Eugen Jebeleanu, regizor cunoscut pentru explorarea temelor de vulnerabilitate și excludere socială, revine în cinematografe începând cu 14 noiembrie cu „Interior Zero”. Filmul este o adaptare liberă după romanul Laviniei Braniște și își propune să radiografieze o generație prinsă între tranziție, presiune și căutarea sensului.
„Am primit propunerea de la producătoarea Velvet Moraru și de la scenarista Ioana Moraru când eram încă în pregătiri pentru primul meu film, Câmp de maci”, a declarat regizorul pentru HotNews. „Am citit romanul mai întâi, mi-a plăcut și mi-a atras atenția Cristina și povestea din carte – portretul acestei femei și, implicit, al unei generații din care fac și eu parte.”
„Interior Zero” urmărește povestea Cristinei, o secretară de 35 de ani din București, confruntată cu un mediu apăsător. Între așteptările sociale de a fi un adult „funcțional” și dorința de a rămâne „copilul bun” al mamei, Cristina devine personajul central al unei adaptări cinematografice. Pe măsură ce actorii pătrund în universul ei, biografiile și realitățile lor sociale se împletesc cu ficțiunea, transformând povestea Cristinei într-un spațiu fluid unde filmul și viața se influențează reciproc.
Jebeleanu a explicat alegerea sa: „M-am simțit aproape de multe dintre întrebările pe care le ridică Lavinia în carte și mi s-a părut că duce mai departe intenția mea din primul film: aceea de a portretiza oameni poate mai puțin vizibili, vulnerabili, care își caută un loc în societate, care încearcă zi de zi să își găsească un echilibru și care eșuează uneori din cauza contextelor și constrângerilor socio-politice, atât la nivel amplu, cât și la nivel personal. Viața de zi cu zi pe care o duc nu e neapărat în acord cu dorințele lor și cu nevoia de a găsi un spațiu în care să se simtă protejați.”
Bugetul filmului a fost de aproximativ 5.600.000 lei. „De la CNC am primit o parte, iar restul finanțării este din zona privată și contribuția ICON Production. Un alt sprijin financiar de la CNC a fost acordat și ca urmare a parcursului artistic și festivalier al primului meu film, „Câmp de maci”, lucru care mă bucură foarte tare”, a precizat Jebeleanu.
Un element distinctiv al filmului este distribuirea a trei actrițe în rolul principal – Cristina Drăghici, Cendana Trifan și Valentina Zaharia.
„Dorința de a avea trei actrițe – inițial erau chiar cinci, deci mai multe perspective asupra aceluiași personaj – a venit din discuțiile pe care le aveam cu Ioana Moraru despre forma acestui film și conceptul pe care l-am propus: acela de a descoperi, împreună cu spectatorul, procesul de construcție al ficțiunii, de a-l face martor al „șantierului” filmului.”
Romanul, bogat în evenimente și straturi narative, a inspirat împărțirea personajului principal în mai multe ipostaze, fiecare reprezentând o direcție esențială din viața Cristinei. În film, povestea se organizează în jurul a trei axe majore: relația tensionată cu mama plecată la muncă în străinătate, relațiile amoroase și zona profesională, unde personajul este prins într-un sistem ierarhic rigid. Această structură polifonică permite publicului să se raporteze diferit la fiecare versiune a personajului. „În același timp, toate sunt unite de o căutare comună: aceea a unui echilibru și a unei drame interioare care vine din propriile experiențe de viață, trăite ca femei și ca actrițe în România”, a adăugat Jebeleanu.
Provocările tehnice au fost inerente unui film care îmbină realul cu ficționalul. „Aș spune că poate cel mai laborios aspect al acestui proiect a fost montajul, tocmai pentru că mi-am dorit ca această zonă de atelier-laborator din film să se integreze organic în ficțiune”, a explicat regizorul. „Potențarea ficțiunii prin secvențele de laborator a presupus foarte mult timp pentru a găsi momentul potrivit în care cele două planuri – realitatea și ficțiunea – să se intersecteze și să rămână într-un dialog coerent”, a completat el.
Jebeleanu a abordat deschis dimensiunea generațională a filmului: „Simt în continuare această presiune care apasă, cumva, pe umerii generației noastre – presiunea de a schimba ceva. Și, da, suntem responsabili. Deziluziile pe care le regăsesc atât în carte, cât și în film, vorbesc tocmai despre această tranziție care, deși la început se baza pe idei progresiste, menite să transforme societatea într-una mai incluzivă și mai deschisă, a dus în timp la un val de mișcări politice ce contrazic tocmai această deschidere.”
Regizorul a observat o izolare accentuată în lumea contemporană, vorbind despre generația sa ca despre una ajunsă la maturitate, dar confruntată cu propriile eșecuri. „Am crescut cu ideea că vom fi generația care schimbă mentalitățile, care aduce valori noi, dar în timp am realizat cât de fragile au fost aceste proiecții, mai ales pentru că reperele pe care ne-am format nu au fost întotdeauna sănătoase”, a spus Jebeleanu.
Întrebat dacă personajul principal este reprezentativ pentru femeile din România, regizorul a mărturisit: „Cred că Cristina este o voce reprezentativă pentru femeile din România, deși eu nu sunt femeie – și asta a fost una dintre marile mele dificultăți atunci când m-am lansat în acest proiect. Totuși, recunosc că faptul că orientarea mea sexuală este diferită de normă și m-a ajutat să înțeleg ce înseamnă să te afli, în anumite situații, într-o poziție de excluziune”, a declarat el.
„Cristina este o voce reprezentativă tocmai pentru că aduce în prim-plan preocupările, grijile și întrebările pe care o femeie și le pune zi de zi, și lucrurile cu care se confruntă într-o societate încă profund machistă și patriarhală”, a completat Jebeleanu.
Conceptul de „teatru al constrângerii”, dezvoltat de Jebeleanu în teza sa de doctorat, se reflectă și în „Interior Zero”: „Constrângerea se traduce și în forma filmului: toate mijloacele pe care le-am folosit funcționează ca un soi de libertate de exprimare – a cine suntem noi ca actori, ca oameni, ca personaje – dar această libertate se află mereu într-un dialog cu constrângerea impusă de format.”
Jebeleanu a explicat că lucrul cu cele trei actrițe a implicat o construcție atentă, în care parcursul fiecăreia trebuia gândit în raport cu celelalte două, menținând un echilibru între realitate și ficțiune.
Sursa https://www.hotnews.ro
