La recentul concurs de rezidențiat din noiembrie 2025, din primii 200 de rezidenți, în ordinea mediilor, unul a ales chirurgia generală, 6 au ales ATI (terapie intensivă), iar 33 au ales cele două specialități care țin de medicina de înfrumusețare. HotNews a vrut să înțeleagă ce i-a făcut pe cei care au ales o specializare dură, precum terapie intensivă, să o prefere.
7.000 de absolvenți de medicină a avut România anul trecut. La finalul facultății, ei dau examenul de rezidențiat. Pe baza notei, intră în a doua etapă a formării lor ca doctori: vor face practică și continuă educația academică în spitale, ca medici rezidenți. Ei sunt angajați în aceste zile, de început de 2026.
Specialitățile „dure” nu au fost extrem de atractive. La finalul examenului, un singur candidat din primii 200 a optat pentru chirurgie generală. 6 au vrut ATI. Câțiva au vrut alte specialități chirurgicale: obstetrică-ginecologie (5 din primii 200), oftalmologie (4), neurochirurgie (2) și otorinolaringologie (ORL – 2 candidați).
Iar chirurgia pediatrică, chirurgia cardiovasculară, ortopedia sau urologia, specialități chirurgicale și ele, nu se regăsesc în preferințele primilor 200 de absolvenți.
I-am căutat și i-am găsit pe doi dintre cei care au ales Anestezie-Terapie Intensivă, una dintre specializările cele mai solicitante și cu o imensă resposabilitate în timp real.
Iuliana și Iustian Iachim au avut un punctaj de peste 850, fiind în primele câteva sute de concurenți din 7.000 care au dat examenul de rezidențiat. Sunt al 7-lea, respectiv al 10-lea dintre absolvenții de Medicină din țară, din lista celor care au ales ATI. Sunt soț și soție. S-au cunoscut în clasa a XI-a, la meditații la chimie, când se pregăteau pentru admiterea la Medicină.
„A fost «chimie» între noi de la început, asta e gluma noastră, o spunem mereu”, spune Iustinian.
Au intrat împreună la Facultatea de Medicină a Universității Ovidius din Constanța, ambii fiind constănțeni, iar în timpul facultății s-au căsătorit.
Iuliana și Iustian Iachim povestesc că au fost foarte atrași, în facultate, de toate specialitățile chirurgicale. „Mergeam în gărzi, am făcut multe gărzi împreună cu echipa de la Chirurgie generală de la Constanța. Mai ales vara, când era vacanță la facultate și aveam mai mult timp liber. Ei ne-au fost ca niște mentori”, își amintește Iustian Iachim.
Spitalul Județean de Urgență din Constanța deservește, în mod normal, în extrasezon, o populație de aproximativ 400 de mii de persoane, spune tânărul.
În timpul sezonului estival, când ajung câte un milion de turiști pe litoral, „lucrurile devin foarte complexe și dificile pentru toate liniile de gardă de pe toate specialitățile”.
În acea perioadă, au văzut pacienți cu „diferite patologii chirurgicale poate mai beningne – cum ar fi colecistite, apendicite acute, apărute și în contextul alimentației de sezon – dar și politraume, în urma unor accidente rutiere aduse de pe autostradă sau de pe drumurile din județ.”
„Pe noi ne-a atras foarte mult partea aceasta și ne-a format: am învățat să fim în proximitatea pacientului critic și a pacientului chirurgical”, mărturisește tânărul.
„Perioretator este un moment foarte sensibil pentru orice pacient, este un moment de vulnerabilitate. Și ne-a plăcut foarte mult această oportunitate de a fi acolo într-un moment dificil și de a aduce liniște și o senzație de siguranță, că totul va fi bine în acel moment greu.”
La finalul facultății de Medicină, la examenul de rezidențiat, nu au optat însă pentru o specialitate chirurgicală, ci pentru Anestezie-Terapie Intensivă.
Principalul motiv pentru care au renunțat la chirurgie este „lipsa locurilor de muncă”, spune Iuliana Iachim, în dialogul cu HotNews.
„Ni s-a părut – poate ne înșelăm – dar ni s-a părut mai ușor să ne găsim un loc de muncă în Anestezie-Terapie Intensivă decât într-o specialitate chirurgicală.”
„Este ușor de observat, în anunțurile de angajare în spitale publicate pe site-ul Ministerului Sănătății, câte posturi de specialități chirurgicale găsești în spitale care sunt reședințe de județ. Cu siguranță sunt mai multe în spitale secundare, terțiare, din orașe mititele. Acolo, într-adevăr, este nevoie”, adaugă ea.
