Când natalitatea scade, statele nu inventează soluții noi ci reciclează idei vechi: taxa pe celibat. Augustus a încercat-o acum două milenii, sovieticii au aplicat-o până în 1990- 1992, iar un stat american a legiferat-o în plin secol XIX. Rezultatul, de fiecare dată, a fost cam același.
În anumite perioade, mai ales sub Augustus, Imperiul Roman a adoptat măsuri care penalizau celibatul și lipsa copiilor, considerând că acestea afectează capacitatea statului de a-și menține populația, armata și elitele conducătoare.
Cele mai cunoscute sunt Lex Julia de maritandis ordinibus (18 î.Hr.) și Lex Papia Poppaea (9 d.Hr.)
Aceste legi urmăreau să încurajeze căsătoria și natalitatea, în special în rândul cetățenilor înstăriți și al clasei senatoriale.
Printre sancțiuni se numărau:
În schimb, statul acorda și beneficii celor cu copii: prioritate la ocuparea unor funcții publice, avantaje juridice și fiscale, iar pentru femei existau drepturi sporite dacă aveau un anumit număr de copii (ius trium liberorum).
Motivul era în mare măsură demografic și politic. Augustus considera că aristocrația romană se reproduce insuficient, în timp ce războaiele civile din secolul I î.Hr. decimaseră populația. El vedea familia numeroasă ca fiind o datorie civică față de stat.
Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:
Urmărește tendințele economice și învață despre finanțe personale prin recomandări și grafice relevante.
Urmărește tendințele economice și învață despre finanțe personale prin recomandări și grafice relevante.
Felicitări! Te-ai abonat la „EconoMix”.
Confirmă abonarea pe e-mail.
Apasă pe linkul din email pentru a primi edițiile.
Interesant este că aceste măsuri au avut rezultate limitate. Sursele antice, inclusiv istoricul Tacitus, sugerează că romanii au găsit numeroase modalități de a ocoli legile, iar natalitatea nu a crescut spectaculos.
Din acest motiv, unii istorici consideră că legile lui Augustus reprezintă unul dintre primele exemple de „politică pronatalistă” la scară statală, comparabilă ca intenție (nu ca metode) cu politicile demografice moderne ale unor state preocupate de îmbătrânirea populației.
Sursa https://www.hotnews.ro
