Unitățile de Primiri Urgențe ale spitalelor din România sunt aglomerate permanent. Și nu doar de urgențe. Durerile, febra și diverse probleme ale pacienților cronici se adaugă cazurilor critice. Pentru mulți pacienți, UPU este singurul loc unde știu că pot fi consultați, investigați și, la nevoie, internați, indiferent de oră, zi sau statutul de asigurat. Este o soluție pentru oameni, însă ce înseamnă asta pentru sistem și pentru medicii urgentiști?
Aproximativ 5 milioane de români ajung, în fiecare an, să fie tratați în Unitățile de Primiri Urgențe ale spitalelor de urgență. Raportat la o populație de aproape 20 de milioane de locuitori, înseamnă că aproximativ unul din patru români trece anual pe la „Urgență”.
Datele au fost transmise de Departamentul pentru Situații de Urgență, instituția în subordinea căreia se află Unitățile de Primiri Urgență ale spitalelor de urgență din toată țara, la solicitarea HotNews.
Dar în unele țări occidentale, proporția pacienților care vin o dată pe an la UPU ajunge chiar și la jumătate din populație, spune Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, într-un dialog cu HotNews.
„La noi este mereu aglomerație”, spune dr. Amalia Hangiu, medic urgentist cu o experiență de 25 de ani și coordonatoarea Unității de Primiri Urgențe a Spitalului „Bagdasar Arseni” din București, într-un dialog cu HotNews.
„Dacă lucrezi în mediul ăsta, ori te obișnuiești și rămâi, ori pleci. N-ai cum să fii între”, adaugă ea.
În ziua când echipa HotNews a vizitat Unitatea de Primiri Urgențe a spitalului, aproape toate paturile de la UPU – compartimentul de urgențe majore și cel de urgențe minore – erau ocupate. La Triaj, pe holul de la UPU și în curtea spitalului, alți pacienți așteptau, pe scaune sau în picioare, să fie consultați.
Iar pe măsură ce acești bolnavi erau preluați și evaluați de medicii urgentiști, holul se aglomera cu alți pacienți. Un flux continuu, o presiune încontinuu pe medici.
Dr. Amalia Hangiu era medicul de gardă. A venit la spital sâmbătă dimineață și urma să plece acasă 24 de ore mai târziu, duminică dimineață.
Alături de ea, alți 3 medici și 2 medici rezidenți. De dimineață, de la ora 8:00, când Amalia Hangiu și colegii ei au intrat în gardă, și până la ora 19:00, când echipa Hotnews a părăsit spitalul, la UPU au venit 85 de pacienți: 30 dintre ei urgențe majore (de cod roșu și galben), alți 54 urgențe de cod verde – urgențe medii, precum fracturi sau diverse dureri sau stări de rău, și un singur pacient de cod albastru – urgență minoră.
Cum rezidenții nu iau decizii medicale de unii singuri, cei 4 medici de gardă au avut o medie de peste 20 de pacienți consultați și evaluați de fiecare dintre ei, în ziua respectivă, de dimineață și până la ora 19. Dar sunt abia la jumătatea gărzii, care durează până duminică dimineață, la ora 8 :00.
„Astăzi a fost, până acum, mai bine. Dar uneori se întâmplă ca zilele să fie mai lejere, iar nopțile să fie foarte dense, cu mulți pacienți. Se întâmplă și ca raportul să fie invers, cu mai mulți pacienți noaptea decât ziua”, explică dr. Amalia Hangiu, în dialogul cu HotNews.
De regulă, fiecare medic ajunge la o medie de 40-50 de pacienți consultați într-o gardă de 24 de ore, adaugă ea.
„Numărul pacienților care vin într-o gardă variază, dar niciodată nu sunt sub 170. Uneori se ajunge la 190 – 200 de pacienți”, arată medicul urgentist.
Medicii care lucrează în Unitatea de Primiri Urgențe a acestui spital s-au organizat în patru echipe, iar fiecare dintre ei face gardă o dată la 4 zile.
În cursul săptămânii, mai spune Amalia Hangiu, e „un pic mai bine”, pentru că în UPU lucrează mai mulți medici, împărțiți în ture de dimineață și de după-amiază, plus linia de gardă. Dar chiar și așa, fiecare dintre ei ajunge să vadă un număr mare de pacienți într-o zi, de ordinul zecilor.
Semnificația codurilor de prioritate
La baza fenomenului stă, în opinia medicului, o combinație între accesul dificil la medicii de familie și la medicii specialiști, dar și lipsa de educație medicală. Pentru a merge la medicul de familie e nevoie de programare, iar timpul efectiv de așteptare până la consultație poate varia între o zi și una-două săptămâni.
Apoi, dacă problema nu este de competența medicului de familie, ci a unui medic specialist – cardiolog, neurolog, diabetolog etc. – medicul de familie dă un bilet de trimitere către acesta. Iar pacientul așteaptă din nou, între câteva săptămâni și câteva luni, pentru a fi văzut de medicul specialist.
În cazul analizelor și investigațiilor, lucrurile se complică și mai mult. Unele dintre ele pot fi prescrise, pe bilet de trimitere, doar de medicul specialist, nu de medicul de familie, după ce vede pacientul. Iar programarea la analize în baza biletului de trimitere poate dura alte săptămâni sau luni, după consultația propriu-zisă la medicul specialist.