I-am întrebat pe Iuliana și Iustian Iachim de ce au exclus ideea de a face chirurgie într-un spital dintr-un oraș mic.
„Este un pic greu să ne exprimăm direct, pentru că nu am fost acolo să vedem. Dar din informațiile pe care le-am primit și din ce am auzit, nu sunt condiții. Și de aceea medicii se feresc. Ceea ce se poate întâmpla și la multe spitale mari, din centre universitare sau din orașe mari”, spune Iuliana Iachim.
„În facultate, mai vedeam că se scot posturi la Hârșova sau la Cernavodă. Spitale din județul nostru. Dar toată lumea ne-a spus să fugim. Colegii mai mari, care terminau facultatea și luau un rezidențiat pe post, la Măcin spre exemplu, și ajungeau medici specialiști acolo, nu rezistau mai mult de câteva luni”, o completează Iustian Iachim.
Motivele „sunt multe”, spune Iuliana Iachim. Unul dintre ele: „Personal deficitar pe toate liniiile – medici, asistenți, infirmieri. Tot personalul este deficitar. Fonduri insuficiente – nu ai medicamente, nu ai bani pentru analize. Nu ai de niciunele din ceea ce îți trebuie. Și atunci, trebuie să inventezi, să te descurci.”
Iustian Iachim consideră că „e paradoxal să scoți la concurs un post de medic de chirurgie generală într-un spital de genul acesta, unde poate că nu există aparat de anestezie, sau nu există substanțe anestezice, sau nu există anestezist. Sau poate este un anestezist care vine o dată pe săptămână, din afara spitalului, și atunci trebuie să programezi toate operațiile. Dar dacă ai o urgență, o trimiți la Constanța sau la București, unde e cel mai aproape.”
În plus, amintește Iustian Iachim, medicii rezidenți nu sunt plătiți pentru gărzi.
Iar un motiv important pentru care mulți rezidenți evită specialitățile considerate mai grele, cu multe urgențe, este că numărul gărzilor „variază direct proporțional cu numărul de urgențe din specialitatea respectivă – cât de multe urgențe sunt – și cu numărul de rezidenți care sunt în specialitatea respectivă”, explică el.
„În cardiologie de exemplu, cu toate că gărzile sunt foarte grele, există un număr mare de medici rezidenți. Și atunci, numărul de gărzi scade, pentru că se împart la numărul de rezidenți. Cu toate că este foarte mult de muncă într-o gardă de cardiologie. Dar numărul de gărzi este mai mic. Dacă sunt două pe lună, este ok. Dar dacă sunt 6-7-8, cum este la ATI, e mult mai greu. Exact așa este și la chirurgie generală, tot 7-8. Exact așa sunt și la medicină de urgență.”
În garda unui medic rezident, spune Iuliana Iachim, „este un volum de muncă foarte mare. Sunt 18 ore în care poate nu ai timp să bei apă, să mănânci sau să mergi la baie. Și în timpul ăsta, trebuie să fii în cea mai bună condiție a ta, pentru că nu îți permiți să faci greșeli.”
Garda, compltează Iustian Iachim, „nu este tratată ca o activitate caritabilă. Nu o să îți mulțumească nimeni vreodată. Problema se pune că tu trebuie să înveți”.
„Dar uneori, garda nici măcar nu mai are legătură cu învățatul”, adaugă el.
„De foarte multe ori am văzut că, la o operație complexă, din care un medic rezident chirurg ar avea multe de învățat, și pe care a văzut-o doar în carte, în sala de operație intră domnul profesor cu un medic primar, un medic specialist și, eventual, cu rezidentul de an VI, care mai are două luni și dă examenul de specialitate.”
Oricum, spune el, „mai mult de patru persoane în general nu au loc, nu ai cum să vezi pur și simplu ce fac mâinile medicului acolo unde este plaga chirurgicală. Chiar și patru sunt foarte înghesuiți. De obicei, al patrulea stă mai deoparte și primii trei fac cu adevărat ceva.”
De obicei, „medicii rezidenți pe chirurgie stau în Unitatea de Primiri Urgențe, unde la un spital mare nu se opresc urgențele, și fac diverse activități: un tușeu rectal, scriu o foaie, întreabă pacientul dacă a avut scaun, dacă are simptome de ocluzie intestinală, îl palpează etc. Toate aceste lucruri trebuie să le scrii în foaie.”
Sursa https://www.hotnews.ro
