INTERVIU „Statul ne face concurență neloială pentru că organizează, din bani publici, evenimente cu artiști mari unde nu se vând bilete” – acuză una dintre cele mai influente femei din industria muzicală

Statul român organizează din bani publici evenimente muzicale unde sunt invitați artiști români și internaționali de primă mână, la care nu se vând bilete, ceea ce operatorii privați nu-și permit să facă, explică Anca Lupeș, fondatoarea celei mai importante conferințe dedicate industriei muzicale din România, Mastering the Music Business, de ce crede că este vorba despre o concurență neloială făcută industriei. În același timp, mai spune Anca Lupeș într-un interviu pentru publicul HotNews, peste 50% din prețul biletelor la evenimentele organizate de operatorii privați se duce pe taxe și impozite.  

Anca Lupeș este una dintre cele mai importante figuri ale industriei muzicale din România Este fondatoarea conferinței Mastering the Music Business (MMB), care a ajuns la a zecea ediție, prima și cea mai relevantă platformă dedicată profesioniștilor din domeniu.

Dar dincolo de profesie, Anca Lupeș este o voce activă în spațiul civic și cultural. Ea propune, în contrabalanță la pierderea încrederii în instituții, marginalizarea culturii și derapaje din ce în ce mai evidente de la principiile democratice: coeziune prin comunitate, educație profesională solidă, punerea în valoare a artiștilor locali și susținerea vocilor feminine. 

„Atunci când investim în cultură, investim în noi înșine”, spune ea, pledând pentru o Românie în care arta nu e un lux urban sau o distracție de weekend, ci un pilon esențial în formarea unei societăți libere și echilibrate.

HotNews a vorbit cu Anca Lupeș despre cum cultura poate deveni o formă de rezistență, despre cum educația este esențială în formarea unui cetățean implicat, și despre cum, în lipsa sprijinului instituțional, singura formă de construire durabilă rămâne inițiativa individuală.

– Trăim vremuri în care încrederea în stat, instituții și chiar în democrație pare tot mai fragilă. Ce ați învățat, din propria experiență, despre cum se clădește încrederea într-o societate? Și de ce e atât de greu să o păstrăm în România?
– Anca Lupeș: Încrederea, în general, se clădește greu și se pierde foarte ușor. Asta e valabil în orice situație: în relații personale sau între indivizi și instituții. După ce se pierde, e mult mai greu sa fie redobândită. Noi am pierdut încrederea în instituțiile statului în mod repetat din 1989 încoace, de aceea cred că politicienii de astăzi au o misiune extrem de grea încercând să o recâștige. 

– Care vi se pare cea mai mare frână socială în România de azi — frica, nepăsarea sau lipsa de repere?
– În cazul particular al industriei muzicale, aș pune pe primul loc nepăsarea. În principal nepăsarea clasei politice față de cultură, în general, și de muzică, în special. Statul român nu numai că nu-și dorește să sprijine acest domeniu (pornind de la educația muzicală în școli și terminând cu creșterea TVA-ului pe biletele de spectacol cu 12%, sau faptul că a împovărat același bilet de concert cu taxe parafiscale de încă 8%, astfel încât, în final, din prețul biletului de spectacol, peste 50% se duce pe diverse taxe și impozite), dar îi și face concurență neloială prin evenimentele muzicale pe care le organizează diverse entități publice, la care se invită artiști români de primă ligă, dar și artiști internaționali cu nume de rezonanță (cel mai recent exemplu care îmi vine-n minte e Ziua Timișoarei cu Mika și James Bay) la care nu se vând bilete. 

Spre deosebire de operatorii privați care trebuie să câștige banii cu care finanțează concertele/ festivalurile din bilete și sponsorizări, la evenimentele organizate din bani publici accesul este gratuit, finanțarea e garantată din bani publici, iar artiștii sunt adesea aceiași care ar trebui să vândă bilete în circuitul privat. 

