(P) Două jocuri cu role pot afișa aceleași fructe, cifre sau simboluri speciale și, totuși, pot funcționa după reguli diferite. Unul păstrează pe ecran aceeași grilă la fiecare rotire, în timp ce celălalt modifică numărul de poziții în care apar simbolurile. Diferența nu ține doar de aspectul animației. Ea schimbă felul în care sunt identificate combinațiile și informațiile pe care regulamentul fiecărui joc trebuie să le ofere.
Într-un joc cu structură fixă, numărul de roluri și de rânduri rămâne constant. O configurație frecventă este cea cu cinci role și trei rânduri, adică 15 poziții vizibile la fiecare rotire. Simbolurile se schimbă, dar locurile în care pot apărea nu se înmulțesc și nici nu dispar de la o rundă la alta. Această stabilitate face grila ușor de recunoscut, însă nu spune, de una singură, cum sunt evaluate combinațiile. Unele jocuri folosesc linii de plată prestabilite, altele iau în calcul mai multe trasee posibile între role.
Tocmai această distincție contează când sunt comparate titlurile din categoria pacanele online. Două jocuri cu aceeași grilă de cinci pe trei pot avea reguli diferite pentru formarea combinațiilor: într-unul, simbolurile trebuie să se alinieze pe linii definite, iar în altul sunt luate în calcul simbolurile identice pe role consecutive, indiferent de rând. În cel de-al doilea caz, o grilă fixă cu cinci role și câte trei simboluri poate genera 243 de trasee posibile. Cifra descrie modalitatea de evaluare, nu frecvența cu care apare un rezultat favorabil.
La jocurile cu structură variabilă, numărul de simboluri vizibile pe fiecare rolă poate varia între două rotiri. Mecanica Megaways, dezvoltată de Big Time Gaming, este unul dintre exemplele cunoscute. În unele implementări, o rolă poate afișa două simboluri într-o rundă și mai multe în următoarea, astfel încât numărul total de căi posibile să se modifice. Nu înseamnă neapărat că jocul adaugă permanent role noi; ceea ce variază, de obicei, este înălțimea coloanelor și, odată cu ea, numărul de poziții luate în calcul. Este o diferență de arhitectură a grilei, nu doar de animație.
Pentru a înțelege diferența, putem privi la două configurații ipotetice cu patru roluri. Dacă fiecare afișează câte 3 simboluri, rezultă 81 de combinații de poziții. Dacă, în următoarea rundă, cele patru role afișează, în ordine, două, patru, trei și cinci simboluri, rezultă 120 de trasee. Calculul se obține înmulțind numărul de poziții de pe fiecare rolă, dar numai regulile jocului stabilesc ce trasee pot forma efectiv combinații. Un număr mai mare de căi nu indică automat plăți mai frecvente sau un randament mai ridicat.
Unele jocuri folosesc simboluri în cascadă. După evaluarea unei combinații, anumite simboluri dispar, iar altele le ocupă locul, fără a fi necesară o nouă rotire inițială. Efectul poate semăna vizual cu transformarea grilei, însă nu presupune obligatoriu mai multe rânduri sau mai multe roluri. Separat, există mecanisme de extindere prin care se adaugă temporar poziții pe ecran. Cele două funcții pot apărea împreună, dar una descrie înlocuirea simbolurilor, iar cealaltă modificarea spațiului în care apar.
De aceea, o prezentare corectă a jocului ar trebui să explice clar dimensiunea grilei, sistemul de evaluare a combinațiilor și eventualele funcții care modifică desfășurarea unei runde. Nici aspectul rolurilor, nici numărul impresionant de trasee afișat pe ecran nu sunt suficiente pentru a deduce probabilitatea unui anumit rezultat. Aceasta depinde de distribuția simbolurilor și de regulile matematice ale produsului. Două jocuri cu grile asemănătoare pot avea tabele de plată și distribuții foarte diferite. Distincția dintre structurile fixe și cele variabile este, înainte de toate, una de funcționare, nu o ierarhie între jocuri.