O comunitate întreagă riscă să rămână izolată doar pentru că autoritățile nu reușesc să găsească bani pentru repararea unui podeț de lemn peste un pârâu. Singurul drum alternativ ocolește prin câmp, este nesigur și se poate bloca la prima ninsoare sau după o ploaie serioasă.
România anului 2026, satul Mateieni, comuna Dimăcheni, județul Botoșani. O săteancă vrea să ajungă la oraș pentru a duce un pachet unor rude. Ca să ajungă la stația de autobuz, aflată la ieșirea din sat, trebuie aproape să-și riște viața.
Este nevoită să traverseze un pod de lemn, lung de câțiva metri, peste pârâul Jijia. Puntea este aproape descompusă: chingile de fier s-au desprins de bârne, balustrada stă să cadă, iar în tăblia podului s-au căscat găuri. În orice clipă, structura putrezită riscă să se prăbușească, aruncând-o pe femeie în apele Jijiei.
Dar femeia nu are de ales. Podul aflat într-o stare avansată de degradare este aproape singura legătură dintre sat și restul lumii. Ajutată de soțul ei, care și-a lăsat micul vehicul electric în apropierea punții, își face curaj și ajunge cu bine pe partea cealaltă.
În aceeași situație se află și ceilalți 224 de locuitori ai satului Mateieni, o comunitate izolată de mai bine de un an din cauza indiferenței și neputinței autorităților, care par incapabile să repare sau să înlocuiască un simplu podeț de lemn.
Singura alternativă este un drum foarte îngust, aflat într-o stare avansată de degradare, fără parapeți și cu porțiuni aproape surpate. La o ninsoare sau după o ploaie mai serioasă, acesta poate deveni impracticabil, lăsându-i pe oamenii din Mateieni complet izolați.
Mateieni este unul dintre cele trei sate care alcătuiesc comuna Dimăcheni, una dintre cele mai sărace din județul Botoșani și, posibil, din întreaga regiune a Moldovei. Oamenii trăiesc în mare parte din agricultura de subzistență și din creșterea vacilor și a caprelor, în special pentru producția de lapte. Mateieni este o localitate pitorească, plină de verdeață, liniștită, cu case mici, dar bine îngrijite.
Este o așezare tipică de câmpie din extremitatea nordică a Moldovei, dar destul de izolată. Legătura satului cu restul lumii se face printr-un pod rutier peste pârâul Jijia, care asigură conexiunea cu drumul județean 292, în comuna vecină Corlăteni, dar și pe un drum îngust, pe jumătate pietruit și pe jumătate de pământ, lat cât să încapă o singură mașină. Acesta traversează câmpia și ocolește aproape trei kilometri până spre calea ferată.
Podul peste Jijia, principala și cea mai scurtă legătură a localnicilor cu restul județului, are o vechime de peste șase decenii.
Este, de fapt, o punte din lemn construită în perioada comunistă, care s-a degradat puternic în ultimele două decenii, mai ales pentru că nimeni nu s-a ocupat de reparația ei. De vină ar fi fost și birocrația. Pentru refacerea unei simple punți de lemn erau necesare numeroase avize și documente, iar autoritățile au preferat să amâne intervenția, potrivit adevarul.ro
Situația a fost ignorată până când podul a devenit un pericol real, iar oamenii riscau să cadă în albia Jijiei, inclusiv copiii care mergeau cu microbuzul școlar spre Corlăteni. În 2025, autoritățile au decis închiderea definitivă a circulației pe pod. Pentru localnici, vestea a fost o lovitură.
„Făceam, domne, cumpărături la Corlăteni, la Vlădeni. Mergeam la moară. Aici, dincolo de pod, așteptăm autobuzul să mergem la oraș. A fost nenorocire. Păi ne-a rupt de lume. Acum trebuie să înconjori trei kilometri numai ca să ajungi la un drum principal. Și de acolo mai ai până la magazin sau unde ai nevoie, la stația de autobuz, de exemplu. În Mateieni nu vine autobuzul, că nu are pe unde”, povestește un localnic.
Atât autoritățile locale, cât și cele județene spuneau, în urmă cu un an, când a fost închis accesul pe pod, că acesta va fi reparat cu fonduri de la Ministerul Dezvoltării.
După mai bine de un an, nu s-a întâmplat nimic. În schimb, podul este tot mai aproape de prăbușire.
Click AICI pentru articolul integral
