Interviuri
Constantin Iftime: Eu nu vreau un memorial al victimelor, un loc în care să mă duc cu lumânări / Vreau să se spună: Hai la muzeul acela trăsnit de la Botoșani FOTO&VIDEO

La Botoșani se va deschide primul muzeu al comunismului din România. Muzeului vieții cotidiene în comunism (MuViCC) ar trebui să devină o instituție de cunoaștere a istoriei recente, un obiectiv turistic important în zona de Nord-Est a României și, nu în ultimul rând, un segment important din viața socială a orașului Botoșani. Și asta întrucât, printre anexele muzeului ar exista și un spațiu adecvat petrecerii timpului liber al tinerilor.

În toamna anului 2013, se lansa la Primăria din Botoșani ideea construirii Muzeului vieții cotidiene în comunism. Un proiect cu o viziune muzeografică nouă, modernă și spectaculoasă, cu mai multe niveluri de promovare a istoriei comunismului românesc, pornind de la intrarea în contact cu faptele cotidiene ale acelei perioade, până la cunoașterea contradicțiilor sistemului politic totalitar, care a sfârșit cu una dintre cele mai crude dictaturi.

 

În România nu există nici până la această dată un alt proiect de muzeu al comunismului, cu o viziune nouă și coerentă, care să încerce o abordare largă a comunismului. Există mai multe memoriale, care au ca temă viața din închisorile politice - dintre care iese în evidență Memorialul de la Sighet -, și mai multe expoziții care se limitează la prezentarea sumară a unor secvențe din viața în comunism.

 

La Botoșani, directorul proiectului MuViCC este scriitorul Constantin Iftime. Născut pe 15 iulie 1957, în satul Zlătunoaia, județul Botoșani, Constantin Iftime a absolvit Institutul Politehnic din Iași. În 1993, publică volumul de convorbiri ”Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan”, Editura Contraria, iar în 1994, un alt volum de dialoguri cu romancierul Nicolae Breban, ”Confesiuni violente” (Editura Du Style). În 2012 iese de sub tipar primul său volum de poezie, ”Vreau altă realitate. Artă, merg pe mâna ta” (Editura Tracus Arte, Premiul de debut al Asociației Scriitorilor din București), urmate, în 2013, de ”Eseul carnivor” (Editura Tracus Arte), ”Zlătunoaia pentru toți” (Editura Gri, 2013), ”Elefantul de câmpie” (Editura Cartea Românească, 2014), ”Cartea Elsaco” (Editura Elsaco, 2015), ”Aici nu va mai fi liniște oricum” (Editura Tracus Arte, 2015). A colaborat la volumul ”Amicus Plato sau... despărțirea de Noica” (Editura Eikon, 2006). În 2016, la Editura „Cartea românească”, i-a apărut romanul „Copiii sălbatici”, a cărui temă pornește de la dosarul făcut de Securitate, în anii 80, elevului Mugur Călinescu. Constantin Iftime este directorul proiectului MuViCC și coordonatorul acestui volum.

 

 

 

 

”Oamenii sunt foarte interesați de acest proiect”

 

-Domnule Constantin Iftime, care este, în acest moment, stadiul proiectului Muzeului Comunismului din Botoșani?

 

-Noi am inițiat acum șase ani un proiect mai mare de muzeu al comunismului. Au existat mai multe variante și am decis să alegem ca sediu hala CET, care era părăsită în capătul Botoșaniului. Au mai fost și alte idei, de pildă Dan Lungu propunea să facem un apartament de tip comunist. Eu știam povestea asta, erau foarte multe în țară și nu era foarte interesant pentru Botoșaniul de la capăt de țară. La Botoșani voiam un muzeu pe care să-l conectez la rețeaua de turism internațional care lega nordul Moldovei de zona de sud. Și chiar am discutat cu mai multe agenții de turism care ne-au asigurat că, în cazul în care se va face un asemenea muzeu, el va fi atașat  pe o astfel de hartă. Eram fericit atunci, dar nu știam ce urmează.

