Ce soluții poate aplica România pentru a reduce aglomerația de la Urgențe, unde vin și pacienții cu probleme minore. Exemple din alte țări
În România, o soluție vehiculată frecvent ca alternativă la UPU a fost creșterea numărului de centre de permanență.
Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, instituție care are în subordine Unitățile de Primiri Urgențe ale spitalelor, este însă sceptic că acestea pot rezolva problema aglomerării din UPU, cel puțin în forma actuală.
Motivul este simplu: în centrele de permanență, serviciile medicale sunt oferite de medici de familie, care au program extins, ca niște „gărzi”.
Centrele de permanență pot trata doar cazuri până la o anumită complexitate, dar nu dispun de întregul arsenal de investigații al unui spital. „Când pacientul are nevoie de radiologie, CT, consult cardiologic sau neurologic, traseul duce tot către spital”, arată Raed Arafat.
Șeful DSU amintește că în România există deja o soluție legislativă prin care medicii de familie pot lucra în Unitățile de Primiri Urgențe, alături de personalul din UPU, pentru a ajuta în special în zona cazurilor mai puțin grave de pacienți.
Pentru a reduce numărul persoanelor care ajung la camerele de gardă cu probleme care nu reprezintă urgențe, Italia încearcă să îmbunătățească accesul la medicii de familie și la serviciile medicale comunitare disponibile în cartiere și localități – echivalentul centrelor de permanență din România.
Înființarea acestor centre, cunoscute sub denumirea de „Case di comunità” („case comunitare”), reprezintă una dintre principalele investiții realizate prin Planul Național de Redresare și Reziliență al Italiei.
Prin acest program au fost alocate aproximativ două miliarde de euro pentru modernizarea sau construirea a peste 1.000 de astfel de centre medicale în întreaga țară.
Planul de Redresare și Reziliență a inclus, de asemenea, investiții în dezvoltarea serviciilor de telemedicină, pentru a facilita acordarea de asistență medicală la distanță și a reduce timpii de așteptare pentru consultații.
În România, unul dintre motivele pentru care pacienții continuă să vină în număr mare la Unitățile de Primiri Urgențe ale spitalelor este că „acolo știu că vor primi o concluzie”, spune Raed Arafat.
„Pacientul vine, este evaluat, face investigații, iar la final află dacă trebuie tratat, internat sau poate pleca acasă. În schimb, accesul la medicina de familie sau la ambulatoriu poate fi mai dificil și mai lent.”
„Unitățile de Primiri Urgențe sunt, într-un fel, victimele propriului succes”, consideră șeful DSU.
Iar „pentru ca presiunea să scadă”, spune el, „pacientul trebuie, în primul rând, să capete încredere că poate obține aceeași rezolvare, atunci când cazul o permite, și în altă parte a sistemului de urgență”.
Pe de altă parte, arată omul care coordonează sistemul de urgență din România, în Unitățile de Primiri Urgențe există „un război continuu”.
Finanțarea este una dintre problemele despre care Raed Arafat spune că trebuie discutat mai serios: „Nu este vorba doar despre salarii, ci despre stocuri de medicamente, materiale sanitare, investigații.”
Potrivit șefului DSU, costul mediu al resurselor alocate unui pacient evaluat sau tratat în UPU este sub 100 de lei, sumă pe care o consideră foarte mică în raport cu volumul de investigații și tratamente care pot fi necesare.
În același timp, Unitățile de Primiri Urgențe trebuie să fie pregătite nu doar pentru o zi obișnuită, ci și pentru accidente colective, dezastre și situații în care, într-un interval foarte scurt, „sosește un volum și mai mare de pacienți”.
„În UPU e un război continuu, 24 din 24, 7 din 7. Ai nevoie de muniție.”
Dar nu doar numărul mare de pacienți aglomerează Unitățile de Primiri Urgențe, consideră Raed Arafat, care compară activitatea din UPU cu un „proces industrial”. Există o intrare, există triajul, dar există și mai multe etape ulterioare care pot bloca întregul flux.
Primul pas este triajul pacienților – alocarea acelor coduri care stabilesc ordinea în care bolnavii sunt preluați și timpii de așteptare. „Aici există soluții organizatorice”, spune Arafat, în dialogul cu HotNews.
Cu ani în urmă, pe vremea când actualul șef al DSU coordona Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean din Târgu Mureș, el a testat acolo acest model: un medic a fost implicat direct în zona de triaj și putea indica încă din momentul triajului investigațiile de care pacientul are nevoie, fără ca acesta să mai aștepte, uneori câteva ore, să fie consultat la UPU, iar abia apoi să i se recomande investigațiile.
În acest fel, timpul de așteptare a scăzut. Dar soluția presupune personal, în condițiile în care, în prezent, triajul este făcut de un asistent medical.
Apoi, este problema investigațiilor: „Un computer tomograf aflat în afara UPU poate însemna că pacientul de urgență intră în competiție cu pacienții internați în secțiile spitalului, programați la CT. Același lucru se poate întâmpla cu laboratorul de analize al spitalului.”
Din acest motiv, spune șeful DSU, au fost aprobate mai multe compartimente de radiologie în interiorul UPU, cu CT și alte dotări, astfel încât investigațiile să poată fi făcute direct acolo.
Dar odată făcute investigațiile, pacientul poate avea nevoie de un consult și din partea medicilor din secțiile spitalului. Și aici, spune el, apar întârzieri.
În plus, „există situații în care medicul de urgență solicită un consult al unui medic specialist din spital, dar medicul din secție care coboară în UPU solicită, la rândul său, alte consulturi, ale altor medici de alte specialități. Fiecare nou consult poate însemna timp suplimentar petrecut în UPU.”
„Dacă este clar că pacientul trebuie internat și investigat suplimentar, consulturile suplimentare ar trebui realizate în secțiile din spital, nu lăsând pacientul tot la UPU.”
Sursa https://www.hotnews.ro
