Daniel, fiul botoșăneanului ucis și îngropat în curte, a publicat un mesaj emoționant pe rețelele de socializare.
Fiul victimei a recitit conversații vechi și a găsit două fotografii care îl poartă înapoi într-o perioadă în care avea doar 13 ani și încerca să se acomodeze cu viața din Belgia. În acele imagini se află o amintire aparent simplă: prima bere băută alături de tatăl său.
Pentru copilul de atunci era doar o glumă și o zi obișnuită petrecută alături de tată. Pentru adultul de astăzi, acele fotografii au devenit fragmente extrem de prețioase dintr-o viață care nu mai poate fi recuperată.
Fiul a ales să vorbească despre tatăl său prin intermediul unui mesaj profund personal, în care povestește despre dor, despre lucrurile pe care și-ar fi dorit să le mai trăiască împreună și despre cât de mult înseamnă astăzi acele momente din trecut.
Recitind conversațiile noastre vechi, am dat peste aceste două poze. Îmi amintesc că aveam doar 13 ani și încă încercam să mă acomodez cu viața din Belgia. Iar tu, tată, făceai tot posibilul ca eu și Narcis să ne putem acomoda cât mai repede și să ne simțim bine într-un loc nou, departe de tot ceea ce știam până atunci.
În aceste două poze este prima bere pe care am băut-o vreodată. Mama îți spunea că sunt prea mic, iar tu i-ai zis: „Mâine-poimâine iese în club cu băieții, lasă-l măcar să vadă dacă îi place.”
Sincer? Și în ziua de astăzi beau Stella Artois.
La 13 ani nu aveam cum să înțeleg cât de prețioase aveau să devină, într-o zi, momentele astea. Pentru mine era doar o glumă, o bere și încă o zi alături de tata. Astăzi mă uit la pozele astea și aș da orice să mă mai pot întoarce pentru câteva minute în ziua aceea. Să te mai văd lângă mine. Să te mai aud. Să mai râdem de aceleași lucruri.
Îmi este dor de tine într-un fel pe care nu știu să-l explic în cuvinte. Îmi este dor până și de lucrurile pe care, atunci când le aveam, poate nu le apreciam suficient. Îmi este dor să mă cerți, să-mi dai sfaturi, să faci glume cu mine și să știu că, indiferent de ce se întâmplă, tata este acolo.
Și poate cel mai greu este că acum încep să înțeleg cât de multe lucruri aș mai fi vrut să trăiesc alături de tine.
Aș fi vrut să mă vezi crescând. Să mă vezi devenind omul pe care încerc să-l construiesc astăzi. Să-mi vezi familia, să mai stăm la aceeași masă, să mai avem discuțiile noastre și să-mi mai spui, în felul tău, ce fac bine și ce fac greșit.
Nu eram pregătit să rămân fără tine. Cred că nimeni nu este vreodată pregătit să-și piardă tatăl.
Iar acum, când găsesc poze și conversații vechi, mă uit la ele altfel. Nu mai sunt doar niște poze. Sunt bucăți din tine pe care le pot păstra aproape de mine. Sunt momente în care încă te pot vedea, chiar dacă pentru o clipă.
Mi-aș dori să mai pot da timpul înapoi. Nu ca să schimb ceva, ci doar ca să mai am puțin timp cu tine. O zi. O seară. O conversație. Chiar și o ceartă.
Pentru că acum aș da orice să mă mai cerți o dată.
Mi-e dor de tine, tata. Nu ca de o amintire… ci ca de o prezență care încă îmi lipsește în fiecare zi. Și aș da orice, oricând, să mai pot ridica o Stella Artois cu tine — măcar o dată în plus, ca atunci.
Fiul botoșăneanului găsit îngropat rupe tăcerea: Îmi spunea că pune oamenii să îl omoare
