O tentativă de legiferare a făcut ca vara aceasta să fie parcă și mai fierbinte și ne-a făcut să revenim din vacanțe pentru a participa la dezbaterile organizate cu privire la modul în care va fi reglementată plata pensiilor private în România.
Ținând cont de situația demografică actuală și de previziunile privind îmbătrânirea populației, scăderea natalității, creșterea speranței de viață și implicit a numărului de pensionari, sistemul de pensii private și pensiile ocupaționale vor avea un rol social nodal în economia României, prin reducerea sarcinilor și a obligațiilor bugetului asigurărilor sociale de stat. Cu toate acestea, realitățile economice și sociale ale României – un stat în care veniturile populației sunt printre cele mai mici din Uniunea Europeană – îi determină pe cetățenii noștri ca, atunci când își configurează obiectivele financiare pe termen lung, să se bazeze, la pensie, în principal pe pensia de la stat.
Nenumăratele modificări ale legislației privind pensiile de stat, o succesiune de reforme ale pensiilor si introducerea treptată a diverselor piese legislative care reglementau pilonii de pensii (între 2004 și 2020) au făcut ca pentru o mare parte a persoanelor active să fie dificil de determinat cât vor încasa de la pensiile de stat, ce taxe și impozite vor datora pentru aceste pensii de stat, cum vor fi impozitate veniturile din pensiile private sau din alte tipuri de investiții.
Astfel, au trecut 17 ani de funcționare a pilonului II cu permisiunea de a încasa integral a sumei strânse în cont, astfel încât și actualii pensionabili au aceleași așteptări precum cohortele anterioare.
În absența unei bune comunicări cu privire la necesitatea reglementării plăților din pensiile private și fără o campanie susținută de conștientizare făcută din timp de către factorii competenți, este dificil de convins rapid contributorii că Pilonul II este conceput ca un supliment la pensia de stat, printre altele pentru că sistemul public de pensii este afectat de factori precum natalitatea scăzută, îmbătrânirea populației și migrația. Acest demers se produce în condițiile în care, într-un climat economic incert, cu inflație și cu creșterea costului vieții, finanțele personale și bugetele gospodăriilor sunt sub presiune, iar povara fiscală începe să apese asupra celor mai vârstnici membri ai societății.
Printre principalele provocări cu care s-au confruntat constant cetățenii noștri în ceea ce privește pensiile și veniturile la pensie sunt incluse: lipsa clarității și predictibilității cu privire la venitul pe care-l vor avea la pensie.
Costurile asistenței medicale și nevoile de îngrijire pe termen lung odată cu înaintarea în vârstă au fost și ele de multe ori trecute cu vederea în planificarea unui venit suplimentar la pensie, în lipsa unor indicii că se vor modifica regimul fiscal, iar pensionarii vor trebui să suporte impozite și anumite costuri din bugetul propriu.
În România, gospodăriile au un venit de cele mai multe ori strict drămuit, iar salariații se confruntă adesea cu nevoia de a răspunde cu prioritate imperativelor financiare pe termen scurt, cum ar fi plata ratelor la creditele ipotecare, a alimentelor, cheltuielile copiilor, amânând planificarea pensionării. Conform unui sondaj recent, aproximativ o treime din români nu reușește să economisească. Dar, chiar și atunci când consumatorii identifică un dezechilibru între venituri și cheltuieli pe care l-ar putea resimți la pensie, mulți sunt reticenți în a lua măsuri semnificative pentru a-l remedia, de multe ori datorită educației financiare precare.
Un studiu recent al Central Bank of Ireland, arată că terminologia și conceptele specifice pensiilor private, cum ar fi lichidități, strategie de investiții, transferabilitate, proiecții sunt formulări care nu sunt în multe cazuri nici măcar la îndemâna consumatorilor dintr-o țară cu o piață financiară mult mai matură decât cea românească. Proiectul aflat acum în dezbatere în România este, cu adevărat, un labirint de termeni tehnici, iar percepția publicului, previzibil nu a fost pozitivă.
Dar, chiar și în cazul în care consumatorii de servicii financiare doresc să aleagă furnizori de planuri de pensii din Pilonul II sau III pe baza performanțelor, complexitatea produselor, opacitatea datelor privind rentabilitatea furnizorilor, modul de prezentare către publicul larg a datelor statistice (vezi aici un exemplu) dificilă evaluarea de către aceștia a celor mai bune opțiuni de investiții care să le pună în acord disponibilitățile financiare cu nevoile lor.
