Interviuri
Constantin Contac
„SĂ NU SE ÎNŢELEAGĂ CĂ SÎNT UN ANALFABET”Constantin Contac 1 - În iunie 2000 cariera dumneavoastră politică părea terminată întrucît pierduseră-ţi din nou alegerile la Primărie. Acum sînteţi şeful judeţean al celui mai puternic partid şi preşedintele al Consiliului Judeţean. Care este secretul ascensiunii? - Asta poate cineva avea iluzii că cariera mea politică era terminată. Nu, eu practic am intrat în politică independent, am avut foarte multe oferte legat de prezenţa mea în politicul românesc şi în mod deosebit în politica din judeţul Botoşani, ca independent, dar nu am găsit un climat corespunzător. Nu atît doctrina cît oamenii care era implicaţi în diferite partide. N-am putut să mă acomodez şi să mă asociez cu ei chiar dacă poate că din punct de vedere doctrinar am fi corespuns şi atunci am fost nevoit în '98 să fac un partid, iar deja în 2000 la alegeri am avut convingerea că Simirad, care era preşedintele Partidului Moldovenilor, avea o înţelegere secretă, şi eu cunoşteam treaba asta, la Bucureşti cu PDSR-ul de atunci. Sigur că am intrat în Consiliul Judeţean prin negocieri, am renunţat într-un final, în 2000, la candidatura pentru primar la Botoşani. Am realizat că este foarte greu şi ca independent şi ca partid mic să pot să pătrunzi la o Primărie aşa de mare, mai ales că încă convingerile politice în capul botoşănenilor nu erau aşa de clare şi sigur că am acceptat, tot ca urmare a unei negocieri, să vin la Consiliul Judeţean, iar partidul actual în care sînt să preia municipiul, ceea ce s-a şi întîmplat. Va să zică, nu a fost o pierdere, ci efectiv am ajuns vicepreşedinte la Consiliul Judeţean Botoşani. Va să zică nu pot să spun că eram într-un declin politic, ci eram într-o creştere, am ajuns vicepreşedinte- Vă întrebasem care a fost secretul ascensiuni. Cum aţi reuşit? Aţi negociat bine s-au ce s-a întîmplat? - Păi nu cred că a fost vorba de negocieri. Cred că în primul rînd eu am muncit foarte mult şi foarte serios, că nu aşa de uşor am fost acceptat, dar bănuiesc că toate acceptările mele au fost bazate pe modul serios în care eu am abordat problema.- Cine nu v-a acceptat? - Dom'ne, nu că nu m-a acceptat, dar sigur, să vii într-un partid nou, un partid care avea o vechime şi avea deja oameni era mai greu să pătrunzi pentru că oriunde, şi asta nu-i de judecat, fiecare caută să îşi păstreze poziţiile dintr-un partid. Eu venind din urmă şi venind nou a trebuit să dovedesc dublu că pot într-adevăr să obţin un post sau să fiu pe un post de conducere în partid Lider politic pe şcoală - Dacă nu aţi fi fost un om cu bani credeţi că aţi mai fi ajuns şef peste PSD, peste Consiliul Judeţean? Cît de mult contează banii în politică? - Eu vreau să vă spun că la mine nu a fost problema banilor. Este foarte greu să te conving şi pe tine şi pe cititori, pentru că lumea aşa crede, că atunci cînd cineva nu poate să realizeze ceva spune "e bani, e relaţii, e nu ştiu ce". Eu m-am ridicat în viaţă şi aş vrea să spun pentru cei ce nu ştiu că eu n-am fost primit în UTC şi în politică datorită situaţii familiare a părinţilor. Tata era trecut la chiaburi şi noi copiii am avut de suferit, dar în momentul cînd am plecat de acasă şi am plecat la Satu Mare şi s-a pierdut urma mea am intrat direct în politică şi chiar am fost apreciat în politică şi în şcoala profesională. Am fost lider pe şcoală şi şcoala avea 1.800 de elevi, iar acolo, la un moment dat, am avut rol dominant în ceea ce priveşte activitatea de învăţămînt pe cei trei ani de zile. Am făcut politică pe urmă cînd m-am întors acasă în organizaţiile de tineret şi mai tîrziu în organizaţiile care existau la acea vreme, la unitatea de transporturi auto, am fost trimis la "Ştefan Gheorghiu" în 1970 de către Consiliul Judeţean care era pe vremea aia. De asemenea, am fost membru al comitetului central UTC. Va să zică am făcut politică, nu poate să spună cineva că n-am făcut politică din '70 pînă în '75. - Cum era politica atunci? Ce făceaţi ca om politic?- Să ştiţi că politica de membru UTC nu era altceva decît politica care se învîrtea în jurul muncii. Dacă munceai şi dacă aveai şi curaj şi aveai posibilitate să demonstrezi că ceea ce susţii prin politică poţi să facă în practică, nu putea să te comenteze nimeni. Eu mi-am văzut de politică şi mi-am văzut şi de treabă. Am muncit serios şi nu putea nimeni să spuie că nu gîndesc politic sănătos. Am gîndit politic sănătos la acea vreme, zic eu.