Statul român organizează din bani publici evenimente muzicale cu artiști români și internaționali de primă mână, la care accesul este gratuit. Această practică este considerată concurență neloială de către operatorii privați, conform Ancăi Lupeș, fondatoarea conferinței Mastering the Music Business. Ea subliniază că peste 50% din prețul biletelor la evenimentele private este direcționat către taxe și impozite.
Anca Lupeș este o figură importantă în industria muzicală românească, fiind fondatoarea Mastering the Music Business (MMB), o platformă dedicată profesioniștilor din domeniu, ajunsă la a zecea ediție.
Pe lângă activitatea profesională, Anca Lupeș este o voce activă în spațiul civic și cultural. Ea promovează coeziunea prin comunitate, educația profesională solidă, valorificarea artiștilor locali și susținerea vocilor feminine, ca răspuns la pierderea încrederii în instituții și marginalizarea culturii.
„Atunci când investim în cultură, investim în noi înșine”, afirmă ea, susținând o Românie în care arta este un pilon esențial pentru o societate liberă și echilibrată.
Într-un interviu, Anca Lupeș a discutat despre rolul culturii ca formă de rezistență, importanța educației pentru formarea cetățenilor implicați și cum inițiativa individuală devine esențială în lipsa sprijinului instituțional.
– Trăim vremuri în care încrederea în stat, instituții și chiar în democrație pare tot mai fragilă. Ce ați învățat, din propria experiență, despre cum se clădește încrederea într-o societate? Și de ce e atât de greu să o păstrăm în România?
– Anca Lupeș: Încrederea se clădește greu și se pierde ușor, atât în relațiile personale, cât și între indivizi și instituții. Odată pierdută, este dificil de redobândit. În România, am pierdut încrederea în instituțiile statului în mod repetat din 1989, ceea ce face misiunea politicienilor actuali extrem de dificilă în încercarea de a o recâștiga.
– Care vi se pare cea mai mare frână socială în România de azi — frica, nepăsarea sau lipsa de repere?
– În industria muzicală, nepăsarea este pe primul loc, în special nepăsarea clasei politice față de cultură și muzică. Statul român nu doar că nu sprijină acest domeniu (prin creșterea TVA-ului pe biletele de spectacol cu 12% și adăugarea a încă 8% taxe parafiscale, ajungând la peste 50% din prețul biletului), dar îi face și concurență neloială. Aceasta se întâmplă prin evenimente muzicale organizate de entități publice, la care sunt invitați artiști români de top și internaționali (exemplu recent: Ziua Timișoarei cu Mika și James Bay), iar accesul este gratuit. Spre deosebire de operatorii privați, care depind de vânzarea biletelor și sponsorizări, evenimentele publice sunt finanțate din bani publici, iar artiștii sunt adesea aceiași care ar trebui să vândă bilete în circuitul privat.
În privința reperelor, discuția este mai complexă. Fiecare își stabilește reperele în funcție de valorile primite prin educație. Consider că sunt puține persoane care pot fi considerate „reper” în industria muzicală, iar prin Mastering The Music Business (MMB) încercăm să le punem în valoare.
– România are o generație tânără foarte vizibilă online, dar care pare mai puțin implicată civic. Ce ne lipsește în educația noastră ca să formăm tineri nu doar talentați, ci și activi în comunitate?
– Citesc o carte interesantă, „Consumed/ How Markets Corrupt Children, Infantilize Adults and Swallows Citizens Whole”, de Benjamin R. Barber. Teoria autorului sugerează că marketingul agresiv ne-a transformat din cetățeni în clienți. Cetățeanul este definit prin responsabilitate civică și preocupare pentru binele comun, căutând dreptate și implicare socială, în timp ce clientul este definit prin dorințe personale și satisfacerea nevoilor proprii, căutând plăcere și satisfacție imediată. Generația tânără de astăzi este produsul părinților-clienți.
– În ce fel ați simțit că statutul de femeie v-a influențat parcursul profesional?
– Am avut șansa să lucrez cu mulți bărbați care mi-au apreciat calitățile profesionale. Însă, la începutul carierei, mă îmbrăcam cât mai neatractiv pentru a evita schimbarea focusului de la profesional la personal. Retrospectiv, cred că statutul de femeie m-a privat de anumite promovări, dar pasiunea pentru domeniu a fost o recompensă suficientă. Odată devenită antreprenor, presiunea a dispărut. Acum lucrez cu mulți bărbați, parteneri de afaceri, și ne înțelegem foarte bine. Cred că este important ca femeile să își ia soarta în propriile mâini și să se facă auzite în toate domeniile, inclusiv în industria muzicală. Programe precum „Women In Music (WIM)” sprijină tinerele femei în cariera lor, oferind mentorat și proiecte care să le ajute să navigheze mai ușor. WIM nu separă femeile de bărbați, ci sprijină colaborarea bazată pe egalitatea șanselor.
– În contextul în care extrema dreaptă câștigă teren în Europa, ce rol pot juca femeile influente din societate în susținerea unei democrații funcționale și pluraliste?
– Istoria arată că extremele nu au adus niciodată nimic bun. Atât femeile, cât și bărbații cu influență ar trebui să militeze pentru echilibru, meritocrație și binele comun. Ar trebui să fie mai mult cetățeni și mai puțin clienți, conform definițiilor lui Benjamin R. Barber.
– Într-o țară în care cazurile de femicid devin tot mai frecvente, iar statul reacționează adesea lent sau ineficient, ce spune asta despre felul în care ne raportăm, ca societate, la femei, la siguranță și la justiție? Cum vedeți dumneavoastră, ca profesionist și femeie activă public, responsabilitatea instituțiilor — dar și a fiecăruia dintre noi — în fața acestor realități?
– Cultura în care am fost crescuți în România nu a valorificat femeia. Expresia „femeia la cratiță” definește cel mai bine poziția ei în societate. Această percepție, a femeii ca posesiune, se menține, din păcate, atât în mediul rural, cât și în cel urban.
Sursa https://www.hotnews.ro
