(P) În casa bunicilor, scaunul balansoar din lemn stă de decenii în același loc, lângă fereastra dinspre drum, cu o pernă cusută de mână legată de spătar și cu brațele lustruite de atâtea palme care s-au sprijinit de ele. Bunicul îl folosește în fiecare după-amiază, însă de la o vreme se ridică din el tot mai greu, cu un balans în plus, apucându-se de pervaz, iar șezutul tare, din scânduri, îl face să-și pună încă o pernă dedesubt, care alunecă la fiecare mișcare.
Pentru nepoții care se gândesc la un cadou de Crăciun cu adevărat util, un balansoar nou, tapițat, poate fi o alegere bună, cu condiția ca el să fie ales pentru corpul și obiceiurile unui om în vârstă. Diferența dintre un balansoar decorativ și unul potrivit pentru bunici ține de câteva cifre și de câteva detalii de construcție, care decid dacă fotoliul va fi folosit zilnic sau va rămâne frumos într-un colț.
Pentru o persoană în vârstă, momentul cel mai dificil nu este așezarea, ci ridicarea, iar un șezut prea jos sau prea moale face din fiecare ridicare un efort. Un șezut aflat în jurul a 43-47 de centimetri de podea, apropiat de înălțimea unui scaun obișnuit, cu o pernă fermă, care nu se lasă mult sub greutate, îl lasă pe om să se ridice cu tălpile bine sprijinite pe podea și cu genunchii ușor sub nivelul șoldurilor.
Cotierele sunt la fel de importante, pentru că bunicii se ridică de cele mai multe ori împingându-se în mâini, așa că acestea trebuie să fie solide, suficient de înalte ca omul să se poată împinge în ele și ferme la atingere sub stratul de capitonaj. Spătarul înalt, care susține și capul, îi ajută pe cei care ațipesc după-amiaza în fotoliu, și o pernă lombară separată completează sprijinul pentru spatele care obosește mai repede decât în tinerețe.
Un balansoar care se leagănă amplu poate fi plăcut pentru un tânăr, însă pentru un om în vârstă mișcarea trebuie să fie blândă și controlată, cu o amplitudine limitată, care nu dezechilibrează la așezare sau la ridicare. Opritoarele împotriva răsturnării, montate la capetele tălpilor curbe, împiedică fotoliul să se încline prea mult spre spate. Pâslele antiderapante protejează parchetul și împiedică alunecarea balansoarului pe podea, mai ales în momentul în care cineva se sprijină de cotiere ca să se ridice.
Suportul pentru picioare, prezent la unele modele, ajută la odihna picioarelor obosite, cu condiția să poată fi coborât ușor, fără să încurce ridicarea, iar pentru bunicii care au probleme de circulație sau umflături la glezne, o poziție cu picioarele ușor ridicate poate fi mai comodă, după sfatul medicului.
În oferta de fotolii balansoar Aosom sunt modele cu aceste caracteristici, iar două dintre ele merg în direcții diferite: unul pune accentul pe siguranța dată de perna lombară și de opritoare, celălalt pe confortul unui suport reglabil pentru picioare.
Un fotoliu balansoar HOMCOM tapițat cu țesătură sherpa, de 64,5 x 82 x 89 cm, are cotiere la 63,5 cm de podea, un spătar de 58 x 55 cm, capitonat cu spumă de densitate mare, groasă de 13 cm, și o pernă lombară inclusă, de 52 x 20 x 9 cm. Spătarul oscilează între 90 și 130 de grade, baza din lemn de cauciuc are pâsle antiderapante și opritoare împotriva răsturnării, iar fotoliul suportă 120 kg și se montează în aproximativ 15 minute, de către două persoane.
Balansoarul tapițat cu țesătură cu aspect de in are 67 x 106 x 92 cm și un suport pentru picioare reglabil în cinci trepte, până la 90 de grade, care aduce adâncimea totală la 123 cm atunci când e ridicat complet. Șezutul, de 55 x 48 cm, se află la 43 cm de podea, cotierele la 56 cm, spătarul înalt are 55 x 72 cm, iar structura combină oțelul cu furnir de mesteacăn, pentru o greutate maximă de 120 kg.
Primul se potrivește bunicilor care au nevoie de siguranță suplimentară la ridicare, datorită cotierelor înalte și opritoarelor, iar al doilea celor care petrec mult timp cu picioarele ridicate, citind sau privind la televizor, și care se ridică încă fără dificultate. Țesătura sherpa, moale și călduroasă, se potrivește casei de la țară, încălzite cu sobă, pe când cea cu aspect de in se potrivește mai ușor într-un apartament de bloc.
Pentru oamenii cu vederea slăbită, culoarea tapițeriei are și un rost practic, fiindcă un fotoliu deschis la culoare pe o podea închisă, sau invers, se distinge ușor în lumina slabă de seară, iar marginile șezutului și cotierele se văd clar în momentul așezării. Un balansoar gri pe un parchet gri, în schimb, se pierde vizual exact în orele în care bunicii se mișcă prin casă cu lumina stinsă, ca să nu-i trezească pe ceilalți.
Lângă fotoliu, o măsuță joasă cu telefonul, ochelarii și un pahar cu apă scutește ridicările inutile, iar o lampă cu întrerupător la îndemână, aprinsă din fotoliu, face ca după-amiezile de iarnă, care se termină pe la ora cinci, să nu mai însemne o plimbare pe întuneric până la întrerupătorul de pe perete.
Ca orice cadou destinat unui om în vârstă, balansoarul se montează și se încearcă de către nepoți înainte de a fi lăsat bunicilor, cu fiecare șurub strâns și cu tălpile verificate pe parchetul sau pe covorul pe care va sta, apoi se așază în locul deja obișnuit, lângă fereastră, unde bunicul își va continua după-amiezile, privind drumul și așteptând vizitele de duminică.
Sursa foto: Magnific.com
