INTERVIU. „Am ținut pentru prima dată în mână o carte scrisă cu grafie latină abia la 17 ani”, povestește un artist din Moldova, cu studii la New York și care a câștigat un important premiu internațional

Între 28 și 30 noiembrie la București și pe 1 decembrie la Chișinău va avea loc KinoHora Film Festival, un eveniment cinematografic. „În Republica Moldova foarte mulți actori și regizori au făcut școală la Moscova, inclusiv eu. Școală bună. Această formare „altfel” nu e nici bună, nici rea, ci pur și simplu parte din identitatea artistică a Moldovei”, spune regizorul moldovean Anatol Durbală, unul dintre invitații speciali ai festivalului din București, într-un interviu pentru HotNews.

Prima ediție a KinoHora Film Festival își propune să devină o punte solidă între cinematografia românească și cea moldovenească, aducând împreună cineaști, povești și perspective artistice din cele două spații culturale. Acesta va avea loc la Happy Cinema București, în perioada 28 și 30 noiembrie și la Happy Cinema Chișinău, în ziua de 1 decembrie, oferind o selecție de filme remarcabile, alături de momente dedicate dialogului între cineaști și spectatori. 

Printre invitații speciali ai ediției din București se numără Anatol Durbală – actor, regizor, editor și cunoscut prezentator de televiziune, originar din Republica Moldova. Născut în 1970, absolvent al școlii studio MHAT din Moscova și cu studii de editare la New York, Anatol și-a consolidat în timp o voce artistică distinctă în cinematografia moldovenească. 

Primul său lungmetraj, „Ce lume minunată”, a câștigat Premiul FIPRESCI la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia în 2014. Cel mai recent film (scris și regizat), „Varvara”, al doilea său lungmetraj, a fost selectat în 2022 pentru WIP Europa la SSIFF și a avut premiera internațională la Festivalul de Film de la Zurich în 2023. 

Cu acest film este prezent și la KinoHora Festival, unde sâmbătă, 29 noiembrie, de la ora 20:00, va rula la Happy Cinema Colosseum, urmat de o sesiune de Q&A cu Anatol Durbală, regizor și scenarist.

Filmul spune povestea lui Sașa, un instalator de gaze simplu care refuză compromisurile într-o societate roasă de corupție. Când fiica sa se naște prematur, cu o anomalie de dezvoltare, el este nevoit să înfrunte nedreptățile unei lumi degradate. 

Operația de care are nevoie fetița sa este extrem de costisitoare și poate fi efectuată doar în străinătate, necesitând resurse financiare uriașe. Însă, Sașa rămâne cinstit, refuzând sutele de euro oferite de un designer italian din Chișinău pentru a închide ochii la modul scandalos în care acesta și-a conectat imobilul la conducta de gaze. „Varvara” devine astfel o poveste despre moralitate, libertate și despre curajul de a rămâne o „cioară albă” într-o lume dominată de conformism în corupție.

Înainte de prima ediție a KinoHora Film Festival, Anatol Durbală a vorbit în exclusivitate pentru HotNews despre ceea ce înseamnă pentru el această întâlnire cinematografică dintre România și Republica Moldova. Artistul vede participarea sa la festival ca pe „o mare oportunitate de a ne apropia, de a cunoaște oameni și a discuta idei.”

Întrebat despre existența unei „limbi comune” în cinematografia românească și moldovenească, el subliniază că legătura dintre cele două spații este una profundă, însă stratificată de istorie: 

„Vorbim aceeași limbă, oricât de mult ar stărui unii să adâncească diferențe. Mă refer la limba vorbită. Ce ține de limbajul cinematografic, dincolo de „legile” care-l definesc, cred că există anumite diferențe, or aici, în partea asta a Prutului, timp de decenii s-au trăit drame și suferințe care au lăsat amprente adânci la nivel de mentalitate, de fel de a fi. 

E un mod specific de a spune, inclusiv prin imagini, această durere și suferință. Ca să se întâmple o contopire, una firească, e nevoie de mai multe decât o simplă înțelegere verbală, contractuală sau prin decret de stat. 

Este nevoie de o deschidere de ambele părți pentru a ne asculta și a ne percepe așa cum suntem. Că totuna suntem un popor. Și subiectele abordate în film parcă „întârzie” în Republica Moldova față de România. Așa sau altfel, perioada sovietică încă pulsează în multe fotograme”, spune Anatol. 

Această dualitate a spațiului moldovenesc – prins între influența românească și cea rusă – modelează inevitabil și felul în care se fac filme la Chișinău. Regizorul amintește că generația sa a fost educată într-un alt sistem de referință: 

„În Republica Moldova foarte mulți actori și regizori au făcut școală la Moscova, inclusiv eu. Școală bună.” Această formare „altfel” nu e nici bună, nici rea, spune el, ci pur și simplu parte din identitatea artistică a Moldovei: 

„Este un „altfel”, inclusiv în cinematografie. Și văd această circumstanță drept una favorabilă în tot ce ține de cultură. Totuși, eu de exemplu, ca și majoritatea colegilor mei de generație, am ținut pentru prima dată o carte scrisă cu grafie latină abia la 17 ani (tot la Moscova, apropo, la librăria „Drujba”). Acolo am auzit prima dată de Rebreanu, Blaga, Eliade, Cioran, Bacovia și mulți alții. Știam mai bine de Pușkin, Cehov și Tolstoi, decât de Sadoveanu sau Sebastian. Vă dați seama, că procesele de formare a unui artist au fost altele, decât ce se întâmpla cu semenii noștri, probabil, la București. Acum, înainte de a categorisi asta drept ”bine” sau ”rău” – efort inutil, după părerea mea, – cert este că este un ”altfel”, inclusiv în cinematografie”, povestește Anatol.

Sursa https://www.hotnews.ro