 

-În ce sens?

 

-În sensul că, până astăzi, deși este o aprobare a Consiliului Local, nu am primit efectiv acest sediu ca să pot face dosar pentru finanțare europeană. Când am venit aici, la București, unde făceam un master în comunism, decanul de atunci a spus: dacă muzeul este pe srl, mâine vă dau niște consilieri care vă vor consilia ca să primiți 200-300 de mii de euro, erau niște fonduri norvegiene. Eu am refuzat atunci, pentru că eram fidel într-un fel parteneriatului cu Primăria Botoșani. Nu știam că urmează niște lucruri atât de dificile.

 

- Ce s-a întâmplat între timp?

 

-Am făcut și un concurs de proiecte pe această hală, am ales și doi arhitecți, unul a făcut la Londra facultatea, altul în Danemarca, plus un irlandez care a și câștigat. Cu bani minimi și un  premiu. Nici atunci nu am fost mulțumit. Apoi am întâlnit la București un profesor din comisiile de doctorat la facultatea de Arhitectură, i-am prezentat proiectul, numai că pe el l-am atras în a face un proiect în hala CET pe un singur obiect. Și bătrânul profesor, care făcuse proiecte prin America de Sud, mi-a creat aceste planșe, a venit la Botoșani, a prezentat și la Primărie. El a publicat și o carte pe această temă, despre muzeul unui singur obiect de la Botoșani, dar nici atunci nu s-a făcut mai nimic. Așa că am bătut cu pumnul în masă și am primit acest sediu din Piața 1 Decembrie. Dar era un spațiu de 50-60 de metri pătrați. A trebuit să sparg un perete, să consolidez, să pun grindă. Acolo, în centrul vechi, toate clădirile de la parter sunt atacate de mucegai. Era aproape imposibil să facem acolo un muzeu. Dar cu eforturi, cu bani de la noi, cu ajutor din partea unor firme precum Elsaco, Electroalfa, am reușit cât de cât să amenajez acolo un viitor muzeu Mugur Călinescu.

 

 

-De ce v-ați oprit la Mugur Călinescu?

 

-De ce acest caz? Poate a fost singurul elev revoltat în anii 80 în România. S-a făcut film, s-a făcut teatru, dar la Botoșani nu se știa aproape nimic despre el. Eu între timp am făcut o cercetare istorică pe acest caz cu interviuri. Interviuri cu foști securiști, interviuri cu foști colegi, foști profesori, interviuri cu tatăl, chiar și din arhiva Securității pe probleme de învățământ din anii 80. Și am făcut un studiu cu acest caz Mugur Călinescu. Dar muzeul, deși centrat pe acest caz, va mai avea și niște componente educaționale. Este o istorie a comunismului, un mic loc al închisorii politice la Botoșani, avem ușa, lucruri luate de la închisoare. Avem apoi o zonă a controlului populației, despre cum era controlată populația. Apoi o magazie cu obiecte colectate de noi.

 

-Cu toate acestea, muzeul nu s-a deschis încă.

 

-Muzeul trebuia să fie deschis în vara anului trecut, dar a venit pandemia. Și ne-am blocat. Între timp, și ajungem la actualitate, am proiectat o expoziție itinerantă, pe o instalație muzeală, un cadru metalic cu  o suprafață de 50 de metri, în care avem o ușă de închisoare, o istorie a comunismului, și am selectat niște momente din viața Botoșanilor în viața comunistă.
 

Botoșaniul nu are în momentul de față un album care să redea cum a evoluat el ca imagine, de la un oraș, prin 1945, care era dominat de evrei, centrat pe acest centru istoric, ca un oraș cu un anumit specific, spre un fel de citadelă comunistă, în care este un centru administrativ și cartiere muncitorești , plus zona industrială. Între timp blocurile au dispărut, blocurile s-au amestecat cu fel de fel de case, centrul vechi a rămas la fel cum l-au lăsat comuniștii, în paragină, iar centrul administrativ este dezmembrat.

