Gheorghe Coroi, născut în Durnești, a devenit o legendă a Botoșanilor interbelici. Povestea sa de haiduc și dragostea pentru Ileana, fata unui gospodar din Sulița, au rămas vii în memoria localnicilor.
În perioada interbelică, în satele din județul Botoșani, numele lui Gheorghe Coroi a ajuns sinonim cu rezistența și curajul.
Născut în 1911 în Durnești, Coroi a pornit pe drumul haiduciei după un incident grav care i-a marcat viața. Potrivit surselor, un jandarm local a abuzat de soția sa, iar răzbunarea lui Coroi a fost rapidă și dură: i-a bătut pe trei jandarmi și le-a luat armele.
De atunci, a trăit ascuns în codrii Botoșanilor, devenind spaima boierilor și a negustorilor bogați, dar și un erou pentru țăranii săraci, cărora le împărțea prada.
Coroi nu a acționat singur, ci a fost sprijinit de comunitate, mulți localnici riscând să-l ascundă sau să-i ofere ajutor, în ciuda pericolelor.
În Sulița, Gheorghe Coroi a cunoscut-o pe Ileana, fiica unui gospodar respectat. Frumusețea și curajul fetei au atras atenția haiducului, iar între cei doi s-a înfiripat o relație pasională, considerată de mulți drept una dintre cele mai intense povești de dragoste ale epocii.
Coroi cobora noaptea din ascunzători doar pentru a o vedea pe Ileana, riscând să fie prins de autorități. Fata îl ascundea în casa părintească, iar întâlnirile lor au devenit rapid subiect de legendă în zonă.
Autoritățile au pus preț pe capul lui Coroi, însă sprijinul localnicilor și dragostea pentru Ileana l-au ajutat să scape de mai multe ori de urmărire. A evadat din închisori și a continuat să ajute săracii, dar relația cu Ileana l-a făcut vulnerabil.
În cele din urmă, Gheorghe Coroi a fost capturat în 1935 și condamnat la închisoare. Povestea sa și a Ilenei a rămas vie în memoria comunității din Botoșani, fiind transmisă din generație în generație ca simbol al curajului și al iubirii neînfrânte.
