„Am vrut să fac un film despre o femeie modernă, căreia i se permite să greșească”, spune regizoarea Sarra Tsorakidis care, în filmul „Ink Wash”, arată o altă imagine a femeii la 40 de ani din România: vulnerabilă, imperfectă și în afara tiparului tradițional al maternității. „Mi se pare că femeile de vârsta asta sunt prezentate mereu mame”, explică artista într-un interviu pentru publicul HotNews.
„Ink Wash” o prezintă pe Lena (interpretată de Ilinca Hărnuț), o pictoriță care își câștigă banii din picturi murale, aflată într-un moment foarte vulnerabil al vieții sale. Protagonista împlinește 40 de ani și este din nou singură, după ani de zile petrecuți într-o relație care tocmai s-a sfârșit. Dezamăgită și cu inima frântă, se refugiază în lucru, în pictarea pereților unui hotel brutalist înconjurat de păduri din sud-vestul României. Izolată în mijlocul naturii, Lena este nevoită să-și descopere forța interioară și valorile morale într-o țară copleșită de corupție.
Filmat timp de 19 zile la București și Băile Herculane, și scris de regizoarea Sarra Tsorakidis alături de actrița Ilinca Hărnuț, lungmetrajul aduce în fața publicului o femeie care nu este mamă, care nu are viața pusă la punct și care încearcă să înțeleagă ce-și dorește cu adevărat și cum se poate reface după durerea pe care a simțit-o în urma rupturii amoroase.
„Am crescut cu basmul familiei monolitice, care rezistă unită în fața a orice, dar foarte rar am văzut-o în jur. Pe ecrane vedeam romantism și magie și în realitate descopeream că multe cupluri erau sudate de nevoie, de restricții financiare, de cutume sociale.
Văd în jur mulți oameni, de ambele sexe, care sunt înspăimântați de perspectiva de a reproduce dinamicile familiale disfuncționale în care au crescut. Și pentru că nevoia financiară nu-i mai obligă să accepte compromisuri, deseori ajung să prefere singurătatea. Noi nu ne-am propus să tragem nici o concluzie despre acest fenomen, ci doar să-l aducem în discuție”, a mărturisit Hărnuț pentru Hotnews.
Filmul se dezvăluie lent privitorului, cu multe tăceri care lasă loc de introspecție și cu natura care acaparează cadrele și oferă un contrast între capitalism (hotelul izolat unde lucrează protagonista) și drumul ei către sine.
Contextul post-pandemic, corupția României, imigranții, gândurile de a pleca sau nu din țară, toate sunt fire conexe acțiunii și prezintă realitatea în care ne ducem zilele, fără a emite judecăți asupra ei.
Accentul cade pe Lena și portretizarea acestui tip de femeie pe marile ecrane, mai ales în cinematografia românească, după cum notează Tsorakidis.
„De multe ori, personajele feminine sunt schițate destul de simplist și adesea limitate la a sprijini personajele masculine pe parcursul transformării lor. Am vrut să fac un film despre o femeie modernă, căreia i se permite să greșească și să aibă defecte. Pentru Lena, protagonista filmului, acum este momentul să accepte imprevizibilitatea vieții, să iasă din depresie și să realizeze că este responsabilă pentru propria fericire”, scrie ea, în prezentarea filmului.
Cât despre inspirația care le-a stat la bază, Ilinca Hărnuț spune, în interviul pentru publicul HotNews, cum resursele pentru momente de criză sunt foarte la îndemână.
„Cred că majoritatea avem acces undeva, în istoriile noastre personale, la cel puțin un moment de deznădejde, de dezamăgire, de pierdere. Le gestionăm diferit, dar ne confruntăm toți cu ele.
Ne ascultăm prietenii care se luptă cu tristețea, o vedem din exterior și o cunoaștem din interior. Nu aș spune neapărat că adâncurile crizei sunt dificil de construit teoretic, le înțelegem foarte bine când le vedem.
Aș spune mai degrabă că sunt foarte inconfortabil de locuit. E un punct din care eu încerc să scap, să-l descarc cât mai repede, și a fost uneori greu să mă forțez să mă duc acolo, nu e mereu un loc foarte plăcut pentru mine”, crede actrița.
Prin povestea Lenei, Ilinca speră ca femeile să se simtă înțelese și reprezentate și să folosească filmul și ca pe un timp în care să-și simtă propriile senzații. „Dacă reușim asta chiar și pentru câteva minute, o consider o victorie”, încheie ea.
În interviul de mai jos, am stat de vorbă cu Sarra Tsorakidis despre modul în care a luat naștere „Ink Wash”, procesul de lucru, reprezentarea femeilor în cinemaul românesc și despre cum poate arta să reflecte momentele de ruptură și reconstrucție prin care trecem.
Sursa https://www.hotnews.ro
Credeți că, pentru protejarea animalelor, Primăria Botoșani ar trebui să renunțe la artificiile de revelion, așa cum au decis alte primării din România?