Sperăm ca, în legislația subsecventă, în actele normative care vor reglementa arhitectura pilonilor de pensii private din România, în prevederile care vor privi consumatorii de astfel de produse de investiții să se afle și reguli stricte privind informarea clară, inteligibilă cu privire la randamente, la comparabilitatea produselor. În domeniul reglementat acum, dorim claritate, un tratament corect, transparența datelor și să fie garantată existența unor platforme neutre, cu comparatoare de planuri de pensii private care să nu distorsioneze alegerile participanților la fondurile de pensii.
În proiectul de Lege aflat acum în dezbatere, pentru un consumator mediu, neechipat cu suficiente cunoștințe de drept civil și financiar, există termeni care nasc confuzie și nelămuriri, fiind greu de înțeles diferențele între concepte precum „membru”, „participant”, „beneficiar”, „supraviețuitor”.
Unii consumatori care ne-au contactat erau convinși că proiectul de lege se referă la cei care „au dreptul la pensia de urmaș”, în calitate de „moștenitori ai membrului”, ca să dăm doar un exemplu. Este adevărat că obiectul și domeniul de aplicare sunt mult mai tehnice, iar proiectul nu se referă la consumatorii de servicii financiare în sine ci creează și normalizează ecosistemul necesar realizării plății pensiilor private (de altfel, termenul consumator nu se regăsește nici în proiectul de Lege și nici în Expunerea de motive). Efectele însă se răsfrâng asupra a milioane de persoane care au/vor avea, inerent, și calitatea de consumatori de servicii financiare.
Cu privire la proiectul în discuție, din Dispozițiile tranzitorii și finale, reiese că, pentru a se realiza reglementarea plătii pensiilor private, domeniul de acțiune vizează trei acte normative: Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat; Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative; Legea nr. 1/2020 privind pensiile ocupaționale, adică acele legi care au stabilit în țara noastră sistemul Pilonilor de pensii. În caz de adoptare va intra în vigoare la 1 an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Studiind textul în dezbatere, dorim să aducem în discuție câteva aspecte care evidențiază o anumită inconsistență privind adecvarea fondurilor pentru Pilonul II și modul în care poate fi utilizat activul acumulat în cont. Proiectul prevede, de exemplu, câteva tipuri de pensii. Astfel, vor exista pensii de tip retragere programată și pensiilor viagere.
La pensia tip retragere programată, când se vor primi de către pensionar plăți lunare pe o perioadă limitată de timp (maximum 10 ani), valoarea pensiei lunare va fi egală cu indemnizația socială pentru pensionari stabilită pentru sistemul public de pensii, iar în cazul decesului înainte de a primi toți banii, moștenitorii sau persoanele desemnate vor primi suma rămasă. De ce se alege ca referință indemnizația socială pentru pensionari stabilită pentru sistemul public de pensii, nu se spune în vreun document care să fundamenteze și să însoțească propunerea, inclusiv Expunerea de motive cuprinde doar câteva rânduri care fac referire la niște valori mediane și atât.
”Propunerea referitoare la suma minimă necesară pentru dobândirea unei pensii private, a avut în vedere următoarele considerații: la data de 31.12.2024, valoarea indemnizației sociale stabilită pentru pensionarii din sistemul public de pensii era de 1.281 lei, valoarea medie a contului pentru Pilon II era de 18.381 lei, iar valoarea mediană a contului Pilon III era de 14.352 lei. Astfel, 12 indemnizații sociale = 12*1.281 lei = 15.372 lei”.
Noi știm că indemnizația socială pentru pensionari, în sistemul public, este o sumă suplimentară acordată pensionarilor ale căror venituri din pensii nu depășesc un anumit prag, pentru a le asigura un venit minim garantat. Adică, este vorba despre persoane care, atunci când îndeplinesc condițiile pentru pensionarea în sistemul public, au, datorită veniturilor reduse din perioada activă, o situație financiară precară.
Sursa https://www.hotnews.ro
Credeți că, pentru protejarea animalelor, Primăria Botoșani ar trebui să renunțe la artificiile de revelion, așa cum au decis alte primării din România?