- Aţi adus aminte de vremurile dinaintea căderii regimului comunist. Mereu în discursurile dumneavoastră amintiţi faptul că aţi fost şef peste o mulţime de şoferi, că aţi lucrat la canal. E mai greu să conduci un partid ca PSD sau totuşi era mai uşor atunci, cînd lucraţi cu zeci, sute de şoferi? - Nu, pentru mine arta asta de a conduce cred că mi-a fost nativă. Tot timpul am soluţii şi idei care imediat se lipesc la oameni şi de asta eu zic că e uşor de condus şi că a fost şi atunci bine şi acum e bine. Eu am condus formaţiuni mari de oameni, nu mai spun că am fost şef de Autobază, am lucrat şi pe şantiere unde pe o perioadă anumită din an reprezentam întreprinderea de transporturi judeţean, pe la Constanţa, la canal sau la minerit în Valea Jiului şi întotdeauna eu am fost primul la muncă cu oamenii, am lucrat lîngă ei, am mîncat lîngă ei, am dormit cu ei şi sigur că rezultatul muncii totdeauna m-a satisfăcut şi pentru mine a fost un succes. Şi asta am făcut şi în politică. Am fost deschis, întotdeauna am şi criticat dacă a trebuit să critic. Eram unul din cei mai vehemenţi critici atunci cînd erau şedinţele nostre.- Atunci, după cum spuneţi, criticaţi o parte a ceea ce se întîmpla în Partidul Comunist sau în regim. Ştiu că l-aţi criticat inclusiv pe senatorului Cozmîncă legat de incompatibilităţi şi totuşi reuşiţi să vă păstraţi funcţia. Cum reuşiţi? - Eu cred că atunci cînd critic pînă la urmă persoana criticată înţelege că a meriat critica. Eu vreau să vă spun dumneavoastră, că nu ştiu dacă ştiţi, eu nu mă dau dezident, dar eu am fost cel care n-am votat în alegerile pentru congresul al 14 - lea. M-am opus, am protestat vehement că nu se respecta centralismul democratic în ceea ce priveşte alegerea comitetului de partid din '89 la nivel de întreprindere judeţeană şi stabiliarea candidaţilor pentru congresul al 14 - lea. Mi s-a spus atunci că puteam să fiu arestat, dar datorită d-lui, era pe atunci, nici nu mai ştiu cum se chema ... era dl. Botoşăneanu, el m-a luat deoparte şi mi-a spus: "vezi, pentru ceea ce vorbeşti tu aici poţi să fii arestat, dar eu, ţinînd cont de calităţile muncii tale nu spun la nimeni şi tac şi o să reparăm treaba asta". Cred că am avut noroc, dar nici nu m-am plîns la nimeni şi nici nu m-am dat mare c-aş fi fost dizident. Eu mi-am văzut de treaba mea, atunci a fost părerea mea, am fost mulţumit că mi s-a dat dreptate, chiar dacă atunci pe moment treburile au rămas tot aşa cum au vrut ei, dar mi s-a dat dreptate în particular. S-a trecut cu vederea, a venit revoluţia, n-am spus la nimeni nimic, mi-am văzut de treaba mea.Constantin Contac 2- Tot de pe vremea comunismului circulă în oraş o poveste precum că avînd prea mulţi bani răscumpăraţi daciile cîştigătoare la CEC - Cred că este o aberaţie ca să se spuie aşa ceva. Eu pe vremea comuniştilor am cîştigat la CEC, dar realitatea este că părinţii mi-au făcut nunta cu socrii, Dumnezeu să-i odihnească că au murit, că eu din 1967 cînd m-am căsătorit am avut bani la CEC, am strîns bani şi de fiecare dată cînd am luat salariul am pus o cotă parte pentru zile negre. De asemenea, am lucrat, mai ales în perioada canalului, din '80 începînd, cînd cîştigam cîte 27.000 - 28.000 lei pe lună la canal, cu state de plată, pot să o dovedesc. Eu am fost verificat la legea 18 la venituri ilicite în 1987, mi s-a făcut inventarul şi s-a constatat că din cît am cîştigat s-a dus jumătate din bani care i-am cheltuit cu familia- Şi atunci cum au apărut aceste zvonuri? - Zvonurile au apărut pentru că eu am pus nişte bani pe CEC-uri de 5.000 lei şi am cîştigat aceste maşini, dar zvonul a apărut că sora mea cînd a terminat facultatea a venit acasă şi i-a spus lui tata, zice "tăticule eu am luat 2.000 lei salar pe prima lună ca ingineră stagiară şi ori îmi dai tu ori îmi dă Costică să pun şi eu un CEC de 5.000, poate cîştig şi eu". Şi a pus într-adevăr, tata i-a dat atunci bani, încă 3.000 lei, şi la prima tragere a ieşit o maşină şi tot oraşul a spus că noi avem aranjat şi familia noastră cîştigă CEC-urile cu maşini.  