Italia este o țară latină și, implicit, guvernată de superstiții. Se spune că cei mai superstițioși sunt locuitorii din sud, care au multe ritualuri și obiceiuri ciudate, însă în toate regiunile Peninsulei găsești persoane care să se raporteze la mituri, pe principiul: „Poate că nu sunt adevărate, dar noi credem în ele”.
Superstițiile din Italia provin în mare parte din Evul Mediu. Unele au explicații simple, altele mai complexe. Există multe practici și expresii care au ca scop atragerea norocului.
Cea mai obișnuită practică este purtarea unui talisman norocos, precum „cornetto” (un corn de culoare roșie) sau potcoava orientată cu „picioarele” în sus. De asemenea, se consideră că purtarea de lenjerie roșie în noaptea de Anul Nou este aducătoare de noroc și pasiune în noul an.
La nunți, mirele are asupra sa o bucățică de fier, ca să alunge spiritele rele și să le atragă pe cele bune. La rândul său, mireasa face o graură mică în voal, ca să lase norocul să intre.
Ca și la noi, buburuza (La Coccinella) este un simbol al norocului, fermierii italieni prețuind-o pentru că îi ferește de dăunători. Talismanele cu buburuze au mai multe culori, cele mai populare fiind acele de culoare roși cu buline negre.
Apropo de zeița Fortuna, care este zeița Norocului, trebuie spus că numele ei provine chiar din italiană. „Fortuna” înseamnă Noroc în limba lui Dante Alighieri, iar „fortunato” este „norcocos”.
Ca să fie norocoși, italienii formează două coarne strângând pumnul și orientând în jos degetele arătător și cel mic. O altă practică este atingerea fierului, similar cu bătutul în lemn de la noi.
Cum bucătăria italiană este una dintre cele mai apreciate din lume, nu se putea ca arta culinară să nu se îmbine cu superstițiile. Astfel, lintea mâncată în noaptea de Anul Nou aduce noroc, pentru că seamănă cu monedele romane, sugerând prosperitate. De asemenea, italienii lovesc fundul paharului de masă după un toast – un obicei despre care se crede că „sigilează” urarea.
Italienii au mai multe expresii prin care invocă norocul și succesul în discuțiile dintre ei. „Buona fortuna” este un mod simplu de a spune „noroc”. Dacă ești acolo și primești această urare, trebuie să răspunzi „Grazie” („Mulțumesc”).
Atunci când cineva exprimă o speranță, gen „sper să câștig la loto Italia”, interlocutorul răspunde: „toccare ferro” („Să batem în fier!”). Așa cum am spus, este similar cu „Să batem în lemn”, cum se spune la noi.
Probabil că ai auzit și de expresia „In bocca al lupo”, folosită pentru a ura succes cuiva într-o situație dificilă. Tradusă „mot a mot” înseamnă „În gura lupului”. Cel mai probabil, această vorbă a fost folosită pentru prima dată de vânătorii care întâlneau des lupi, iar urarea ar fi să nu fii mâncat de lup, chiar dacă te are în gură, adică ești foarte aproape de primejdie. Să scapi „ca printre urechile acului”, cum s-ar spune. Răspunsul potrivit pentru ca urarea să aibă efect este: „Crepi il lupo!” („Să moară lupul!”).
O expresie similară, care sună destul de ciudat, este „In culo alla balena” („În fundul balenei”). Le ea, se răspunde cu „speriamo che non caghi” („să sperăm că nu face treaba mare”). Cu siguranță că această expresie a fost lansată de pescari...
Credeți că, pentru protejarea animalelor, Primăria Botoșani ar trebui să renunțe la artificiile de revelion, așa cum au decis alte primării din România?