 

-Să vorbim despre impactul unui astfel de muzeu în comunitate, la peste 30 de ani de la căderea comunismului, după cel puțin două generații. Într-un fel vorbeam despre povestea asta în anii 90, altfel ne raportăm la un muzeu al comunismului în 2021. Este astăzi impactul mai mare?

 

-Acum un astfel de muzeu are un impact și mai mare pentru că, între timp, în cei 30 de ani, lucrurile au fost amestecate și nu a ieșit nimic coerent. Orașul Botoșani arată la fel ca în perioada comunistă, poate chiar mai urât. Este pustiu, nu mai sunt oameni, sunt clădiri aruncate peste tot, este dezmembrat.
 

Oamenii sunt foarte interesați de acest proiect. La momentul actual, muzeul poate constitui un punct de atracție, inclusiv turistică, al Botoșaniului. Pentru că toate muzeele din Botoșani sunt magazii părăsite, nu au bani, așa cum le-a înghețat comunismul așa sunt și acum. Nu e vina celor care sunt acolo, pur și simplu nu sunt bani pentru a le moderniza. Apoi, îi avem pe Eminescu și Enescu, dar ei sunt supralicitați la nivel central. Desigur că este la Botoșani un centru muzeal la Ipotești, dar și acela este, cum s-ar spune, mort. Pentru că un muzeu trebuie să fie viu, să îl stimulezi, să atragă tineri.
 

La CET voiam să fac un centru pentru tineri, în hală să existe un loc de distracție, unde tinerii să vină la muzeu. Ei nu mai vor spații convenționale, asta este tendința generală. Nu este rea sau bună, noi trebuie să urmăm gustul tinerilor și să le oferim acolo unde merg ei lucruri din care să învețe.
 

Iar comunismul trebuie învățat. Pentru că dacă nu se învăță, uitați-vă ce se întâmplă acum: crește extremismul și putem să ajungem iar într-un fel de comunism.

 

 

 

 

”Nu fac un loc în care să mă duc cu lumânări, fac un muzeu unde oamenii se pot destinde”

 

-În viziunea dvs., Botoșaniul de astăzi este tern, gri, rece. De ce acest muzeu la Botoșani? De obicei, o astfel de poveste prinde într-un oraș care să facă un contract cu ternul, cu griul…

 

-Eu nu vreau să fac un memorial al victimelor, nu fac un loc în care să mă duc cu lumânări. Fac un muzeu al vieții cotidiene, unde oamenii se pot destinde. O scenă ironică, o viziune atractivă, aerisită, tinerească, modernă. Așa îl proiectam eu. Un muzeu care să facă acest loc să râdă cu inteligență.

 

-În final, acest muzeu se va adresa celor care au trăit comunismul sau celor care trebuie să afle ce a însemnat comunismul?

 

-Eu mă adresez tinerilor. Nu mă interesează să se regăsească cu lacrimi cei care au trăit în comunism. Mă interesează să văd că oamenii vin acolo, pun întrebări, stau ca la psihiatru. Să își golească psihicul, să se simtă ușurați, să ne despărțim o dată de cenușiul acesta.

 

-Când se va finaliza acest proiect?

 

-Eu în primăvară vreau să deschid acel muzeu al lui Mugur Călinescu, este tot un muzeu al comunismului, cu această instalație muzeală pusă în față. Apoi, dacă Primăria îmi dă hala, să pot accesa fonduri, apoi voi face ceva minimalist, ceva trăsnit, care să spună: hai la muzeul acela trăsnit de la Botoșani.
 