Sînt vorbe. Eu am pierdut şi nu am mers la şcoală cînd am terminat şapte clase că tatăl meu s-a temut să intervină cu bani. Cerea un evreu atunci 500 lei să radieze din starea metarială, era o adeverinţă pe care se scria starea materială la Primărie şi să n-ai scris acolo chiabur şi tata s-a temut. A zis că el e un om cinsitit, nu vrea să facă puşcărie şi n-a dat 500 lei şi n-a obţinut această hîrtie care i se propunea "la negru" să i-o deie cineva şi pe urmă să mă pot duce la o şcoală. Noi n-am umblat niciodată, de altfel şi astăzi nu mă poate acuza nimeni de intervenţii, de pile, de relaţii, că eu merg, mijlocesc sau fac, fel de fel de aranjamente. "Şcoala profesională rămîne un ideal al vieţii mele"- Aţi menţionat de muncă de la canal. Spuneaţi zilele trecute că facultatea pe care aţi absolvit-o nu v-a folosit aproape la nimic. Anii petrecuţi în fruntea întreprinderii de transporturi, anii de la canal, vă folosesc acum la ceva?- Eu vreau să vă spun un singur lucru. Pe mine viaţa m-a şcolit cel mai mult. Acuma să nu se înţeleagă că eu sînt un analfabet. După ce am făcut şcoala profesională care întotdeauna pentru mine rămîne un ideal al vieţii mele, unde am învăţat tot ce mi-a trebuit să învăţ la perioada respectivă. Aia a fost foarte utilă, am făcut-o la Satu Mare. Am făcut-o într-o socieate civilă deosebită faţă de mediul în care am trăit eu la Botoşani. Acolo erau ardeleni, erau unguri, erau foarte multe alte naţionalităţi care practic mi-au dezvoltat un orizont asupra vieţii, iar cînd am venit din şcoală eu am făcut liceul la seral, am luat din prima serie bacaluareatul. Eu vreau să vă spun că am dat la facultate atunci la matematică, la universitate, şi între timp m-am căsătorit. În '70 am preluat funcţia de şef de autobază şi am considerat că numai e util avînd funcţie şi eu avînd o şcoală tehnică şi şcoală profesională, avînd liceul am considerat atunci că îmi ajunge pe moment. Am făcut şi o mică analiză financiară şi, de ce să nu spun, comercială. Ce-ar fi mai rentabil? Să ies un profesor de matematică peste patru ani sau să îmi văd de treabă pe o funcţie de director care era atunci oferită şi care o aveam în mînă. Şi atunci am ţinut cont şi de sfatul lui tata, că dacă mi-am luat nevastă şi am şi copil să îmi văd de casă şi să mă liniştesc şi m-am liniştit. În '72 am fost trimis la "Ştefan Gheorghiu". Cum era pe atunci comitetul judeţean de partid, m-a trimis acolo tot datorită calităţilor mele. La "Ştefan Gheorghiu" n-am putut să mă acomodez acolo cu sistemul doctrinar şi la trei săptămîni am fugit de acolo. Va să zică, eu am fost de multe ori prin facultate, numai nu reuşeam să o ţin. Ca să completez, vreua să vă spun că prin '80 am început din nou facultatea la Suceava şi atunci mi s-a ordonat de la minister că trebuie să fac cîte trei luni de canal pe an şi am abandonat-o iară şi pe aia de la Suceava. Va să zică eu am fost de multe ori pe la facultate şi nu puteam. să mă ţin. Trebuia să mă duc la Constanţa. Acolo se plătea foarte bine. Toţi care cu lucrat la Constanţa au cîştigat foarte bine, eu am cîştigat salarii enorme de mari. Îmi aduc aminte o dată, era vara, cald, aveam numai două buzunare la pantaloni şi nu mi-au încăput sutele în buzunar. Erau sute vechi şi am luat 29.000 lei. Pe atunci vă daţi seama cît sute erau.- Şi v-aţi luat o pungă sau cum aţi făcut? - Nu, le-am băgat, le-am ticsit, dar mergeam cu buzunarele umflate. Şi pe urmă am început facultatea o dată după '90. Pe urmă, după ce am făcut un an de zile n-a fost acreditată şi am abandonat-o iară şi pe urmă am mai reluat o dată prin '94 şi iar nu am ţinut-o şi de abia în '98, '97 m-am hotărît în mod serios să mă ţin de facultate. Deja mă liniştisem, eram privatizat şi am făcut această facultate. Mie nu-mi trebuie facultatea că-mi trebuie. Am făcut-o aşa, că tot m-au enervat mulţi că mă făceau incult pentru că proveneam dintr-o zonă a transportului şi am lucrat cu foarte mulţi şoferi. Pe mine nu mă deranjează însă dacă strigă după mine şofer. Eu aud şi acuma că unii, care nu sînt în stare de nimic, dar au diferite licenţe, îmi spun: "o ajuns şoferul să deie ordine". Mai cunosc eu, mai sînt vreo doi medici veterinari care spun că au ajuns văcarul să conducă şi nu ştiu ce şi nu ştiu cum. Nu este corect, dar asta nu spun decît numai cei ce nu au nimic în cap şi doar dispun de această diplomă. Pe mine diploma nu mă interesează la ora actuală şi nu cred că o să-mi ajute la ceva. Va fi cred o amintire. Nu pentru copii mei, pentru că ei ştiu prin cîte am trecut, ci pentru nepoţii mei, poate vreodată spun şi ei că totuşi ăsta a fost bunicul lor. "N-am vrut să îi spune şi băiatului cum îmi spuneau mie, că nu am facultate"- Apropos de facultate, de carte, ce carte citiţi acum... sau nu mai aveţi timp de cărţi?