Slab genetic sau semn de boală? Analize esențiale pentru un copil care nu ia în greutate

Tot mai mulți părinți observă că, deși mănâncă aparent „normal”, unii copii rămân subponderali. Explicăm pragurile care definesc subponderalitatea, diferențele dintre a fi „slab genetic” și a fi slab din cauză de boală, analizele de bază și momentele-cheie în care este indicat un consult endocrinologic, pe baza celor mai noi date științifice.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că 190 de milioane de tineri între 5 și 19 ani trăiesc cu un indice de masă corporală (IMC) sub -2 DS față de media vârstei și sexului. În același timp, Centrul pentru Control și Prevenirea Bolilor (CDC) consideră subponderalitate orice IMC sub percentila 5 pe curbele sale pentru 2-19 ani. Pentru a te ajuta să ai o greutate și o dietă echilibrată și sănătoasă, care sunt esențiale pentru tratarea sau prevenția multor afecțiuni, cât și pentru starea ta generală de bine, există și Centrul de Medicina Stilului de Viață. Echipa multidisciplinară a Centrului va evalua, trata și monitoriza problemele de sănătate, oferind soluții integrate și personalizate aplicate pe șase paliere: nutriție, psihologie, somnologie, abuz de substanțe, activitate fizică și mindfulness. Pentru că în spatele kilogramelor lipsă pot sta însă factori genetici, boli cronice sau tulburări de alimentație; o evaluare structurată este esențială pentru a preveni întârzieri de creștere și complicații.

Primul reper: curba de creștere și linia „–2”. Medicii notează greutatea și înălțimea pe un grafic standard (OMS) care are mai multe linii paralele. Linia de jos, marcată „–2 DS” (două deviații standard sub medie), este hotarul subponderalității. Dacă punctul copilului cade sub acea linie, înseamnă subponderal; dacă trece sub linia „–3”, vorbim de subponderal sever.

Exemplu concret: pentru o fată de 14 ani și 1,60 m, sub aproximativ 41 kg (IMC ≈ 16) ar plasa-o sub linia „–2”, deci subponderală.

„Regula percentilei 5” (metoda CDC). Americanii folosesc un grafic ușor diferit, împărțit pe percentile. Dacă IMC-ul copilului este sub percentila 5, înseamnă subponderalitate. Practic, pe grafic se caută linia etichetată „5%”; orice valoare sub ea ridică un semn de întrebare.

Nu contează doar unde este punctul astăzi, ci și cum s-a mișcat în timp. O scădere de cel puțin o linie (≈ 1 DS) sau coborârea a două benzi percentile în 3-6 luni indică „faltering growth” – adică organismul nu mai câștigă în greutate cum ar trebui. Este momentul pentru analize și un plan nutrițional.

La nivel global, efectele asupra adolescenților includ pubertate întârziată, menstruații neregulate și oase fragile pe viață, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. O greutate prea mică în anii de creștere poate reduce densitatea osoasă cu până la 10% și dublează riscul de fracturi până la vârsta adultă, notează PMC (PubMed Central – arhiva digitală gratuită de articole științifice gestionată de National Library of Medicine din Statele Unite).

Pe scurt: uitați-vă unde se află copilul pe grafic și cum se mișcă în timp. Sub linia „–2” sau sub percentila 5? E momentul să acționați. Dacă linia coboară brusc, cu atât mai mult. Intervenția timpurie, nutrițională și, dacă e cazul, endocrinologică, protejează creșterea, oasele și starea psihică pe termen lung.

Constitutional Thinness (CT) descrie adolescenții cu IMC scăzut, dar cu stare de sănătate bună, pubertate și markerii biologici normali, notează PubMed. Ei au istoric familial de slabi constituțional (sau cu construcție longilină) și nu prezintă amenoree, anemie sau deficit de vitamine.

Sursa https://www.hotnews.ro