Sunt disperat că oamenii nu vor să ducă piese acolo. Avem o magazie, avem rafturi, vom avea camere de supraveghere, le vom da hârtie la mână, să știe cui au dat obiectul, dacă vor să se răzgândească să vină să îl ia. Obiectele expresive pentru comunismul de la Botoșani este bine să fie acolo, să vină toată lumea să le vadă.

 

Urmărește-ne și pe Google News

loading...
Povestea mai puțin știută a ”novembriștilor” deportați la Botoșani și a șefului Miliției care a anunțat Revoluția cu o lună înainte: Stai dracului liniștit în banca ta, că oricum nu te prinde Crăciunul aici!
Erou botoșănean, într-o importantă expoziție CNSAS despre protestele din timpul comunismului

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Radu Romaniuc, scenaristul filmului ”Oameni de treabă”: Iubesc necondiționat și irațional Botoșaniul, Flămânziul și tot ce e între ele și în jur FOTO&VIDEO
Înainte de premiera filmului ”Oameni de treabă”, Botoșăneanul.ro vă oferă un interviu cu actorul și scenaristul Radu Romaniuc. Despre film, teatru, actorie și câte puțin despre Botoșaniul adolescenței, pentru a ajunge la povestea pe care a scris-o și care, în final, l-a adus din nou acasă.
Campionul din clasamentul mondial WKF care face zilnic 150 de km pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului - GALERIE FOTO
Pe 15 octombrie împlineşte 24 de ani. Este campion la karate şi profesor. În Turcia, Italia, Croația Spania, Cipru, Austria sau Canada luptă pentru România. La Botoşani duce altă luptă: în fiecare zi străbate 150 de km până la graniță, pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului.
Daniela Bejinariu: Sunt binecuvântată să fi reușit să văd țesătura propriei vieți și să îmi înțeleg, în sfârșit, misiunea!
Daniela Bejinariu crede în Cuvânt ca poezie și rugăciune. O delicatețe sufletească dublată de un șuvoi de gânduri preumblate prin săli de tribunal, pe scene de folk sau în cenacluri literare. A ales Poezia, dar crede în forța lor, a tinerilor, de a schimba un sistem care, acum, ”fără scrupule ia puștoaice fascinate de instituțiile juridice și le mestecă și le scuipă când s-a stricat toată bucuria în ele”.
Angelo Segall: În Botoșani sunt clădiri cu arhitecturi de invidiat / Teatrul e legat de istoria orașului, mândria populației
S-a născut în Botoșani, oraș pe care l-a părăsit în urmă cu multe decenii, stabilindu-se în Canada. A rămas, însă, fidel amintirilor. Amintiri despre locuri, oameni, întâmplări care acum au ajuns în paginile unei cărți.
Nepoata lui George Enescu, mărturisiri emoționante despre fratele și fiica marelui muzician: George compusese prima Rapsodie înainte să se nască tata
Geniile au purtat dintotdeauna pe umeri poveri care în timp au devenit legende. Iubiri neîmplinite, fugare răscoliri ale destinului, frământări artistice care trec de limita normalului omenesc. George Enescu nu a făcut excepție. Cu toate acestea, geniul botoșănean a reușit până la final să păstreze nu doar în aparență un caracter integru, o fidelitate tulburătoare față de neamul şi de familia sa, un respect neștirbit pentru omul simplu.
Ștefan Teișanu: Nu ajungi ușor și nici des la Darabani / Cu cât mai imposibil, cu atât mai dătător de energie și de speranță totul
În fiecare sfârșit de vară urci către Nord. Un spațiu până în urmă cu niște ani aproape fără nume, fără identitate, fără speranță. A urca în Nord a devenit, astăzi, o călătorie către cunoscut. De la un an la altul mai cunoscut! De nouă ani, Darabaniul își dezvăluie comorile istorice, culturale, turistice, chiar și economice sau sociale. Pentru că Nordul începe să se dezvolte, să nu se mai rușineze de ale sale, dar mai ales învață Nordul să primească oaspeți.