În cazul reperelor, discuția e mai lungă și mai complicată. Fiecare își stabilește reperele în funcție de valorile pe care le-a primit prin educație. Aici părerea mea este că sunt puține persoane pe care le-aș putea considera „reper” în industria muzicală. Cu Mastering The Music Business (MMB) încercăm să punem în lumină aceste persoane.

– România are o generație tânără foarte vizibilă online, dar care pare mai puțin implicată civic. Ce ne lipsește în educația noastră ca să formăm tineri nu doar talentați, ci și activi în comunitate?
– Citesc în perioada asta o carte foarte interesantǎ – „Consumed/ How Markets Corrupt Children, Infantilize Adults and Swallows Citizens Whole”, de Benjamin R. Barber.

Teoria acestui autor spune că marketingul agresiv practicat în zilele noastre ne-a transformat din cetățeni în clienți. În timp ce cetățeanul este definit prin responsabilitate civică, participare activă în societate și preocupare pentru binele comun și caută dreptate, echitate, implicare politică și dezvoltare socială, clientul este definit prin dorințe personale, alegerea individuală, satisfacerea nevoilor proprii și caută plăcere, confort, eficiență și satisfacție imediată. 

Generația tânără de astăzi este produsul părinților-clienți.

– În ce fel ați simțit că statutul de femeie v-a influențat parcursul profesional?
– Pe parcursul carierei mele profesionale am avut șansa să lucrez cu mulți bărbați care au știut să aprecieze calitățile mele profesionale și de la care am avut mult de învățat. 

Însă, când eram foarte tânără și fără experiență, îmi amintesc că mă preocupam să mă îmbrac cât mai neatractiv tocmai ca să evit schimbarea focusului de la profesional la personal. 

Privind retrospectiv, cred că statutul de femeie m-a privat de anume promovări profesionale, dar faptul că am fost întotdeauna foarte pasionată de acest domeniu și că puteam face ce-mi place, mi-a fost răsplată suficientă. Mai apoi, când am devenit antreprenor, lucrurile s-au schimbat și nu a mai existat deloc această presiune. 

Acum lucrez cu mulți bărbați, am parteneri de afaceri bărbați și ne înțelegem foarte bine. Cred că este foarte bine când femeile își iau soarta în propriile mâini și se fac auzite din ce în ce mai mult în toate domeniile, inclusiv în industria muzicală. 

Programe ca „Women In Music (WIM)” sprijină tinere femei care își încep cariera în industria muzicală cu mentorat şi proiecte care să le ajute să o navigheze mai ușor. Contrar aparențelor, WIM nu este creată ca să separe femeile de bărbați, ci ca să sprijine colaborarea bazată pe egalitatea șanselor.

– În contextul în care extrema dreaptă câștigă teren în Europa, ce rol pot juca femeile influente din societate în susținerea unei democrații funcționale și pluraliste?
– Istoria ne arată că extremele – indiferent în ce direcție – nu au adus niciodată nimic bun. Cred că atât femeile (dar și bărbații – pentru că aici trebuie să lucrăm împreună) care au influență în diverse domenii, ar trebui să militeze pentru echilibru, pentru meritocrație, pentru binele comun. Să fie mai mult cetățeni și mai puțin clienți, dacă e să ținem cont de definițiile lui Benjamin R. Barber.

– Într-o țară în care cazurile de femicid devin tot mai frecvente, iar statul reacționează adesea lent sau ineficient, ce spune asta despre felul în care ne raportăm, ca societate, la femei, la siguranță și la justiție? Cum vedeți dumneavoastră, ca profesionist și femeie activă public, responsabilitatea instituțiilor — dar și a fiecăruia dintre noi — în fața acestor realități?
– Cultura în care – cel puțin generația mea și a părinților și bunicilor mei – am fost crescuți și educați în România, nu a pus în valoare femeia. „Femeia la cratiță” cred că este expresia care definește cel mai bine poziția pe care o avea în societate. 

Această percepție, a femeii ca posesiune, încă se păstrează, din păcate, mai ales în mediul rural, dar și în urban. 

Sursa https://www.hotnews.ro