Când are un copil nevoie de psihoterapie: „Este preferabil să cerem ajutor când apar primele semne, nu «când nu mai putem»”. Care sunt manifestările de urmărit pe vârste

În practică, mulți copii ajung la specialist abia după ce „vorbesc cu burta”: dureri repetate de burtă sau cap, greață înainte de școală, palpitații, oboseală – iar consulturile medicale nu găsesc o cauză. Acesta este fenomenul de somatizare sau, altfel spus, când emoțiile sunt trăite ca simptome fizice. Este comun în copilărie și poate ascunde anxietate, stres școlar sau dificultăți relaționale. Intervenția timpurie scade suferința și previne cronicizarea problemelor. Așadar, detaliem mai jos când are copilul nevoie de psihoterapie – semne clare, nu frici de părinte!

„Fata mea se închide în cameră, plânge des și evită prietenii. Are 12 ani.” „Adolescent, 16 ani, suferă de insomnie. Și-a pierdut interesul pentru tot ce îi plăcea înainte – sport, joacă cu prietenii, nici nu mai iese. A scăzut și la învățătură…” „Copilul meu are tantrumuri foarte intense și lungi, și e extrem de greu de liniștit.” „Am un băiatde 7 ani care se plânge că-l doare burta în fiecare dimineață înainte de școală, deși analizele sunt bune.”

Toate pot fi semne de stres emoțional, iar recomandările organizațiilor profesionale sunt să cerem ajutor când apar schimbări persistente de dispoziție sau de comportament care afectează viața.

În România, stigmatizarea și neînțelegerea rolului educației emoționale încă amână ajutorul. Rapoartele UNICEF arată că problemele emoționale afectează performanța școlară și cresc riscurile de comportamente nesănătoase. Nici accesul la servicii nu este egal, încă un motiv să nu așteptăm „să treacă de la sine”.

Somatizarea înseamnă că emoțiile (anxietate, stres, tristețe) se exprimă prin corp: dureri de burtă sau cap recurente, greață, „nod în gât”, oboseală. Toate acestea fără o cauză organică suficientă. Este frecventă la copii, pentru că limbajul emoțional este încă în formare. Mesajul de înțeles de aici este că nu „inventează”, ci că „are nevoie de ajutor să înțeleagă și să regleze ce simte”.

Ghidurile AACAP (Academia Americană de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului – organizația profesională din SUA a medicilor psihiatri pentru copii și adolescenți) arată că până la 1 din 10 copii poate acuza zilnic dureri corporale fără boală explicativă.

În realitate, normalizarea emoțiilor și învățarea unor strategii (respirație, expunere treptată la situațiile care provoacă teamă, problem-solving) scad simptomele somatice și absenteismul școlar.

Centre pediatrice și organizații profesionale explică legătura puternică minte și intestin la copii și importanța intervenției timpurii. „Persoanele cu dureri abdominale funcționale au un sistem nervos hipersensibil, din cauza evenimentelor adverse timpurii, a intervențiilor chirurgicale anterioare, a infecțiilor acute sau a intoleranțelor alimentare”, a spus dr. Nicole Sawangpont Pattamanuch, gastroenterolog la Seattle Children’s Hospital, Research, Foundation. „Dacă ne gândim la creier ca la un receptor stereo și difuzoare, ne ajută să înțelegem cum funcționează axa intestin-creier. Intestinul raportează durerea la coloana vertebrală, care transmite semnalele de durere către creier. Copiii stresați, fie că este fizic sau emoțional, vor avea adesea butonul de volum ridicat pe receptorul stereo. Modul în care creierul primește și interpretează semnalul de durere este strâns legat de starea noastră emoțională”.

Citește mai mult pe Hotnews.ro
 

Sursa https://www.hotnews.ro