Înainte de vreme rece, stiva de lemne merită mutată și aerisită corect. Lemnele ținute direct pe pământ sau lipite de casă se usucă mai greu, pot favoriza insectele și aduc în interior umezeală, mirosuri și surprize ascunse sub scoarță.
Înainte de toamnă, depozitarea lemnelor de foc merită verificată cu aceeași atenție ca instalațiile din casă. Lemnul ținut la întâmplare poate părea o problemă minoră, însă exact aici încep adesea umezeala, mirosurile neplăcute și apariția insectelor care ajung apoi în apropierea locuinței. Când stiva stă direct pe pământ, lemnele se usucă mai greu, trag umezeală și rămân mai primitoare pentru dăunători și alte vietăți care se ascund sub scoarță.
Primul gest util este ridicarea stivei de la sol, pe suporturi care permit aerisirea. Lemnul se păstrează mai bine când circulă aerul printre bucăți și când ploaia ori umezeala din sol nu îl ating constant. Tot acum merită văzut dacă lemnele sunt despicate și dacă partea expusă la ploaie este protejată fără a bloca ventilarea. Lemnul ud sau nespintecat se usucă mai lent, iar dacă este mutat prea repede în spații închise poate aduce miros greu și urme de mucegai.
A doua regulă este distanța față de casă. O stivă lipită de zid, de anexă sau de alte clădiri poate deveni un culoar comod pentru insecte, iar în timp păstrează umezeala exact lângă zonele care ar trebui să rămână uscate. Chiar dacă multe insecte din lemnul de foc sunt doar o neplăcere trecătoare, lemnele păstrate multă vreme lângă pereți nu sunt o idee bună. Problema nu este doar ce se vede la suprafață, ci și ce poate rămâne ascuns sub scoarță sau între bucăți.
Lemnele nu ar trebui aduse în interior în cantități mari și pentru perioade lungi. Când se încălzesc, insectele adormite în lemn sau sub scoarță devin active și ies la lumină tocmai în locuință. De aceea, este mai sigur să fie adusă doar o cantitate mică, suficientă pentru scurt timp, nu pentru săptămâni întregi. Dacă există un lădoi sau un colț pentru depozitare în interior, acesta trebuie golit și curățat periodic, astfel încât praful, scoarța și resturile să nu se adune de la un transport la altul.
O atenție specială merită subsolurile sau încăperile slab ventilate. Lemnul care nu este bine uscat poate ridica umiditatea din aer, poate accentua mirosurile și poate favoriza mucegaiul în spații deja sensibile. De aceea, depozitarea mare în beci nu este o soluție bună atunci când aerisirea este slabă. În plus, tratamentele cu insecticide nu sunt recomandate pentru lemnul de foc care urmează să fie ars, pentru că beneficiul este redus, iar riscurile nu sunt de ignorat.
Pe scurt, verificarea utilă înainte de sezonul rece are câteva repere simple: stiva să fie ridicată de la sol, ținută la distanță de casă, bine aerisită și folosită prin rotație, cu lemnul mai vechi înaintea celui proaspăt adus. În interior intră doar cât este nevoie pe termen scurt. Sunt pași mici, dar fac diferența între un lemn care se păstrează uscat și o rezervă care aduce umezeală, miros neplăcut și musafiri nepoftiți exact când începe să fie folosită mai des.
