La concursul de rezidențiat din noiembrie 2025, din primii 200 de rezidenți, unul a ales chirurgia generală, 6 au ales ATI (terapie intensivă), iar 33 au ales specialități din medicina de înfrumusețare. HotNews a investigat motivele celor care au optat pentru o specializare dificilă, precum terapie intensivă.
România a avut 7.000 de absolvenți de medicină anul trecut. După facultate, aceștia susțin examenul de rezidențiat. Pe baza notei, încep a doua etapă a formării lor ca doctori: practică și educație academică în spitale, ca medici rezidenți, fiind angajați de la începutul anului 2026.
Specialitățile „dure” nu au fost foarte căutate. Un singur candidat din primii 200 a ales chirurgia generală, iar 6 au vrut ATI. Alții au ales specialități chirurgicale precum obstetrică-ginecologie (5), oftalmologie (4), neurochirurgie (2) și ORL (2).
Chirurgia pediatrică, chirurgia cardiovasculară, ortopedia sau urologia nu s-au regăsit printre preferințele primilor 200 de absolvenți.
Doi dintre cei care au ales Anestezie-Terapie Intensivă, o specializare solicitantă și cu responsabilitate mare, sunt Iuliana și Iustian Iachim.
Ei au avut un punctaj de peste 850, fiind printre primii câteva sute din cei 7.000 de candidați. Sunt al 7-lea, respectiv al 10-lea dintre cei care au ales ATI. Sunt căsătoriți și s-au cunoscut în clasa a XI-a, la meditații la chimie.
„A fost «chimie» între noi de la început”, spune Iustinian.
Au urmat împreună Facultatea de Medicină a Universității Ovidius din Constanța, fiind constănțeni, și s-au căsătorit în timpul facultății.
Iuliana și Iustian Iachim au fost atrași de specialitățile chirurgicale în facultate. „Mergeam în gărzi cu echipa de la Chirurgie generală din Constanța, mai ales vara, când aveam mai mult timp liber. Ei ne-au fost ca niște mentori”, își amintește Iustian Iachim.
Spitalul Județean de Urgență din Constanța deservește, în mod normal, aproximativ 400.000 de persoane, spune tânărul.
În sezonul estival, când ajung și un milion de turiști, „lucrurile devin foarte complexe și dificile pentru toate specialitățile”.
Atunci, au văzut pacienți cu „diferite patologii chirurgicale – colecistite, apendicite acute, apărute și în contextul alimentației de sezon – dar și politraume, în urma unor accidente rutiere.”
„Ne-a atras foarte mult partea aceasta și ne-a format: am învățat să fim în proximitatea pacientului critic și a pacientului chirurgical”, mărturisește tânărul.
„Perioretator este un moment foarte sensibil pentru orice pacient, un moment de vulnerabilitate. Ne-a plăcut oportunitatea de a fi acolo într-un moment dificil și de a aduce liniște și siguranță.”
La finalul facultății, nu au ales o specialitate chirurgicală, ci Anestezie-Terapie Intensivă.
Motivul principal este „lipsa locurilor de muncă”, spune Iuliana Iachim.
„Ni s-a părut mai ușor să ne găsim un loc de muncă în Anestezie-Terapie Intensivă decât într-o specialitate chirurgicală.”
„Este ușor de observat, în anunțurile de angajare, câte posturi de specialități chirurgicale sunt în spitalele reședință de județ. Cu siguranță sunt mai multe în spitale secundare, terțiare, din orașe mititele. Acolo este nevoie”, adaugă ea.
Iuliana și Iustian Iachim au exclus ideea de a face chirurgie într-un spital dintr-un oraș mic.
„Din informațiile pe care le-am primit, nu sunt condiții. De aceea medicii se feresc. Ceea ce se poate întâmpla și la multe spitale mari”, spune Iuliana Iachim.
„În facultate, vedeam că se scot posturi la Hârșova sau la Cernavodă. Dar toată lumea ne-a spus să fugim. Colegii mai mari, care terminau facultatea și luau un rezidențiat pe post, nu rezistau mai mult de câteva luni”, o completează Iustian Iachim.
Motivele „sunt multe”, spune Iuliana Iachim: „Personal deficitar pe toate liniile, fonduri insuficiente, nu ai medicamente, nu ai bani pentru analize.”
Iustian Iachim consideră că „e paradoxal să scoți la concurs un post de medic de chirurgie generală într-un spital unde poate nu există aparat de anestezie, sau nu există substanțe anestezice, sau nu există anestezist.”
În plus, medicii rezidenți nu sunt plătiți pentru gărzi.
Un motiv important pentru care mulți rezidenți evită specialitățile grele este că numărul gărzilor „variază direct proporțional cu numărul de urgențe și cu numărul de rezidenți”, explică el.
„În cardiologie, de exemplu, există un număr mare de medici rezidenți. Și atunci, numărul de gărzi scade. Dar dacă sunt 6-7-8, cum este la ATI, e mult mai greu. Exact așa este și la chirurgie generală, tot 7-8. Exact așa sunt și la medicină de urgență.”
În garda unui medic rezident, spune Iuliana Iachim, „este un volum de muncă foarte mare. Sunt 18 ore în care poate nu ai timp să bei apă, să mănânci sau să mergi la baie. Și trebuie să fii în cea mai bună condiție.”
Garda, completează Iustian Iachim, „nu este tratată ca o activitate caritabilă. Problema se pune că tu trebuie să înveți”.
„Dar uneori, garda nici măcar nu mai are legătură cu învățatul”, adaugă el.
„De foarte multe ori am văzut că, la o operație complexă, în sala de operație intră domnul profesor cu un medic primar, un medic specialist și, eventual, cu rezidentul de an VI.”
Oricum, „mai mult de patru persoane în general nu au loc, nu ai cum să vezi pur și simplu ce fac mâinile medicului acolo unde este plaga chirurgicală.”
De obicei, „medicii rezidenți pe chirurgie stau în Unitatea de Primiri Urgențe și fac diverse activități.”
Sursa https://www.hotnews.ro
