Vreau să lămuresc ceva în povestea cu capitalul social, că și mie mi-a fost greu să pricep acum vreo 30 de ani, spune Adrian Stanciu, consultant și antreprenor român cunoscut pentru activitatea sa în domeniul managementului culturii organizaționale și trainingului. Stanciu a fost co-fondator și partener al companiei de consultanță Ascendis.
Prima idee. În primul rând, contabilitatea unei firme nu se ține din perspectiva acționarilor, ci a firmei însăși. Ca atare, orice bani aduc acționarii în firmă, din perspectiva firmei sunt o datorie, deși nu una chiar ca oricare alta. O să descriu mai jos ce e diferit, explică acesta.
O altă idee pe care antreprenorul a ținut să o explice e legată de modul în care e ținută contabilitatea. „Contabilitatea unei firme se ține în așa zisa partidă dublă, adică la orice tranzacție se înregistrează și sursa și destinația. Din acest motiv, toate numerele apar de două ori, odată ca surse și odată ca destinații, iar cele două coloane trebuie să fie egale, asta e și o cheie de control.
În consecință, toate datoriile firmei, la oricine, inclusiv acționari, trebuie să aibă pe cealaltă coloană o sumă de active în cuantum egal. Active, nu bani, deși toate se exprimă în bani, pentru că firma folosește banii la ceva, nu stă cu ei în cont, că acolo nu produc nimic. Capitalul social e un pasiv, nu un activ, iar banii depuși în contul lui sunt folosiți de firmă ca oricare alți bani”, spune Adrian Stanciu.
Mai mult, adaugă el, contabilitatea firmei se ține în ipoteza funcționării infinite, adică nu există un orizont de tip previzibil în care firma își încetează activitatea. Asta pentru că foarte multe active au valoare diferită dacă firma funcționează față de cazul în care își încetează activitatea.
Sursa https://www.hotnews.ro
Credeți că, pentru protejarea animalelor, Primăria Botoșani ar trebui să renunțe la artificiile de revelion, așa cum au decis alte primării din România?
