Campania de cercetare arheologică sistematică din acest an s-a desfășurat între 29 iunie și 26 iulie, fiind investigată exhaustiv, cu finanțarea Muzeului Județean Botoșani, cea de-a XI-a secțiune din acest sit (210 mp).
În această campanie, atenția colectivului de cercetare (Dumitru Boghian – Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, Aurel Melniciuc, Adela Kovács, Alexandru Nechifor, Chirilă Ionuț – Muzeul Județean Botoșani) s-a concentrat pe investigarea părții de nord-vest a deja cunoscutei megastructuri cvasi-centrale (cca. 1500 mp), pentru a întregi cunoașterea complexelor de locuire, a modului de realizare și arhitectura acestora, reconstituită virtual, specificul activităților cotidiene (gospodărească, în special) și recuperarea patrimoniului mobil rezultat (unelte, materiale osteologice și cornulare, ceramică uzuală și pictată, plastică antropomorfă etc.), aparținând, în principal, bogatei locuiri de la începutul fazei Cucuteni A-B (cca 4100-4000 BC calibrat), precum și perioadei finale a epocii bronzului (cultura Noua, sec. XIV-XII BC) și culturii Sântana de Mureș-Cernjachov (sec. III-V AD).
Lucrându-se cu o deosebită minuție, și în secțiunea a XI-a/2026 s-a constatat o deosebită asemănare între anomaliile evidențiate în harta magnetometrică a sitului, în general, și a megacomplexului, în special, și realitățile arheologice descoperite prin săpătură. Astfel, s-a sesizat că zidul masiv al incintei (din lemn și lut), continua pe laturile lungi (ENE, VSV) și cea scurtă (NNV), depășind componenta centrală din această parte a megastructurii, delimitând curtea din această zonă (aprox. 25/26 x 6 m), în care a fost descoperită o groapă de fundare (?), care conținea un vas pictat. La mijlocul laturii scurte de NNV a zidului incintei se prefigurează o posibilă intrare, care se continuă în porțiunea nesăpată, de pe aceeași direcție, și va fi investigată, în întregime, în campania viitoare.
Pe lângă aceste laturi lungi (ENE, VSV), ale zidului robust de incintă, se desfășurau activități gospodărești, evidențiate prin materialele descoperite (râșnițe de mână și nicovale de piatră, ceramică uzuală și pictată, resturi osteologice, în special de bovidee, galeți de silex și nuclee în diferite stadii de cioplire, prefabricate, unelte finite (puține lame și răzuitoare/gratoare; un pumnal retușat atent, un vârf de săgeată pentru vânat mare) și șase statuete antropomorfe feminine, cu decor incizat și posibil pictat.
Printre complexele Cucuteni A-B1, se găseau cele ale purtătorilor culturii Noua, care au deranjat locuirea eneolitică. Acestea erau reprezentate de areale cu ”pavaje”, alcătuite din lespezi subțiri de calcar local, unde se desfășurau activitățile gospodărești, o posibilă locuință adâncită, care continuă în zona nesăpată, și gropi cu nicovale de piatră, piese litice, ceramică specifică, decorată cu brâie în relief, materiale osteologice de bovidee și ovi-caprine. La rândul lor, puținele complexe Sântana de Mureș-Cernjachov (gropi) le-au afectat pe cele anterioare.
Sintetizând rezultatele obținute în această campanie, putem arăta că s-au obținut importante date planimetrice și stratigrafice, care le completează pe cele dobândite în secțiunile anterioare (IV-X), acoperind, în total, până în prezent, peste 1200 mp din suprafața acestui megacomplex, care pune probleme deosebite în ceea ce privește funcționalitatea sa, deopotrivă gospodărească, administrativă și cultică.
Colectivul de cercetare mulțumește călduros Primăriei Ripiceni, în special dnei viceprimar Elena Cristian, d-lui inginer Sorin Grindei (Geo-Ex-Construct SRL) proprietarului terenului și voluntarilor temporari pentru sprijinul acordat la desfășurarea lucrărilor.
