România participă în premieră la selecția europeană a prestigioasei competiții gastronomice Bocuse d’Or Europe. Chef Vasilică Bejenaru va concura pe 16 martie, la Marsilia, alături de echipa sa, având ca obiectiv calificarea țării noastre în finala Bocuse d’Or de la Lyon. „Am simțit că nu pot să las să treacă o asemenea șansă”, a declarat Vasilică Bejenaru, într-un interviu pentru HotNews, explicând motivația sa.
Participarea lui Bejenaru, alături de commis-ul Fabian Lupoi și coach-ul Liviu Preda, la etapa europeană a competiției reprezintă un moment important și marchează începutul unui demers prin care gastronomia românească își propune să devină o prezență constantă în marile competiții culinare internaționale.
„Momentul în care am câștigat a însemnat enorm. A fost o bucurie imensă, dar și începutul unei responsabilități reale, pentru că din acel moment nu mai reprezentăm doar un parcurs personal. Ne reprezentăm echipa și, mai ales, țara”, a precizat chef-ul pentru Hotnews.
Competiția Bocuse d’Or este structurată pe cinci selecții continentale (Europa, America, Africa, Orientul Mijlociu și Asia-Pacific), care stabilesc echipele calificate în finala mondială. La etapa europeană, fiecare echipă are la dispoziție 5 ore și 30 de minute pentru a realiza două probe:
„Plate”, care implică pregătirea a 14 farfurii individuale pentru juriu, cu ingrediente obligatorii precum sepie și mușchi de taur Camargue, și „Signature Platter”, un platou cu șapte piese principale identice, având ca ingredient central rândunica de mare roșie, alături de garnituri și sosuri impuse. Ediția din acest an introduce și o probă suplimentară „on stage”, în care candidații trebuie să realizeze în 10 minute o emulsie inspirată de sosul aioli, folosind și un ingredient specific țării de origine, test ce pune accent pe tehnică, gust și control în fața juriului și a publicului.
La 33 de ani, chef Vasilică Bejenaru a mărturisit că parcursul său în bucătărie a început cu multă convingere și muncă. La vârsta de 8 ani a gătit pentru prima oară. „Am făcut pentru mine și pentru fratele meu o omletă cu ceapă verde și mărar. Dintr-o mămăligă rece am tăiat felii pe care le-am copt pe plită cu sare, iar lângă ele am făcut și un piure de ștevie. Îmi amintesc foarte bine momentul, pentru că a fost pentru prima dată când am simțit bucuria de a găti pentru cineva și de a vedea că ce faci chiar aduce plăcere”, a povestit el.
Ulterior, a fost nevoit să-și convingă părinții să-l lase să urmeze școala de bucătari, de unde a intrat direct în bucătărie. „Am lucrat într-un restaurant unde salariul nu era mare, dar am ales să rămân pentru că știam că pot să învăț și să cresc. Dar competițiile sunt cele care m-au apropiat cu adevărat de domeniu. Profesorul meu de la școală m-a încurajat să particip, iar acolo am descoperit disciplina, ritmul și dorința de a merge mai departe. Pot spune că pasiunea mea pentru gătit s-a format cu adevărat în competiții”, a adăugat el. Odată ajuns în bucătăria profesorului Ioan Florescu, a știut că drumul său profesional s-a conturat în această direcție. „Țin minte că m-a trecut un fior când am văzut câtă atenție acorda fiecărui detaliu, până la cea mai mică frunzuliță de verdeață. Atunci mi-am dat seama că atenția asta nu se poate dobândi decât prin muncă și prin respect față de ingredient”, a explicat chef-ul.
– Vasilică Bejenaru: Ați afirmat că participarea la Bocuse d’Or este „o oportunitate de a demonstra că România merită un loc bine definit în elita gastronomiei mondiale”. De ce considerați acest lucru?
– Bocuse d’Or este, pentru orice bucătar, una dintre acele competiții la care abia îndrăznești să visezi. Are 40 de ani de istorie și o greutate uriașă în gastronomia mondială. De aceea, faptul că România este acolo, este foarte important. Nu vorbim doar despre un concurs, ci despre o scenă pe care până acum nu s-a auzit niciodată „Hai, România!”. Pentru mine, asta spune mult. Înseamnă că și noi începem să ne ocupăm locul într-o competiție care a dat tonul în bucătăria de nivel înalt.
– Cum a decurs, concret, pregătirea pentru competiția europeană? Cum se desfășoară antrenamentul pentru o competiție atât de tehnică?
– Acum sunt într-o pauză de la ultimele antrenamente. Pregătirea pentru competiția europeană a fost intensă, dar, în mod realist, nu a avut amploarea pe care o cere un concurs de calibrul Bocuse d’Or Europe. România a intrat târziu în această cursă, iar totul s-a construit cu întârziere, de la selecția națională până la perioada efectivă de antrenament. În același timp, alte țări știau de mult că vor concura, au avut luni în plus de pregătire constantă și un avantaj clar în ceea ce privește ritmul, organizarea și resursele.
În multe cazuri, vorbim și despre bugete foarte mari, mai ales în țările nordice, unde astfel de competiții sunt tratate la un nivel extrem de serios și bine susținut. Noi am încercat să recuperăm cât mai mult într-un timp scurt și am lucrat foarte concentrat, dar o competiție atât de tehnică are nevoie de foarte mult timp pentru teste, reglaje. Cu atât mai mult, sprijinul primit a contat enorm. Le sunt foarte recunoscător celor de la Hotel Kronwell, locul în care lucrăm atât eu, cât și Fabian, commis-ul echipei. Ne-au dat timp să ne pregătim și ne-au susținut mult într-o perioadă în care, în mod normal, ar fi trebuit să fim mult mai prezenți în restaurant.
– Ce ați gătit la selecția națională și ce elemente au făcut diferența în farfuriile dumneavoastră?
– Am pornit de la tema dată, „tradiție reinterpretată”, și de la ingredientele impuse în concurs: ciuperci champignon, topinambur, sturion de acvacultură și un ingredient local. Mi-am dorit ca preparatele să fie corecte tehnic, dar să păstreze și identitatea gusturilor din zona din care vin. Am lucrat mult cu repere din bucătăria transilvăneană: tarhonul, inclusiv în variantă murată, mămăliga reinterpretată sub formă de sponge deshidratat (sau „posmagi”, altfel zis), și cu elemente de prospețime din verdețuri și murături.
Am folosit și gutuia, atât murată cât și sub formă de gem, pentru contrast și echilibru. Lângă sturion am construit preparatul cu ciuperci champignon și un sos pe bază de borș de pește. În esență, am încercat să duc mai departe o formulă foarte cunoscută la noi – pește sau afumătură cu mămăligă, verdețuri și murături, dar într-o formă adaptată competiției.
Sursa https://www.hotnews.ro
