„Nu poți ajuta România să se însănătoșească lovind în copiii ei”, spune, într-un interviu pentru publicul HotNews, scriitorul și profesorul Radu Vancu. El anticipează o grevă pe măsură ce efectele măsurilor se vor resimți în școli și critică „experimentele fără studiu de impact” din educație.
Cu câteva zile înainte de începerea școlii, de luni, 8 septembrie, Radu Vancu, profesor la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și una dintre vocile publice cu poziții critice față de măsurile de austeritate din educație, vorbește, într-un interviu pentru HotNews, despre un sistem împins spre criză de decizii „fără studiu de impact”.
Vancu spune că schimbările adâncesc clivajul urban-rural și împing spre abandon, iar două ore în plus la normă pot scoate din sistem mii de profesori, mai ales suplinitori, ducând la ore predate în afara specializării.
El respinge ca „ridicolă” economia estimată la circa 75 de milioane de euro și cere politici reale de sprijin: masă caldă, „Școală după școală”, vouchere pentru carte, solidaritate între profesori, părinți și elevi și poziții instituționale din partea universităților.
De asemenea, Vancu critică afirmația premierului Ilie Bolojan, că „nu s-a surpat educația” după măsurile luate: „Ce ar însemna „surparea” pentru domnia sa? Ar constata „surparea” doar dacă nu ar mai veni niciun copil la școală, doar dacă nu ar mai veni niciun profesor? Ce trebuie să se întâmple ca să constate domnul prim-ministru că educația este surpată?”.
HotNews: Ați spus pe Facebook, într-un mesaj recent, că Ilie Bolojan are dreptate când vorbește despre restructurarea statului, dar că prin măsurile lui „malformează educația”. Așadar, unde se termină reforma necesară și unde începe pericolul pentru școală?
Radu Vancu: Pericolul real pentru școală începe în momentul în care e afectat procesul educațional în modul cel mai concret. Și aici, probabil, cel mai trist și mai periculos lucru este accentuarea clivajului între copiii din mediul urban și cei din mediul rural.
Faptul că se desființează școli în mediul rural, unde știu bine cât de dificil este să-i aduci pe copii la școală, unde profesorii depun o muncă enormă de convingere, îmi vine greu să cred că aceiași părinți, care cu greu acceptau să-și lase copiii la școala din satul lor, vor accepta ca aceiași copii să facă naveta în sate învecinate, în reședințe de comune. Asta înseamnă accentuarea abandonului școlar, care e una dintre marile probleme ale României.
Al doilea efect concret și negativ este dispariția a mii, poate zeci de mii, rămâne de văzut, de posturi de profesori, prin creșterea normei didactice cu două ore pe săptămână. Probabil 12% dintre profesorii din sistem vor dispărea, mai ales suplinitorii. Țin să amintesc că suplinitorii nu sunt profesori mai puțin calificați: iau adesea note mari la titularizare, dar nu există posturi în sistem. Ei sunt, de regulă, mai tineri, într-un fel, principalul combustibil de modernizare a educației.
Dispariția unui mare număr de posturi înseamnă că profesorii rămași vor trebui, la rândul lor, să preia ore neacoperite și, uneori, pentru care nu sunt calificați. Sunt deja cazuri concrete raportate din teritoriu în care profesori fără specializare la anumite discipline sunt siliți să predea pentru a le acoperi. Practic, elimini resursa calificată și o înlocuiești cu oameni care nu sunt calificați pentru acele discipline. Iată două efecte imediate și foarte grave: lăsarea în urmă a unei părți a copiilor României și eliminarea unei resurse calificate din învățământ.
– Ați povestit pe Facebook și din experiențele pe care le-ați avut în inspecțiile de grad, unde ați întâlnit copii vulnerabili din satele României. Ne puteți da un exemplu, pentru a înțelege de ce pentru acești copii școala este salvarea fundamentală?
– Am dat exemplul unei școli dintr-un județ relativ înstărit, cum e Sibiul, într-o zonă rurală unde erau copii care făceau foamea. Veneau la școală dintr-un cătun fără utilități, fără curent, fără apă. Dacă asta se întâmplă în județe cu resurse, vă dați seama ce se întâmplă în zonele sărace? Acolo statul trebuia să intervină.
În loc ca măsurile de asistență socială să fie întărite, „Școală după școală”, masa pentru copii, asistență pentru copiii cu dizabilități, ele dispar sau se subțiază.
Am văzut în Secuime, de exemplu, cu ce dificultăți se confruntă profesorii care vor să-i învețe limba română pe copiii din comunități în care româna nu e vorbită. Dacă nu reușesc să o învețe prin școală, au un dezavantaj enorm pe piața muncii și în integrarea socială. Statul român arată aici un dezinteres inexplicabil.
Problemele educației nu se pot rezolva prin tăieri. De decenii, educația e subfinanțată. Soluția nu e subfinanțarea și mai brutală. Există o corelație directă între investiția în educație și performanța economică a statului. Fragilizând educația, îți fragilizezi statul. Pare că politicienii noștri n-au înțeles această idee elementară.
– Cum s-ar putea face o restructurare a statului fără ca educația să fie sacrificată?
– Anul acesta cred că e deja prea târziu, răul a fost făcut. Poate de la anul, dacă va exista voință politică. Înțelegem că trecem printr-o perioadă în care tot statul român trebuie să fie solidar, dar nu poți repara fragilizarea economică lovind în categorii vulnerabile, precum acești copii. De fapt, nu despre profesori discutăm, discutăm, în primul rând, despre copii.
Toată reajustarea statului se face cu scopul de a ajuta România să supraviețuiască și să se întărească, nu? Asta înțelegem de la politicieni. Nu poți ajuta România să se însănătoșească lovind în copiii ei. Există măsuri care se pot lua: de pildă, vouchere pentru carte, care nu sunt bani direcți, dar sprijină consumul de carte și de informație, unde stăm prost; întărirea programelor „Școală după școală”, despre care am vorbit mai devreme, masă caldă pentru copiii din medii defavorizate, asistență pentru copiii cu dizabilități.
Toate astea, care ar trebui să fie de la sine înțelese, nu se întâmplă în România.
Mai e și ipocrizia cinică a economisirii: vorbim de circa 75 de milioane de euro. La nivel macro, e aproape nimic. Nu poți distruge resursa ta principală – resursa umană calificată – pentru o economie atât de mică. Statul nu se va reechilibra financiar economisind câteva zeci de milioane din educație. E nu doar strigător la cer, e și stupid.
Sursa https://www.hotnews.ro
Credeți că, pentru protejarea animalelor, Primăria Botoșani ar trebui să renunțe la artificiile de revelion, așa cum au decis alte primării din România?