Timpii de așteptare pentru investigații imagistice decontate de Casa de Asigurări de Sănătate – ecografie, computer tomograf (CT) sau RMN – pot ajunge și la 3-6 luni sau mai mult.
Sunt investigații care, în Unitatea de Primiri Urgențe a unui spital, se pot face pe loc, spune dr. Amalia Hangiu.
Ea a constatat că, în ultimii ani, „s-a schimbat ceva” în felul în care românii aleg sau sunt nevoiți să meargă la spital. Nu doar urgențele grave ajung la ușa UPU, susține ea. Ci și pacienți ale căror probleme ar putea fi rezolvate de medicul de familie, de medicul specialist sau într-un centru de permanență – centre unde medicii de familie asigură asistență medicală în afara programului de lucru din cabinetele lor, ca un fel de gărzi.
Pacienții cu cod de urgență verde și albastru – care nu reprezintă urgențe majore – au ajuns să depășească, în multe zile, numărul urgențelor grave, încadrate la cod roșu și galben, mai spune medicul.
„Sunt în număr din ce în ce mai mare. În urmă cu câțiva ani, erau, să zicem, cam la egalitate.”
Dr. Silvia Nica, medic coordonator al Unității de Primiri Urgențe a Spitalului Universitar, cel mai mare spital din București și din țară, spune, la rândul ei, că numărul pacienților încadrați ca urgențe minore – cod verde, albastru și alb – îl depășește, și la spitalul unde ea lucrează, pe cel al pacienților critici – cod roșu și galben.
„Pentru sănătatea populației noastre, e bine că se întâmplă asta. Adică nu ne dorim să avem atât de mulți pacienți severi cu cod roșu sau cu cod galben”, spune dr. Silvia Nica, într-un dialog cu HotNews.
Dar, în același timp, „acești pacienți de cod verde și de cod albastru pun o presiune foarte mare pe structurile de primiri urgențe. Unii dintre cei de cod verde sunt pacienți care, da, e mai bine că au ajuns la spital.”
„Dar cei mai mulți ar putea, din punct de vedere medical și corect, să se adreseze medicului de familie și nu să vină la spital”, afirmă șefa Unității de Primiri Urgențe de la Spitalul Universitar.
Cifrele comunicate de Spitalul Universitar, la solicitarea HotNews, confirmă spusele medicului Silvia Nica. În luna iulie, Unitatea de Primiri Urgențe a celui mai mare spital din țară a tratat 221 de urgențe de cod roșu, 2.426 de urgențe de cod galben, 6.289 de urgențe de cod verde și 1.471 de cazuri de codul albastru și cod alb (urgențe minore).
În plus, dr. Silvia Nica spune că, deși nu are cifre care să susțină acest lucru, ea și colegii săi au observat că numărul pacienților care nu plătesc asigurare de sănătate și care vin la urgențe este în creștere în ultima perioadă.
Medicii susțin că aglomerația din UPU se datorează și unor pacienți care, în mod normal, „nu ar trebui să vină aici”.
Oamenii „nu au obiceiul să facă programare la un medic până când lucrurile nu se agravează. Iar când se agravează, vin în urgență”, spune dr. Amalia Hangiu.
Una dintre principalele categorii care se adresează UPU e reprezentată de pacienții cronici, în special persoane în vârstă, a căror stare se acutizează, la un moment dat, din cauză că boala lor nu este monitorizată corect, la timp, de medicul de familie și de medicul specialist, arată și dr. Silvia Nica, șefa Unității de Primiri Urgențe a Spitalului Universitar.
„Fie că nu sunt monitorizați foarte riguros, fie că ei nu sunt complianți la tratament sau la regimul igieno-dietetic care le-a fost recomandat”, completează dr. Amalia Hangiu.
În cazul pacienților cronici, „inclusiv efectele tratamentului luat pe termen lung ar trebui să fie monitorizate – funcția rinichilor și a ficatului au nevoie să fie monitorizate atunci când pacientul ia medicamente pe termen lung”, arată medicul.
În multe cazuri, însă, acest lucru nu se întâmplă, iar mulți pacienți ajung la UPU „când problema se agravează”, spune dr. Amalia Hangiu.
În zilele foarte calde de vară, mulți pacienți hipertensivi ajung la UPU cu tensiune mare dintr-un motiv banal: din cauză că se deshidratează.
„Uneori, problema pornește de la lucruri simple: nu au băut suficientă apă, au ieșit afară în arșița amiezii, nu și-au respectat tratamentul sau dieta. În loc să înceapă cu medicul de familie sau cu cardiologul, unii cer direct investigații. Vin aici și ne cer să le facem ecografie cardiacă.”
Coordonatoarea UPU „Bagdasar Arseni” este de părere că pacientul ar trebui să vorbească din timp cu medicul de familie, iar acesta să îl trimită la specialist „înainte ca situația să se agraveze”.
La UPU vin și persoane fără adăpost, care au nevoie de un loc unde „să treacă noaptea”. „Ei spun că nu au unde, cu toate că există adăposturi ale primăriei. Însă acolo nu îi primesc dacă au consumat alcool. La spital vin și spun că se simt rău sau că îi doare ceva și îi primim.”
Sursa https://www.hotnews.ro