Dan Sociu: În momentele cele mai dure pe care le-am trăit, acelea de durere fizică extremă, era un punct în care eram salvat
Este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai generaţiei douămiiste, dar şi un jurnalist de atitudine, fiind deseori implicat în activismul ecologist. 
POVESTEA tânărului din Botoșani care aduce pe Pietonalul Unirii un festival culinar cum n-a mai fost: Pături pe iarbă, hamace între copaci, concerte stradale și... chef Foa – VIDEO & GALERIE FOTO
Botoșaniul și botoșănenii au rămas de prea mult timp captivi în seria festivalurilor care presupun mici și bere la pahar, într-un decor de terase învăluite în fumul grătarelor.Orașele mari se bucură de aproape 10 ani de evenimente stradale cu muzică de calitate și incursiuni culinare în jurul lumii.
Povestea impresionantă a Alexandrei, ”Fata cu cărțile”: Din Botoșani în Cipru și înapoi în România, pentru a ajuta copiii bolnavi – GALERIE FOTO
A visat mereu în cuvinte. Să le scrie, să ademenească poveștile și să le redea vieții. Cu timpul, între ea și cuvânt a apărut o sfiiciune de neînțeles, un soi de teamă, de neîncredere. Atunci a avut curajul să pună punct și să o ia de la capăt. Nu știa că, într-un alt fel, într-o altă lume, se va întoarce la cuvânt. Cuvântul din carte.
Elena Cardaș, viața printre meteoriți și destinul ”dulce-amărui” al unui medic scriitor: Pentru mine cancerul a fost o mare lecție / Nu cred în familiile perfecte, nici în profesioniștii perfecți
Pe Elena Cardaș o cunoaște multă lume. Mai ales de când și-a asumat în comunitate roluri care multora le-au fost incomode. Este omul care a luptat cu birocrații și cu mentalități învechite. Este scriitorul care s-a salvat de propriul destin scriind în trei săptămâni un roman ”în mare parte” autobiografic. Este medicul care a învățat lecția pacientului atunci când cancerul i-a arătat că ”limita e cerul”.
Roxana Gherasim: Am învățat să apreciez mai mult oamenii care vin pentru o scurtă perioadă în viața mea / Sărbătorile vor fi mereu cu un ochi care plânge și cu unul care râde
A fost profesoară, dar s-a implicat și în tot ce înseamnă cultură, voluntariat, jurnalism. Chiar dacă trăiește de ani buni în Germania, nu s-a desprins niciodată cu adevărat de Botoșani. Revine acasă de câte ori se ivește prilejul. Primul drum îl face mereu la părintele duhovnic, apoi se oprește la mormântul mamei. Și-a păstrat prietenii, pășește pe aceleași alei și se bucură de oamenii orașului după care va tânji mereu.
Tânără referent de la Centrul de Creație și arta încondeierii ouălor: Așa ar fi corect să fie de culoare roșie / Tehnica cu ciorapul este cea mai cunoscută
Ouăle încondeiate nu lipsesc de pe masa românilor în zilele de Paști. De toate culorile sau doar roșii fac parte mereu din meniul pascal. Majoritatea gospodinelor păstrează cu sfințenie tradițiile și își arată măiestria în fiecare an.
INTERVIU Constantin Boștină, fost secretar personal al lui Ceaușescu și ex-prim-vicepreședinte al Consiliului Popular Botoșani: Ceaușescu trebuia înlocuit, dar nu așa, nu prin împușcare / M-am simțit foarte bine și în perioada de dinainte de 1989 și mă simt bine și acum - VIDEO
După 32 de ani în care s-a manifestat aproape exclusiv ca un capitalist, Constantin Boștină a reapărut în atenția publică din postura de fost demnitar în regimul totalitar. Aceasta după ce a scos pe piață cartea ”În ochii ciclonului, am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu” plină cu dezvăluiri din intimitatea cuplului dictatorial.
