Reportaj
Omul care i-a dat viață lui Eminescu după moarte, dar i-a scos ochii lui Beethoven – GALERIE FOTO & VIDEO

- Am peste o sută de sculpturi realizate, așa multe lucrări au fost... Am făcut și pictură o perioadă. Dacă ar fi știut profesorul meu, mi-ar fi dat peste mână, el mi-a spus: «Nu, tu ai să faci sculptură toată viața»!
- Asta îmi amintește de Michelangelo.

Aidoma artistului italian, și Marcel Mănăstireanu a lucrat cu dalta întreaga viață. I-au trecut prin mâini atâtea personalități, încât simte că le-a cunoscut pe toate și că, undeva, cândva, le-a strâns mâna și-au stat de vorbă la o cafea.

Atelierul


Pentru că la cei 65 de ani ai săi, Marcel Mănăstireanu a ajuns să cunoască un om după chip. A simțit atâția obraji, a mângâiat atâtea riduri și a redat atâtea priviri, încât nimeni nu îl poate păcăli. Spune toate acestea din micul lui atelier ascuns în Centrul Vechi din Botoșani. Undeva, pe o străduță, lângă un magazin de Vopsitorie-Pielărie de când lumea, la numărul 16. E un frig de-ți sufli în pumni. La fiecare vorbă a artistului, nori de abur se ridică, și se iau la bătaie cu fumul din țigara pe care sculptorul o ține tremurând.


Și totuși, acum stă bine. A fost o perioadă, imediat după Revoluție, când a fost nevoit să-i bage pe Eminescu, Antipa, Iorga… printre cratițele soției.
„O perioadă n-am avut atelier, am lucrat în bucătărie, rămăsesem după Revoluție, cu atelierul care a fost revendicat. Dar eu n-am vrut să mă opresc, am vrut să lucrez în continuare. Așa am început Aleea Personalităților, de la fântână (n.r. în Parcul „Mihai Eminescu” din Botoșani). Pe Grigore Antipa, prima lucrare, l-am făcut în bucătărie, pe timpul când era primar Egner…”, își amintește artistul. Îi scapă un zâmbet când își amintește că l-a adus pe fostul edil în sufrageria sa și l-a momit cu o cafea dulce, ca să nu-i rămână amar când vede unde lucrează el. „Când a intrat în bucătărie, și-a făcut cruce”, spune râzând. De-atunci, i-a lăsat bucătăria soției. Ultimul atelier, cel în care se înghesuie acum, este ca o garsonieră în care și-a îngrămădit munca și o parte din suflet.


Pereții sunt înveliți în picturi, ustensile, dulăpioare cu materiale, toate, toate, stropite cu vopsea, ca și cum un copil ar fi aruncat supărat pensula, de necaz că nu i-a ieșit desenul. Undeva, lângă masă, o poză din care se uită într-o strâmbătură de la soare, un băiat și-un tată. El și băiatul său, Manuel.


Familia


Când vorbește despre moștenirea sa cea mai de preț, menționează de sculpturi doar în treacăt. Primul cuvânt care-i vine pe limbă, este numele fiului său, care acum are 41 de ani, Manuel. „Mă bucur că am ca o prelungire a brațelor mele, pe feciorul meu, Manuel, pe care l-am înfipt în Iași ca un artist important”, spune artistul, și pleacă fruntea. L-a înzestrat și pe el cu talent, dar parcă și talentul ăsta, nu i-l dă Dumnezeu oricui. „Dumnezeu trece, la nașterea copiilor, și-l atinge pe creștete pe câte unul și zice: «măi, tu ai să ai talent». Ei, nu-i păcat să nu muncești în viața asta și să faci ceva dacă Dumnezeu tot ți-a dat?”, se întreabă sculptorul. Dar el asta a făcut. S-a agățat de talentul său și l-a dublat cu munca. „E-o muncă de viață aici, m-am lovit, m-am «paladit», dar dacă ar fi s-o iau de la început, tot asta aș face”.

Noroc c-a avut o soție așa înțelegătoare ca a lui și nu i-a cerut mai mult decât a putut da. Nu i-a cerut explicații și s-a bucurat de succesul lui. Ba chiar îi mai amintește câteodată, când îl lasă memoria, pe unde a mai făcut sculpturi. „Aș vrea ca toată lumea să aibă o soție cum am eu. Mai sunt unele femei care vor să le acorzi lor toată atenția, a mea nu a fost așa. M-a sprijinit mereu”. I-a făcut și ei un portret din argilă care acum odihnește în atelierul lui, lângă geam. Puțin mai aproape de masa de lucru, și-a lipit și o poză pe perete.


