și filtrul pompei. O verificare făcută acum poate preveni depuneri, scurgere lentă și umezeală rămasă în interior.
La final de vară și înainte ca locuința să stea mai mult cu geamurile închise, merită verificată mașina de spălat în zonele unde se adună apă, detergent și scame. Mirosul greu nu apare, de regulă, dintr-o singură cauză, ci din depuneri lăsate în timp în jurul garniturii ușii, în sertarul de detergent și în filtrul pompei. Când întreținerea este amânată, aparatul poate începe să miroasă, să evacueze mai lent sau să lase urme vizibile de murdărie în pliuri și colțuri.
Primul punct care trebuie privit atent este garnitura ușii. În pliurile ei rămân frecvent umezeală, fire textile, scame și uneori obiecte mici scăpate din haine. Tocmai de aceea, zona trebuie ștearsă după curățare și lăsată să se usuce complet. Dacă se văd depuneri, acestea se îndepărtează cu o lavetă moale ori cu o perie fină, fără produse abrazive și fără a pulveriza apă direct pe aparat. Semnele că aici s-a adunat deja murdărie sunt mirosul persistent, petele din cauciuc și senzația că zona rămâne umedă mult timp după terminarea programului.
Al doilea punct ignorat este sertarul de detergent. Acolo se strâng reziduuri de detergent și balsam, iar în spatele sertarului pot rămâne depuneri care nu se văd din prima. Curățarea corectă înseamnă scoaterea componentelor care se pot demonta, spălarea lor sub jet de apă și curățarea locașului cu o perie moale. Dacă sertarul este împins la loc fără să fie curățat bine, reziduurile rămase pot alimenta din nou mirosul greu chiar dacă tamburul pare curat.
Al treilea punct este filtrul pompei, adică locul unde se pot aduna scame, resturi și obiecte mici care încetinesc evacuarea apei. Curățarea lui nu se face în grabă. Aparatul trebuie oprit de la alimentare, iar zona se deschide cu prosoape pregătite dedesubt, pentru că poate curge apă rămasă în sistem. După deschiderea capacului și a filtrului, trebuie verificat dacă există corpuri străine care blochează pompa sau împiedică mișcarea normală a pieselor din interior. Dacă ceva pare blocat și nu se desprinde ușor, improvizațiile nu sunt o soluție bună.
Pe lângă aceste trei puncte, merită folosit și ciclul de autocurățare al cuvei, dacă modelul mașinii îl are. Rolul lui este să curețe interiorul și să reducă depunerile care rămân după folosirea repetată a programelor obișnuite. Un astfel de ciclu se pornește cu mașina goală, iar instrucțiunile producătorului trebuie respectate exact, inclusiv atunci când sunt permise doar anumite soluții de curățare. Nu este momentul pentru combinații improvizate de substanțe sau pentru cantități puse după ochi.
După verificare și curățare, cel mai simplu gest care ajută pe termen lung este lăsarea ușii deschise până se usucă interiorul. Aceeași atenție merită și sertarul, dacă modelul permite aerisirea lui după folosire. Când mirosul greu revine repede, apa se evacuează lent sau se observă murdărie care reapare imediat, problema nu trebuie ignorată. O întreținere scurtă făcută acum poate scuti locuința de umezeală neplăcută, haine care nu mai miros curat și intervenții mai grăbite exact când aparatul este folosit mai des.