Istoricul Remus Tanasă: Locuitorii Botoșanilor par să trăiască doar cu regretul că orașul a pierdut rolul (mai) însemnat pe care l-a avut în trecut
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
INTERVIU în oglindă: Paula Berențan – Tiberiu Manolache, noii subprefecți ai Botoșanilor: De ce s-a considerat că sunt persoana potrivită? / Întâi trebuie să ne așezăm la locurile noastre VIDEO
Suflu proaspăt în două importante funcții de la județ: doi tineri cu mai puțină notorietate în viața publică și administrativă botoșăneană au intrat în echipa de conducere a Prefecturii alături de „veteranul” Dan Nechifor, prefectul județului.
În OGLINDĂ, de la cititor la autor: Cărţile au un fel anume de a te chema, ele îşi aleg cititorii / Să scriem ceea ce e purtător de conținut, nu doar conținut purtător de mesaj
Botoșăneanul.ro vă aduce astăzi în Oglindă doi autori. Doi creatori care, înainte de a semna pe copertă, au fost cititori-scotocitori de carte. O călătorie pe care le-o propunem și pe care o dorim de folos multor cititori care visează ca, într-o zi, să devină autori.
INTERVIU Mirel Manea: Destinul eu mi l-am făcut / Muzica nu are bariere și nici granițe - VIDEO
Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare
Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.
Gellu Dorian: Eminescu înseamnă în primul rând Botoșani, orașul în care s-a născut, a fost botezat, a făcut primii pași, a spus primele cuvinte
"La ce bun Cultura în vreme de restriște spirituală?", ne-am putea întreba astăzi, parafrazând celebra zicere a lui Friedrich Hölderlin, de acum mai bine de un secol și jumătate.
A face un muzeu, fie el și cu astfel de profil, este o treabă serioasă și deloc ușoară. Ar trebui să știe și domnul Iftime, înainte de a vorbi despre muzeele existente. Poate că era bine ca domnul Iftime să ne spună ce obiecte a achiziționat în acești ani. De la așa ceva se pornește nu de la povești, povești, povești, Neam cu Ion Creangă.
13 decembrie 2021, 16:57
Si da , o pot considera o crima aceasta actiune , modul cum se trateaza . Se calca in picioare memoria celor care au fost inchisi , a familiior acestora , care au avut de suferit cumplit din partea securitatii . In niciun caz nu mi se pare corect sa se ia in deradere acest episod din istoria noastra . Ne cam meritam soarta ,nu stiu cum sa spun .
12 decembrie 2021, 20:32
Sunt curios daca in acest nuzeu va fi prezentata si perioada 1948-1964 ,practic ceamai neagra perioada din perioada Romaniei cand cei mai buni romani au fost ucisi in temnitele comuniste , la conducere aflandu-se evreica Ana Pauker iar in staff o gramada de evrei sovietici care au preluat nume romanesti . Se va spune ca de fapt comunismul a fost proiectat pt a acoperi intreaga Europa dar datorita lui Franco si Mussollini nu s-a reusit ? Se va spune de razboiul civil din Spania ,unde de parte bolsevicilor a luptat si Neulander ,tatal lui Petre Roman , cel care in 89 striga jos comusmul ? Sunt sigur ca nu . Pt ca cei care au sustinut comunismul sunt aceeasi care conduc lumea azi . De aceea acest muzeu va fi un fals iar tinerilor li se va ascuhde adevarul .,si anume ca in Romania ,comunismul a avut doua perioade distincte -1948 1964,cea mai neagra ,cum am mai spus si 1965 1989 cand Romania s-a ridicat practic din mocirla .Li se va prezenta ,sunt sigur ,perioada 80-89,cand intr-adevar s-a trait o perioada de restriste . Ceausescu va fi prezentat ca un tiran si nu se va spune ca aceasta perioada de restriste a concluzionat cu eliberarea de sub mafia financiara mondiala iar Romania era pe punctul de a deveni o forta economica mondiala . Se va spune oare de anii 70 ,cand in Romania se traia bine ? Ca invatamantul era imbatabil ? Ca in sport eram printre cei mai buni ? Asta pe vremea lui Ceasca ,atentie . Ar trebuii interzisa secera si ciocanul azi ,asa cum e cu zvastica ,dar ce sa-i faci ?In afara de crimele inazismului nu mai exista altceva . Ce sa-i faci daca istoria o scriu cei care au adus comunismul in lume ?