- Am citit foarte multe cărţi şi toate exemplele eu le am din cărţi. Foarte multe cărţi, inclusiv Biblia am citit-o de două ori. Vreau să vă spun că Bibla am citi-o în '87 cînd a dat băiatul meu mare prima dată la facultate. Mi-a spus un preot că, dacă citesc Biblia în 40 de zile şi îmi fac o dorinţă mi se îndeplinşte. Şi doream cu orice preţ ca băiatul să reuşească la facultate şi să nu-i mai spună şi lui cum îmi spuneam mie că n-am facultate, că erau dintr-ăştia care habar nu aveau, nu ştiau să meargă nici pe drum, dar criticau că eu nu aveam facultate la timpul respectiv. Atunci mi s-a îndeplinit dorinţa. Am citit multe cărţi, acum vă spun sincer, din '93 încoace n-am mai avut timp că citesc cărţi, citesc foarte multe ziare, citesc literatură dintr-asta publicistică.- Vă mai faceţi ziar, că avansaţi la un moment dat această idee? - Deocamdată nu. Poate dacă am să mă opresc din activitatea asta a Consiliului Judeţean am să fac un ziar în 2008-2009 ca să mă mai distrez cu cei care vor veni după mine. Dar vreau să reţii că zilele trecute am cumpărat cartea adunată de o mare personalitate a Botoşaniului care şi-a construit o bibliotecă şi vreau să vă spun că cartea cumpărată, şi cred că am să mă ocup de dînsa, măsoară 8,5 metri cubi de carte scrisă de la 1500 încoace. Este împărţită pe scriitori, pe tipuri de literatură, inclusiv toată literatura scrisă a politicii lui Ceauşescu. Este o valoare mare, care am cumpărat-o şi sper o dată şi odată să am o blibliotecă ca lumea şi să pot să mă învîrt prin dînsa. Aşa, de regulă, cînd îmi cade în mînă o carte care îmi place stau şi o citesc. De exemplu "Călăreţul fără cap" am citit-o într-o singură noapte. S-au "Grăbit prin America", la fel am citit-o într-o singură noapte. Sau "Om de aur" a unui scriitor, dacă îmi aduc eu bine aminte Jack Geanta, Jantă, un scriitor maghiar, iar am citit-o într-o noapte. Cînd îmi cade o carte care mă pasionează şi mă atrage n-o lăs din mînă pînă ce nu o citesc.- Aveţi societăţi de transport, de comeţ, care fac drumuri, aveţi funcţii politice şi administrative de primă mărime, mai faceţi şi agricultură. Unde vă simţiţi totuşi cel mai bine, ce credeţi că vi se potriveşte cel mai bine? - Cel mai bine la ora actuală mă simt cînd mă duc la pămînt. Am unităţile transport, ele lucrează în afara judeţului la ora actuală, văd doar maşinile trecînd pe stradă, văd oamenii, acolo am o activitate care spun eu că este la o vîrstă matură de a funcţiona şi mai puţin mă interesează. De exemplu am balastiera de la Liteni, în judeţul Suceava, dacă vreţi să mă credeţi, am un an şi jumătate de cînd n-am călcat cu piciorul pe acolo. Mi-am dat seama că nu mai am cînd să ajung acolo. "Licitaţiile îţi creează o stare de stres"- Nu vă este frică de faptul că ar putea să vă fure? - Dom'ne, mai mă fură, se mai întîmplă şi dintr-ăstea. Nu se poate, oriunde se mai fură. Adică nu este pădure fără uscături şi cunosc, însă eu am un personal bun şi deocamdată, mulţumesc lui Dumnezeu, mai am memorie şi ştiu din capul locului marja de cît poate să mă fure şi cît trebuie să îmi iasă.  Dacă e pînă la 5% îl accept, că n-am ce mă face. Dacă restul corespunde şi 2-3% se mai adună profit e bine. N-am încotro, asta este situaţia. Cel mai bine mă simt în agricltură . De altfel, mi-a şi venit vorba asta că omul liber este omul care are pămînt şi lucrează în agricultură. Spun asta pentru că şi la firmele celelalte trebuie să mă duc la un program, să urmăresc contracte, toată ziua stau cu frica în spate dacă mai cîştig sau nu o licitaţie. Eu vă spun sincer tot ce am luat, am luat prin licitaţie corect şi am luat şi cu preţuri mici numai ca să le cîştig. Astea îţi creează o stare de stres, o stare că eşti subordonat cuiva care nu-l vezi, nu-l auzi, dar îl simţi tot timpul că te apasă. Nu ai o siguranţă, nu ai nimica. Asta înseamnă cele trei firme ale mele. În schimb, cînd mă duc la agricultură, acolo am senzaţia de om care se simte liber. Adică de ce am senzaţia asta? Pentru că, dacă fac după carte, dacă pun în pămînt tot ce trebuie după carte, dacă urmăresc după carte tehnologia şi, doar n-o fac eu că n-am timp, plătesc oameni corect după lege, prin forţele de muncă, tot, tot, tot, din agricultură, aşa cît de prost a fost anul ăsta şi a fost secetă, eu am scos dublu faţă de cît am băgat. Numai la grîu am pus 220 milioane şi am scos aproape 500 milioane. Bine, acum să nu înţeleagă cineva că am pus 500 milioane în buzunar. Trebuie să pregătesc noul an agricol, adică încep grîul, încep altele. Anul ăsta, de exemplu, deja am semănat 50 de hectare.