ETF-urile devin tot mai atractive la nivel global și au câștigat popularitate și în rândul investitorilor români.
Se impune întrebarea: cum sunt tratate ETF-urile din punct de vedere fiscal în România și ce informații sunt esențiale pentru decizii investiționale corecte? Vom detalia principalele caracteristici fiscale ale veniturilor din ETF-uri obținute de persoane fizice rezidente fiscal în România.
În primul rând, ce sunt ETF-urile și cum se încadrează fiscal?
Pe scurt, ETF-urile (Exchange Traded Funds) sunt fonduri tranzacționate pe bursă, reprezentând instrumente financiare moderne concepute pentru a replica performanța unui indice bursier, a unui sector sau a unei clase de active (ex: acțiuni, obligațiuni, metale prețioase, mărfuri, energie).
Practic, ETF-urile sunt tranzacționate pe o bursă de valori similar acțiunilor, având un preț unitar influențat de cerere și ofertă. Acestea sunt emise de societăți de administrare a fondurilor de investiții și pot fi tranzacționate prin brokeri autorizați. În prezent, sunt accesibile investitorilor din România, oferind oportunitatea de a investi într-o varietate de piețe și sectoare fără a achiziționa fiecare activ individual.
Specialiștii în investiții consideră ETF-urile potrivite pentru investițiile pe termen lung și pasive, fiind avantajoase atât pentru începători, cât și pentru investitorii experimentați.
ETF-urile sunt căutate și datorită riscurilor potențial mai reduse comparativ cu alte instrumente financiare, oferind o diversificare adecvată pentru un portofoliu de active.
Ca orice instrument investițional, ETF-urile prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje, aspecte ce trebuie analizate de fiecare investitor în funcție de propriile obiective și strategii.
Pentru cei care investesc sau intenționează să investească în ETF-uri, se va pune inevitabil problema implicațiilor fiscale. Este crucială cunoașterea detaliilor privind taxarea potențialelor câștiguri, pe lângă tipologia și mecanismele de funcționare ale ETF-urilor.
Care este tratamentul fiscal al câștigurilor din plasamentele în ETF-uri, ce obligații de calcul, raportare și plată există și cine le îndeplinește?
Conform Codului Fiscal, veniturile din tranzacționarea de ETF-uri sunt încadrate la venituri din investiții (câștiguri sau pierderi din transferul titlurilor de valoare). Câștigul/pierderea din vânzarea ETF-urilor se calculează ca diferența pozitivă/negativă dintre prețul de vânzare și valoarea fiscală (de achiziție), minus costurile tranzacției dovedite cu documente justificative (comisioane/taxe de administrare și tranzacționare ale brokerilor/intermediarilor).
Dacă ETF-urile sunt tranzacționate printr-un intermediar rezident fiscal român, câștigurile beneficiază de o cotă de impozitare mai avantajoasă (comparativ cu cota standard de 10% aplicată câștigurilor din investiții prin intermediar străin/nerezident fiscal în România), astfel:
În acest caz, declararea este simplificată pentru persoanele fizice care tranzacționează prin intermediar român, deoarece legislația fiscală obligă intermediarul român să calculeze, să rețină la sursă impozitul pe venit și să-l plătească la bugetul de stat.
În schimb, pierderile din vânzarea ETF-urilor prin intermediari români nu se raportează la ANAF și sunt considerate pierderi definitive. Pentru ETF-urile tranzacționate prin brokeri străini, pierderile fiscale pot fi utilizate pentru a compensa o parte din câștigurile viitoare, în condiții strict prevăzute de lege.
De asemenea, dacă investiția în ETF-uri se realizează prin brokeri străini, contribuabilul are obligația personală de a declara veniturile sau pierderile prin depunerea Declarației Unice (D212) până la 25 mai a anului următor celui în care s-a realizat câștigul/pierderea (cota de taxare actuală pentru astfel de câștiguri este de 10%).
În funcție de tipul și sursa veniturilor din străinătate, este recomandată o atenție sporită prevederilor Convenției de evitare a dublei impuneri dintre România și statul respectiv (dacă există), deoarece anumite aspecte pot influența sarcina fiscală finală a investitorului. De asemenea, este recomandat ca brokerul străin să dețină un certificat de rezidență fiscală din România de la investitori, pentru ca aceștia să poată beneficia de prevederile Tratatului, evitând dubla impozitare pe același tip de venit.
Sursa https://www.hotnews.ro
