FC Botoșani a fost învinsă fără drept de apel și la Sibiu și a pierdut și șansa matematică de a mai intra în play-off, adică în rândul celor șase formații care se vor bate pentru titlul de campioană.
Au mai fost ediții de ”Superligă” în care am stat până spre final pe loc de play-off, după care am pierdut lamentabil calificarea.
Statistica ultimelor 11 meciuri este una catastrofală: o singură victorie, trei remize și șapte înfrângeri, o linie proprie unei trupe care alunecă spre Liga 2, nici într-un caz a uneia cu aspirații europene.
Nu vreau să intru acum în considerații tehnico-tactice, sunt atâția specialiști prin zonă care știu ei mai bine care ar fi trebuit să fie primul 11, cine trebuia înlocuit, în ce minut, cum trebuiau executate loviturile libere și altele asemenea.
În schimb, fiindcă am văzut destui suporteri stupefiați, cred că ar trebui subliniate câteva lucruri.
În primul rând, cred că ar fi trebuit să ne mirăm atunci când roș-alb-albaștrii erau pe primul loc. Pentru că nimic, dar absolut nimic din infrastructura clubului nu recomanda o asemenea clasare. Și nu este vorba doar de lot, ci de condițiile de pregătire și de joc.
Botoșaniul are o rușine de stadion, care poate candida cu succes la titlul de ”cea mai comunistă arenă din SuperLigă”.
După 13 ani pe prima scenă, condițiile de pregătire sunt absolut jenante. Când a descălecat a patru oară la Botoșani, Leo Grozavu a evidențiat că nu s-a schimbat nimic în bine față de când a antrenat pentru prima oară echipa în SuperLigă. A repetat-o și când l-am avut invitat la ”Botoșăneanul TV” iar roș-alb-albaștrii erau pe 2.
Omul a tot reclamat că ajunge să facă antrenamente în sală, iar apoi să joace pe iarbă.
Degeaba...
Marea realizare de la promovare este terenul de la Stăuceni, comuna cu groapa de gunoi a județului, undeva în câmp, într-un loc în care vântul, mai ales în această perioadă, încurcă mai mult decât adversarii sau arbitrii.
Atât!
Dezastrul a început tocmai odată cu venirea iernii, când desfășurarea unor antrenamente în condiții măcar decente a devenit imposibilă.
Iar lipsa unor condiții de bun simț nu avea cum să nu se resimtă. O echipă poate să prindă o perioadă de grație, poate evolua extraordinar câteva meciuri, dar mai devreme sau mai târziu problemele de fond ies la suprafață.
Iar realitatea este că echipa a ajuns un vehicul de imagine politică. De la bannerele cu ”mândru că sunt moldovean” atârnate pe stadion în campania electorală din 2024, până la pleiada de candidați care stăteau ostentativ la coadă, la casele de bilete și apoi defilau printre spectatori, ca să-i vadă lumea cât de fani sunt ei. Era Facebook-ul plin de postările candidaților, pe care îi dădea iubirea de FC afară din casă.
După ce au trecut alegerile a dispărut subit și dragostea față de ”echipa fanion”.
De făcut ceva concret pentru club a fost și mai greu. Proiectul de construcție a unui nou stadion vegetează de 14 luni la Compania Națională de Investiții (CNI). Anul acesta, la Botoșani au fost premierul Ilie Bolojan și ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, în subordinea căruia funcționează CNI și ambii ne-au trimis la plimbare când a venit vorba de o nouă arenă.
Dacă nici atunci când patronul clubului deține funcția de președinte al Consiliului Județean și totodată cea de președinte al filialei unui partid aflat la guvernare, care are și postul de premier, nu se face stadion nou la Botoșani, este clar că nu se mai construiește vreodată.
Nu știu câtă lume realizează, dar FC Botoșani este cam gol de conținut. Și nu mă refer la lot, ci la active. Ce bunuri, ce proprietăți are acest club? Are vreun complex sportiv, are vreun centru de pregătire, are o bază de recuperare, are niște terenuri? Absolut nimic din toate acestea.
Totul este pe chirie fiindcă toate sunt ale Primăriei. În alte orașe, autoritățile locale, de obicei prin CNI, au investit în stadioane, iar patronii au băgat bani într-o bază de pregătire, în terenuri de antrenament. La Botoșani nu s-a întâmplat nici una, nici cealaltă.
Doar foarte multă gargară și un personaj care se bate cu Gigi Becali la apariții în mass-media. Care mai de care mai bombastice și mai bizare.
În aceste condiții, exit-ul dintr-un asemenea business este o joacă. Fiscul nici nu ar avea ce să execute silit. Poate doar să scoată câteva mingi și niște șorturi la vânzare, că până și porțile sunt ale Primăriei.