- Revenind la politică. Băsescu a plîns atunci cînd Stolojan şi-a anunţat retragerea. Care au fost sentimentele care v-au încercat cînd a renunţat dl. Baltă? - Ce a făcut Băsescu a fost o farsă şi pe mine m-a dezamăgit. Mă mir de lumea asta că este aşa de tolerantă cu Băsescu care şi-a bătut joc de populaţia atît a Bucureştiului în ultima perioada cît şi de o ţară întreagă în ceea ce priveşte transporturile auto. El ca ministru în primul rînd trebuie să-i fie ruşine că a distrus Ministerul Transpoturilor, s-au distrus transporturile auto, s-au distrus cele feroviare, s-a distrus transportul aerian, s-a distrus transportul maritim, dar asta nu-i treaba mea ca să mă intereseze ce a distrus. El a distrus dar îmi pare rău că toată lumea nu vede. Dar eu nu-l pot uita pe dînsul că eu aveam circa 800 de maşini, din care 600 erau parcate pe dreapta din anii '85-'86, fără cauciuc, fără nimic şi de frică să nu mă întrebe vreodată de ce am înstrăinat bunurile statului, chiar şi după ce m-am privatizat încă ani de zile le-am ţinut şi plăteam taxe şi impozite pentru ele la Primărie. Le ţineam că nu mă gîndeam că o maşină românească nu este bună de nimc, că este egală cu zero, că nu-i calitativă, nu-i performantă, că îţi creează numai pagube. Ştiam că e un bun în inventar care să îl am dacă mă întreabă vreodată cineva ceva. Băsescu - "un golan", Stolojan - un drogat- Vă întrebasem de sentimentele dv. cînd a plecat dl. Baltă - ... iar Băsescu banditul m-a pus o dată şi am plătit 28 milioane taxă de drum pentru maşini care nu au funcţionat în ultimii zece ani nici deloc şi rîdea la mine cu zîmbetul ăla ironic a lui şi cu jumătate de gură care dacă o întinzi bine ajunge pînă la fund şi zice: "să plăteşti că sînt eu la putere". Era la putere şi eu nu pot să-l uit. Cînd l-am văzut că plînge m-a umflat rîsul şi am spus că, dacă nici de data asta românii noştri nu înţeleg cît e de fals şi de escroc şi de ordinar că plînge, "vai dragă Stolo, te plîng" şi nu ştiu ce. El l-a nenorocit pe Stolojan. Stolojan a fost un om bun, dar cred că l-a halucinat, l-a drogat Băsescu. Sigur a umblat cu unele lucruri, cine ştie ce i-a pus prin cafele şi prin alte treburi şi Stolojan a luat-o razna că, dacă dumneavoastră vedeţi, în momentul cînd Stolojan mergea începea dintr-o dată: "corupţilor! hoţilor!" El era bolnav deja, avea inoculat aşa în creierul lui nişte chestii dintr-astea că vedea numai lume spînzurată, numai hoţi, numai bîndiţi. Asta tot i-a făcut-o Băsescu. Şi Băsescu i-a făcut-o din umbră. Numai că l-a drogat sau i-a făcut ceva. Dar nu-i treaba mea. Am zis în continuare că e treaba lor şi Băsescu este un pericol pentru naţiunea românească. Eu am un cumnat la Bucureşti care îl întebam tu cu cine votezi şi el zicea "cu Băsy". Cu Băsy, cu Băsy, dar cumnatul ăsta al meu, cînd este în al 9 -lea cer că face fel de fel de potlogării, şi este inginer, cînd o dă în bară şi rămîne pe tuşă vine la mine să îl ajut, să-l împrumut că n-are ce mînca. Adică e un golan ca şi Băsescu.Constantin Contac 3- Şi totuşi, care au fost sentimentele care v-au încercat după renunţarea d-lui Baltă? - Pe mine mă îngrijorează pentru că eu întotdeauna sînt un om responsabil, zic eu, cel puţin trebuie să zic eu. Momentul ăsta e unul nepotrivit că vin alegerile şi trebuie să fac ceva să demonstrez. Încă o dată sînt pus la mare încercare. Aceste alegeri, dacă vor fi un succes pentru organizaţia de la Botoşani îmi va aduce aprecierile cuvenite, dacă nu sigur că va trebui în martie să căutăm un om. De altfel, eu m-am gîndit la vreo doi, să fac nişte propuneri, ca să preia partidul. Eu nu ţin de post şi cred că toată lumea trebuie să înţeleagă că nu sînt un om care umblă după post. De altfel, am declarat că, în 2008, dacă ajung sănătos, mă retrag. Adică voi rămîne un activist de partid aşa la partid, dar nu cu funcţie pentru că eu trebuie să am grijă şi de sănătatea mea. Eu sînt la o vîrstă şi tot timpul am muncit. Uitaţi, eu azi-noapte am venit de la Bucureşti, la noapte plec înapoi, mîine trebuie să fiue la Ministerul de Finanţe.