Casa Română de Cultură din Getafe/Madrid a fost prezentă, în premieră, la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2026 care a avut loc în perioada 3-7 iunie 2026, cu un bogat program de evenimente culturale, programate pe zile, la Cafeneaua literară și la Scena Arca.
Sub auspiciile acesteia au fost făcute lansări de carte, inclusiv traduceri în spaniolă, ale unor poeți din România și Diaspora, prezentări de antologii, lansarea Revistei Spania literară și festivități de premiere a volumelor evidențiate la Festivalul Internațional de Poezie „Nichita Stănescu” Getafe/Madrid-2026, desfășurat în luna aprilie a acestui an, în Spania.
Pe 6 iunie 2026, Cafeneaua literară Bookfest 2026 a găzduit unul din evenimentele importante organizate de ADEPC și Casa Română de Cultură Getafe/Madrid, ocazie cu care au fost lansate volume de poezii în română/spaniolă, Revista Spania Literară și antologii de poezie: Antologia „Mosaico Poetico-Poeta Viajero” Getafe/Madrid 2026 cuprinzând 45 de poeți din România, Republica Moldova și Diaspora, alături de alți 33 de poeți din Spania, Columbia, Republica Dominicană, Peru, Mexic, Germania, Italia, Serbia și Kosovo, participanți la Festivalul Internațional de Poezie ( Getafe-Madrid, ediția a VI-a, 2026); Antologia „5 – Nichita Stănescu – Getafe/Madrid - 2026” cu premianții Festivalului Internațional de Poezie „Nichita Stănescu” Getafe/Madrid- 2026.
În paginile antologiilor dar și ale Revistei Spania Literară se regăsesc și poemele poetului botoșănean Gabriel Alexe, unul din invitații speciali ai evenimentului.
Cu această ocazie, Domnul Juan Jose Garcia Garcia, poet, critic, Directorul Revistei Spania Literară, Președinte al Casei Române de Cultură din Getafe/Madrid, co-fondator și Director al Festivalului Internațional de Poezie de la Getafe-Madrid, a conferit poetului botoșănean Premiul Special pentru volumul Avanpost (poeme din generația a șasea), ed. BETTA, București, 2025, subliniind calitatea avangardist-simbolistică a poemelor cât și înscrierea lor pe orbita liricii europene.
Poetul și-a mărturisit recunoștința pentru confirmarea unui fapt istoric și anume că Spania și România sunt legate de peste 2000 de ani prin două figuri istorice de marcă: Împăratul Traian născut în orașul antic Italica (în apropiere de Sevilia, n.r.) și Regele Decebal.
În ziua de 7 iunie 2026, la Scena Arca a avut loc Gala de premiere ADEPC a Laureaților ediției a IX-a a Concursului Național de Poezie „Radu Cârneci”, prilej cu care același poet botoșănean, Gabriel Alexe, a fost onorat cu Premiul Special „Nicolae Dabija” pentru volumul Protocolul de lut, ed. RAFET, Rm. Sărat, 2026.Prezentarea a fost făcută de poeta Vilia Banța, membră a juriului , aceasta subliniind modul aproape matematic de concepere a poemelor și abordarea atipică care caracterizează demersul liric al autorului.
În scurta alocuțiune, poetul botoșănean a subliniat importanța solidarității de breaslă a scriitorilor români, singura șansă de a impune creația lirică contemporană, cultura română în general, ca punct de reper în cultura europeană, respectiv mondială.
După o carieră didactică de peste 40 de ani ( profesor de matematică la școlile gimnaziale nr. 11, „Ion Creangă” și „Sfânta Maria” din Botoșani), din care peste 20 de ani ca Director al Școlii „Sfânta Maria” pe care a condus-o de la apariția acesteia, Gabriel Alexe s-a dedicat scrisului.
Concomitent cu activitatea didactică, poetul a desfășurat o intensă activitate culturală fiind președinte al Societății Culturale Agora-Botoșani (1992-1996), președinte al juriului concursurilor literare pentru elevi „Tinere condeie”, președinte al juriului Festivalului de poezie și artă plastică „Alecu Ivan Ghilia” aflat la a XV-a ediție, redactor al revistei de poezie „Agora”, membru în colegiile de redacție ale revistelor C.C.D. din Botoșani, Colloqvium și Intuitext, director de PR al revistei Hyperion, organizator de tabere de creație literară, activități desfășurate în folosul comunității botoșănene, originar fiind din Câmpina, jud. Prahova.
A debutat literar în 1996 cu volumul „Cameră cu păianjen”, ed. Moldova, Iași, în urma obținerii Premiului de Debut al editurii la Concursul Național de Creație Literară „Porni Luceafărul...”, Botoșani-1995, manageriat, la acea vreme, de poetul și prozatorul Gellu Dorian.
În prezent, autorul este la al XI-lea volum de poezie, majoritatea obținând premii literare importante.
LUXUL DE A SCRIE POEZIE
În cimitirul literelor cântă cuvintele
în sarcofagul cuvintelor cântă poezia și trece
prin masca de scrimă a poeților.
(metafora e forma de existență care dă conținut vieții)
Se ciocnesc cupele de cucută
se îmbrâncesc insinuările pe scara de urgență a istoriei
din beregata mării țâșnește curcubeul
din apetitul pietrei lava zămislește pe fața lumii paradisul.
(poeții dorm în vis să nu se rătăcească)
Corabia plutește în derivă și Amiralul a adormit la cârmă
în luxul de sub punte steaua de mare se scufundă
și prind năvodul de un nod.
(e drumul cel mai scurt)
Un sâmbure de Măr e rai pe tot pământul
în ceainicul gândirii fluieră mut adâncul
eu sunt o erezie.
(sunt!)
Iubito
simți sub unghii cămașa mea de spini ușor trandafirie?!
Cămașa mea de noapte e luxul de a scrie
această sângerândă și vie Poezie.
(din volumul Avanpost, ed. BETTA, București, 2025)
VAMA IUBIRII
Oglinda asta nu are tupeul să mă mintă.
Ea nu reflectă pielea, ci asediul,
ea nu reține chipul, ci intervalul –
geometrie de sticlă abandonată,
eroare sacră a luminii în prismele vederii.
Proiecția își uită Sursa – scurtcircuit fixat
în argintul oglinzii de spaimele Tatei
sau de viața pusă în eprubetă când Mama
pendula între lumină și urmă.
Nu-ți cer să-mi arăți tinerețea firului de borangic
prins în dantelă, tu nu știi să minți!
Arată-mi fluxul magnetic din fulgerul de care
nu se temea Tata.
Oglinda tăiată în două nu sângerează:
desparte Soarele de Luna de dincolo.
Luna interzisă retinelor de lut.
Dacă te întorci din drum, îngheți umbra Facerii.
În negrul de sub sticlă urmele tac.
Ești singur în fața ecranului rece,
asemenea Dumnezeului care și-a visat părinții
pe care nu i-a avut niciodată.
Dacă intri în ea, nu te întorci cu chip,
ci cu închipuirea unui alfabet de cearcăn.
În vama Iubirii,
Poezia e firul de împământare a Luminii.
(din volumul Protocolul de lut, ed. RAFET, Rm. Sărat, 2026)
