Legenda muzicii reggae Jimmy Cliff a murit la vârsta de 81 de ani

Jimmy Cliff, unul dintre cei mai importanți și mai iubiți cântăreți ai muzicii reggae, a murit la vârsta de 81 de ani, anunță BBC.

Star încă din anii 1960, el a contribuit la aducerea sunetului jamaican în fața unui public global prin hituri precum Wonderful World, Beautiful People și You Can Get It If You Really Want.

Rolul său principal, ca un rebel înarmat, în filmul de dramă The Harder They Come din 1972 este o piatră de temelie a cinematografiei jamaicane și a fost considerat filmul care a adus reggae-ul în America.

Soția lui Cliff, Latifa Chambers, i-a anunțat moartea printr-o declarație pe Instagram.

„Cu o tristețe profundă împărtășesc faptul că soțul meu, Jimmy Cliff, a trecut în neființă din cauza unei crize urmate de pneumonie”, a scris ea.

„Le sunt recunoscătoare familiei, prietenilor, colegilor artiști și colaboratorilor care i-au fost alături în călătoria sa. Către toți fanii lui din întreaga lume, să știți că sprijinul vostru a fost forța lui de-a lungul întregii sale cariere. Jimmy, dragul meu, odihnește-te în pace. Îți voi urma dorințele”, a scris ea.

Mesajul său a fost semnat și de copiii lor, Lilty și Aken.

Născut James Chambers în 1944, Cliff a crescut ca al optulea dintre nouă copii, în sărăcie lucie, în parohia St. James, Jamaica.

Înzestrat cu o voce dulce și melodioasă, a început să cânte la biserica locală la vârsta de șase ani. La 14 ani, s-a mutat în Kingston și a adoptat numele Cliff pentru a exprima înălțimile pe care intenționa să le atingă.

A înregistrat mai multe single-uri înainte de a ajunge pe primul loc în topurile jamaicane cu propria compoziție, Hurricane Hattie.

În 1965, s-a mutat la Londra pentru a lucra cu Island Records – care avea să devină ulterior casa lui Bob Marley -, dar încercările casei de discuri de a face sunetul lui accesibil publicului rock nu au fost pe deplin reușite la început.

În cele din urmă, a dat lovitura cu single-ul din 1969 Wonderful World, Beautiful People – un imn optimist, plin de bună dispoziție; și cu Vietnam, o piesă cu încărcătură politică mai puternică, pe care Bob Dylan a numit-o „cel mai bun cântec de protest scris vreodată”.

Versurile spun povestea unui tânăr soldat care scrie de pe front, promițându-i mamei sale că se va întoarce curând acasă; doar ca ea să primească a doua zi o telegramă ce o înștiința despre moartea lui.

Cliff a reflectat asupra piesei în 1986, spunându-i arhivistului reggae Roger Steffens: „Esența muzicii mele este lupta. Ceea ce pune glazura este speranța iubirii”.

Sursa https://www.hotnews.ro