- Aţi vorbit de dl. Băsescu ca de un om politic care nu vă este tocmai prea drag, dar omul politic care îl apreciaţi cel mai mult care este? - Cinsitit, eu îl apreciez ca om politic în mod deosebit pentru calmul, pentru înţelepciune, pentru relaţiile extrerne, pe Năstase. Dar să nu înţelegeţi că dacă este preşedintele de partid şi este şeful de partid el este cel mai bun. Are şi el cîteva greşeli. El, Năstase, ar fi un excepţional conducător dacă ar avea, printre mulţii consilieri care îi are, şi pe mine. "Nu se cade să merg cu o tigaie de Dacia 1100 sau un Oltcit"- Într-o emisiune televizată, acum doi-trei ani, spuneaţi despre d-lui că este "şocat un pic", atunci cînd s-a dat ordonanţa cu incompatibilităţile - Da, eu am spus, asta a fost o chestie. Nici într-o ţară în lume nu s-au dat nişte legi aşa cum s-au dat la noi. Acolo s-a creat nişte incompatibilităţi dar nu sînt nici pe departe nu seamnă cu ale noastre. Dacă vrei să-l cauţi pe unul caută-l bine, dacă ai pîrghiile, instrumentele, instituţiile statului care veghează, fă ordine. Dv. vedeţi că, pînă la urmă, despre corupţie s-a vorbit şi în Germania şi în Franţa, s-a vorbit şi la nivel de preşedinţi şi în America la nivel de preşedinte al Americii. S-a vorbit că este corupt şi despre ăsta ... Bill Clinton şi se mai vorbeşte şi despre Bush şi nu ştiu ce. Problema este că instituţiile statului trebuie să vegheze la bunul mers al naţiunii şi al respectării legislaţiei. Nu vorbim noi că ăla e corupt, ăla e corupt. Adică să nu amestece un om care munceşte cu unul care nu munceşte, unul care îşi plăteşte obligaţiile la stat cu unul care nu-şi plăteşte, pentru că aici a fost nenorocirea. Eu plătesc la ora actuală în jur de două miliarde la stat lună de lună. Din cele două miliarde ale mele se înfruptă atîta lume, inclusiv săraci, inclusiv sănătatea, inclusiv învăţămîntul şi aşa mai departe. Mă deranjează cel care nu plăteşte şi mă deranjează pentru că unii, sub diferite forme nu plătesc, şi sînt consideraţi acoliţii puterii şi pe lîngă ei suferă şi cei care sînt oameni corecţi.- Începe curînd campania electorală. Renunţaţi la deplasările cu Jeep-ul cum a recomandat primarul Iaşului?- El a spus... Eu n-am cum să nu mă duc cu maşina, doar n-am să mă duc pe jos. Iar eu, de regulă, aţi văzut că nu folosesc maşina Consiliului decît în interesul serviciului şi numai pentru problemele serioase ale judeţului, iar cînd mă duc cu maşina mea este maşina mea, nu scrie că n-am voie să mă duc. Apoi, maşina mea consumă mai puţin faţă de maşina de la Consiliu. Aceasta consumă 11-12%, eu cu Jeep-ul consum 6%. Trebuie să îmi daţi mie dreptate că eu am muncit 42 de ani în transporturi şi nici nu se cădea să fi mers cu o tigaie de Dacia 1100 sau cu un Oltcit. Hai să fim serioşi dom'ne. Păi asta a fost plăcerea vieţii mele, să lucrez între maşini, nu? Păi atunci cum, o-i fi ca pe vremuri cînd se spunea că croitorul trebuie să aibă pantalonii rupţi şi cizmarul pingele sparte.Interviu realizat în octombrie 2004Constantin Contac 4 Constantin Conţac nu s-a retras în 2008, aşa cum anunţa, deşi probabil că ar fost mai bine pentru el dacă ar fi făcut-o. Asta pentru că în vara lui 2008, la uninominal, a pierdut preşedinţia Consiliului Judeţean în faţa democrat-liberalului Mihai Ţâbuleac. Deşi prin negocieri politice a reuşit să cîştige un mandat de vicepreşedinte, ce s-a întîmplat atunci a fost începutul sfîrşitului pentru el. În toamna anului trecut fiul său a pierdut la doar aproximativ 200 de voturi bătălia pentru un mandat de deputat într-un colegiu din municipiul Botoşani unde a fost înfrînt tocmai de Cătălin Buhăianu, fost parlamentar PSD hulit de Conţac senior. La începutul anului 2009, după ce Gheorghe Marcu şi Costică Macaleţi, adjuncţii săi de pînă atunci, ajung parlamentari, Constantin Conţac este dat afară din partid, cu largul sprijin al ieşeanului Gheorghe Nichita, cel care în 2004 îi cerea să renunţe la deplasările electorale cu Jeep-ul. Rămas fără sprijin Conţac demisionează din funcţia de vicepreşedinte al CJ şi se mai lupta cu adversarii doar pe blog. Tot acolo îşi anunţă intenţia de a crea un corp de independenţi pentru alegerile din 2012.