12 decembrie 2021, 20:22
"Fac un muzeu al vieții cotidiene, unde oamenii se pot destinde. O scenă ironică, o viziune atractivă, aerisită, tinerească, modernă. Așa îl proiectam eu. Un muzeu care să facă acest loc să râdă cu inteligență."Cu istoria nu ne amuzam, nu ne jucam, chiar la modul inteligent. Istoria e ceva sfant si cat se poate de serios. Sa reprezinti o perioada istorica dureroasa, sacrificiul unui tanar intr-un "muzeu trasnit" e aproape un sacrilegiu. Tinerii trebuie sa afle cum a fost cu adevarat acea perioada, altfel istoria se va repeta. Daca nu a si inceput repetitia...
12 decembrie 2021, 12:49
Eu trăiesc în acest oraș de aproape 45 e ani și am reușit cât de cât să-mi fac o idee despre locuitorii lui.În oraș și în județ, sunt câteva muzee, cu nume sonore, cu exponate de valoare, cu personal pregătit care stau GOALE(Muzeul Județean, Iorga, Eminescu, Enescu,Luchian, Pillat, Etnografic, Arheologie, Științele Naturii).Un muzeu al comunismului va avea o soartă chiar mai rea!Cine va merge acolo?Bătrânii care știu din propria experiență cum a fost și care au alte probleme și preocupări legate de sănătate și cheltuieli, sigur nu vor merge!Tinerii?Nici atât!Nu sunt interesați de nimic!Au fost spectacole în stradă, gratuite, de muzică populară, dansuri, muzică simfonică, muzică de fanfară, muzică ușoară, expzitii de artizanat, produse agro-alimentare, expoziții de pictură, etc.la care erau prezenți bătrânii, tineretul trecând în mare viteză pe lângă.Tinerii, în special cei care vin de afară, sunt blazați, uzați, preocupați de viața lor și a familiilor lor.Ei au ca modalitate de petrecere a timpului, doar telefonul!Având în vedere ca Muzeul Județean intră în rebilitare și că se vor crea spații suplimentare de expunere, o cameră dedicată comunismului, ar fi arhisuficientă și ar avea și șansa de a fi vizitată uneori, când vin grupuri de elevi.Un nou spațiu va însemna o cheltuială și o muncă inutilă!Acel spațiu va fi populat doar la inaugurare, de notabilități, politicieni și presă, după care va intra într-o eternă uitare și degradare.
12 decembrie 2021, 12:12
Sondaj
Ați dat până acum ”atenții” la doctor?
Da
Nu
Nu am ajuns la doctor
Declaraţia zilei
”A fost o tensiune la nivel municipal, în cadrul organizației, în mijlocul organizației. Adică eu aveam două lupte, trebuia să fiu extrem de abil să pot să limitez luptele interne și să mă ocup de extern și mi-a mâncat ...
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9036 lei
USD
Dolarul SUA
4.5570 lei
CHF
Francul elveţian
4.9186 lei
GBP
Lira sterlină
5.4789 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4457 lei
XAU
Gramul de aur
274.4439 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2392 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2569 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1404 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.3896 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2057 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6587 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-1.7 o C
Dorohoi
-1.7 o C
Bucecea
-2.0 o C
Darabani
-2.1 o C
Saveni
-1.2 o C
Ştefăneşti
1.9 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2023 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.