Sfârșitul verii este momentul bun pentru verificarea lemnului de foc: uscare de cel puțin 6 luni, stivuire aerisită, acoperire doar deasupra și umiditate sub 20% înainte de prima ardere.
La final de august, una dintre verificările utile pentru gospodăriile care folosesc sobe, șeminee sau centrale pe lemne este stiva pentru sezonul rece. Recomandările tehnice arată că lemnul are nevoie de timp de uscare înainte de folosire, iar pregătirea făcută din vară sau de la începutul toamnei poate face diferența dintre o ardere curată și o stivă care mucegăiește ori scoate prea mult fum.
Un prim reper important este perioada de uscare. Ghidurile consultate recomandă ca lemnul de foc să fie lăsat la sezonat cel puțin șase luni, iar înainte de ardere să aibă o umiditate sub 20%. Lemnul verde sau umed arde mai greu și poate produce mai mult fum, motiv pentru care verificarea din timp a stocului este mai utilă decât improvizațiile făcute în primele zile reci.
La fel de important este modul în care este păstrat. Lemnul trebuie depozitat afară, ridicat de la sol și acoperit doar în partea de sus, astfel încât lateralele să rămână libere pentru circulația aerului. Dacă stiva este închisă complet cu folie sau prelată, umezeala rămâne prinsă în interior și uscarea se face mai greu, chiar dacă lemnele par protejate de ploaie.
Pe lângă uscarea propriu-zisă, contează și felul în care sunt așezate bucățile de lemn. O stivuire stabilă cere bușteni cât mai bine nivelați, elemente mai mari la bază și o așezare care să permită aerisirea dintre rânduri. În ghidurile practice este recomandat ca partea superioară să fie protejată, însă fără a sufoca lateralele, tocmai pentru ca lemnul să rămână uscat și să nu prindă miros de închis sau pete de umezeală.
Verificarea stivei înainte de toamnă este utilă și pentru siguranță. Lemnele așezate strâmb sau pe o bază instabilă se pot răsturna mai ușor atunci când începe mutarea lor spre casă. De aceea, merită refăcută din timp porțiunea care s-a lăsat, iar bucățile care nu stau bine trebuie reașezate înainte de ploi și înainte ca lemnul să fie folosit zilnic.
Înainte de prima aprindere, recomandările tehnice mai cer câteva reguli simple: nu se folosește lemn umed, nu se pornește focul cu benzină, kerosen sau alte lichide inflamabile, iar lângă sobă ori șemineu nu se țin materiale care pot lua foc ușor. Cu alte cuvinte, pregătirea bună a lemnului nu înseamnă doar să existe suficient combustibil în curte, ci și ca acesta să fie uscat, bine așezat și gata de folosit în condiții mai sigure.