Urmărește-ne și pe Google News

Radu Romaniuc, scenaristul filmului ”Oameni de treabă”: Iubesc necondiționat și irațional Botoșaniul, Flămânziul și tot ce e între ele și în jur FOTO&VIDEO
Înainte de premiera filmului ”Oameni de treabă”, Botoșăneanul.ro vă oferă un interviu cu actorul și scenaristul Radu Romaniuc. Despre film, teatru, actorie și câte puțin despre Botoșaniul adolescenței, pentru a ajunge la povestea pe care a scris-o și care, în final, l-a adus din nou acasă.
Campionul din clasamentul mondial WKF care face zilnic 150 de km pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului - GALERIE FOTO
Pe 15 octombrie împlineşte 24 de ani. Este campion la karate şi profesor. În Turcia, Italia, Croația Spania, Cipru, Austria sau Canada luptă pentru România. La Botoşani duce altă luptă: în fiecare zi străbate 150 de km până la graniță, pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului.
Daniela Bejinariu: Sunt binecuvântată să fi reușit să văd țesătura propriei vieți și să îmi înțeleg, în sfârșit, misiunea!
Daniela Bejinariu crede în Cuvânt ca poezie și rugăciune. O delicatețe sufletească dublată de un șuvoi de gânduri preumblate prin săli de tribunal, pe scene de folk sau în cenacluri literare. A ales Poezia, dar crede în forța lor, a tinerilor, de a schimba un sistem care, acum, ”fără scrupule ia puștoaice fascinate de instituțiile juridice și le mestecă și le scuipă când s-a stricat toată bucuria în ele”.
Angelo Segall: În Botoșani sunt clădiri cu arhitecturi de invidiat / Teatrul e legat de istoria orașului, mândria populației
S-a născut în Botoșani, oraș pe care l-a părăsit în urmă cu multe decenii, stabilindu-se în Canada. A rămas, însă, fidel amintirilor. Amintiri despre locuri, oameni, întâmplări care acum au ajuns în paginile unei cărți.
Nepoata lui George Enescu, mărturisiri emoționante despre fratele și fiica marelui muzician: George compusese prima Rapsodie înainte să se nască tata
Geniile au purtat dintotdeauna pe umeri poveri care în timp au devenit legende. Iubiri neîmplinite, fugare răscoliri ale destinului, frământări artistice care trec de limita normalului omenesc. George Enescu nu a făcut excepție. Cu toate acestea, geniul botoșănean a reușit până la final să păstreze nu doar în aparență un caracter integru, o fidelitate tulburătoare față de neamul şi de familia sa, un respect neștirbit pentru omul simplu.
Ștefan Teișanu: Nu ajungi ușor și nici des la Darabani / Cu cât mai imposibil, cu atât mai dătător de energie și de speranță totul
În fiecare sfârșit de vară urci către Nord. Un spațiu până în urmă cu niște ani aproape fără nume, fără identitate, fără speranță. A urca în Nord a devenit, astăzi, o călătorie către cunoscut. De la un an la altul mai cunoscut! De nouă ani, Darabaniul își dezvăluie comorile istorice, culturale, turistice, chiar și economice sau sociale. Pentru că Nordul începe să se dezvolte, să nu se mai rușineze de ale sale, dar mai ales învață Nordul să primească oaspeți.
Dan Sociu: În momentele cele mai dure pe care le-am trăit, acelea de durere fizică extremă, era un punct în care eram salvat
Este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai generaţiei douămiiste, dar şi un jurnalist de atitudine, fiind deseori implicat în activismul ecologist. 
POVESTEA tânărului din Botoșani care aduce pe Pietonalul Unirii un festival culinar cum n-a mai fost: Pături pe iarbă, hamace între copaci, concerte stradale și... chef Foa – VIDEO & GALERIE FOTO
Botoșaniul și botoșănenii au rămas de prea mult timp captivi în seria festivalurilor care presupun mici și bere la pahar, într-un decor de terase învăluite în fumul grătarelor.Orașele mari se bucură de aproape 10 ani de evenimente stradale cu muzică de calitate și incursiuni culinare în jurul lumii.
Povestea impresionantă a Alexandrei, ”Fata cu cărțile”: Din Botoșani în Cipru și înapoi în România, pentru a ajuta copiii bolnavi – GALERIE FOTO
A visat mereu în cuvinte. Să le scrie, să ademenească poveștile și să le redea vieții. Cu timpul, între ea și cuvânt a apărut o sfiiciune de neînțeles, un soi de teamă, de neîncredere. Atunci a avut curajul să pună punct și să o ia de la capăt. Nu știa că, într-un alt fel, într-o altă lume, se va întoarce la cuvânt. Cuvântul din carte.
Elena Cardaș, viața printre meteoriți și destinul ”dulce-amărui” al unui medic scriitor: Pentru mine cancerul a fost o mare lecție / Nu cred în familiile perfecte, nici în profesioniștii perfecți
Pe Elena Cardaș o cunoaște multă lume. Mai ales de când și-a asumat în comunitate roluri care multora le-au fost incomode. Este omul care a luptat cu birocrații și cu mentalități învechite. Este scriitorul care s-a salvat de propriul destin scriind în trei săptămâni un roman ”în mare parte” autobiografic. Este medicul care a învățat lecția pacientului atunci când cancerul i-a arătat că ”limita e cerul”.
Roxana Gherasim: Am învățat să apreciez mai mult oamenii care vin pentru o scurtă perioadă în viața mea / Sărbătorile vor fi mereu cu un ochi care plânge și cu unul care râde
A fost profesoară, dar s-a implicat și în tot ce înseamnă cultură, voluntariat, jurnalism. Chiar dacă trăiește de ani buni în Germania, nu s-a desprins niciodată cu adevărat de Botoșani. Revine acasă de câte ori se ivește prilejul. Primul drum îl face mereu la părintele duhovnic, apoi se oprește la mormântul mamei. Și-a păstrat prietenii, pășește pe aceleași alei și se bucură de oamenii orașului după care va tânji mereu.
Tânără referent de la Centrul de Creație și arta încondeierii ouălor: Așa ar fi corect să fie de culoare roșie / Tehnica cu ciorapul este cea mai cunoscută
Ouăle încondeiate nu lipsesc de pe masa românilor în zilele de Paști. De toate culorile sau doar roșii fac parte mereu din meniul pascal. Majoritatea gospodinelor păstrează cu sfințenie tradițiile și își arată măiestria în fiecare an.
INTERVIU Constantin Boștină, fost secretar personal al lui Ceaușescu și ex-prim-vicepreședinte al Consiliului Popular Botoșani: Ceaușescu trebuia înlocuit, dar nu așa, nu prin împușcare / M-am simțit foarte bine și în perioada de dinainte de 1989 și mă simt bine și acum - VIDEO
După 32 de ani în care s-a manifestat aproape exclusiv ca un capitalist, Constantin Boștină a reapărut în atenția publică din postura de fost demnitar în regimul totalitar. Aceasta după ce a scos pe piață cartea ”În ochii ciclonului, am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu” plină cu dezvăluiri din intimitatea cuplului dictatorial.
Istoricul Remus Tanasă: Locuitorii Botoșanilor par să trăiască doar cu regretul că orașul a pierdut rolul (mai) însemnat pe care l-a avut în trecut
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
INTERVIU în oglindă: Paula Berențan – Tiberiu Manolache, noii subprefecți ai Botoșanilor: De ce s-a considerat că sunt persoana potrivită? / Întâi trebuie să ne așezăm la locurile noastre VIDEO
Suflu proaspăt în două importante funcții de la județ: doi tineri cu mai puțină notorietate în viața publică și administrativă botoșăneană au intrat în echipa de conducere a Prefecturii alături de „veteranul” Dan Nechifor, prefectul județului.
În OGLINDĂ, de la cititor la autor: Cărţile au un fel anume de a te chema, ele îşi aleg cititorii / Să scriem ceea ce e purtător de conținut, nu doar conținut purtător de mesaj
Botoșăneanul.ro vă aduce astăzi în Oglindă doi autori. Doi creatori care, înainte de a semna pe copertă, au fost cititori-scotocitori de carte. O călătorie pe care le-o propunem și pe care o dorim de folos multor cititori care visează ca, într-o zi, să devină autori.
INTERVIU Mirel Manea: Destinul eu mi l-am făcut / Muzica nu are bariere și nici granițe - VIDEO
Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare
Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.
Gellu Dorian: Eminescu înseamnă în primul rând Botoșani, orașul în care s-a născut, a fost botezat, a făcut primii pași, a spus primele cuvinte
"La ce bun Cultura în vreme de restriște spirituală?", ne-am putea întreba astăzi, parafrazând celebra zicere a lui Friedrich Hölderlin, de acum mai bine de un secol și jumătate.
Sondaj
Ați dat până acum ”atenții” la doctor?
Da
Nu
Nu am ajuns la doctor
Declaraţia zilei
„Am jucat acolo, prima etapă am intrat titular, după vreo două săptămâni și în septembrie m-a dat și el afară. Mi-a zis «Te duci la Botoșani». I-am zis «Nuuu, vă duceți dumneavoastră la Botoșani. Eu nu mă duc. Nevastă- ...
fashiondays.ro
Curs valutar
3 februarie 2023
EUR
Euro
4.9005 lei
USD
Dolarul SUA
4.4823 lei
CHF
Francul elveţian
4.9076 lei
GBP
Lira sterlină
5.4945 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4888 lei
XAU
Gramul de aur
275.3749 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2362 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2712 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1660 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.3580 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2062 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6582 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-0.6 o C
Dorohoi
-1.1 o C
Bucecea
-1.9 o C
Darabani
-1.6 o C
Saveni
-0.4 o C
Ştefăneşti
2.5 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2023 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.