„Băiatul meu, plastician în Iași, uite-l cum arăta cu mine într-o tabără, Mănăstireanu cu plete, și el, care acum are 41 de ani, țâncozaurul acela, și el pictează”, spune amuzat, arătând spre poza agățată. Lângă ea, o invitație: „Consiliul Local și Primăria Municipiului Botoșani vă invită vineri, 18 iulie 2014, ora 11:00 la acordarea titlului de CETĂȚEAN DE ONOARE al municipiului Botoșani, sculptorului MARCEL MĂNĂSTIREANU”. Despre momentul acela, își amintește cu lacrimi în ochi.


Cetățean de onoare


„Îmi aduc aminte atunci în parc, n-am fost în stare să leg două vorbe. În discursul pe care am încercat să-l țin și eu, după ce a vorbit primarul, fostul primar, criticul de artă, și când am luat cuvântul, am început bine, cât de cât, și încercam să fac auditoriul să zâmbească. Și mi-am adus aminte de maică-mea. «Mulțumesc mamei mele, care simt că mă protejează și acum de-acolo, de unde se află». Mi-au dat lacrimile și n-am mai putut să scot jumătate de cuvânt”, își amintește Marcel Mănăstireanu.

[[readotherarticle:botosaneanul.ro:33779:Artist făcut cetățean de onoare printre stropi, primarul a renunțat la discurs, s-a promis tărie – FOTO & VIDEO]]

El s-a născut și a crescut în Botoșani și-i tare mândru de asta. N-ar schimba nimic, niciodată. Dar toată agitația asta cu „cetățeanul de onoare”… i-a deschis într-un fel ochii. De-atunci l-au părăsit mulți prieteni. „Dar cu ocazia asta mi-am dat seama că erau falși (se oprește, ferește de pe masă o firimitură imaginară)”.


Eminescu și alții


De când a prins dalta în mână, n-a mai lăsat-o. Când își amintește de ce a lăsat în urmă, pierde șirul lucrărilor, cine știe câți oameni au trecut până acum prin fața sculpturilor realizate de el. Sunt în Primăria din Botoșani, sunt în parc, pe Monumentul Eroilor din Botoșani, au fost în Teatru, la Cernăuți, la Odesa, în Olanda. „Ăhăăă, câte nu sunt”. Dar cele mai cunoscute mâinilor sale, sunt cele cu Mihai Eminescu. Nu are degete la mâini să numere câți „Eminești” a cioplit. La Odesa, la Rădăuți, la Dumbrăveni, la Teatrul din Botoșani, la Călinești… Și de fiecare dată, altul. Ba chiar pe peretele său, are și masca mortuară a lui Mihai Eminescu. Ultimele clipe în lumea de aici, înainte e a fi închis în sicriu. „Masca este luată imediat după moartea lui Eminescu, de niște medici. Acesta este Eminescu de-atunci, capul este un pic pe-o parte, era nebărbierit atunci. Dar nu l-am făcut pe Eminescu niciodată la fel, am căutat mereu alte expresii”, spune sculptorul. Și ca să-l sculptezi pe marele poet, nu e suficient să te uiți la poză și să te-apuci de lucru. Trebuie să-i adaugi un ingredient secret: alura.


„Am văzut odată un Eminescu, undeva prin țară, dacă te uitai la el, dacă îl îmbrăcai cumva, spuneai că-i oțelar. Adică, Eminescu, dacă-l lucrezi, și vine un străin care nu l-a cunoscut niciodată, și trece prin fața lucrării, își va spune: «acesta cred că e un poet, un scriitor, ceva, are alură»… Dacă nu are alura asta, degeaba ai muncit, degeaba ai muncit!”.


Dar el a încercat să pună ingredientul secret în fiecare sculptură de-a sa. Îl are în atelier și pe Beethoven. Îi lipsesc ochii, dar sculptura este terminată, nu mai are nimic de adăugat.


„Intenționat nu i-am făcut ochii, am lăsat să se vadă doar umbrele, pentru că Beethoven a surzit și a scris în continuare, în sculptură nu ai cum să realizezi că un om este surd. Și-atunci am hotărât să nu-i fac ochii. Și totuși, nu deranjează, sunt niște umbre acolo, care…”. Și Ștefan cel Mare a trecut prin mâinile lui, și Alexandru cel Bun, Grigore Vieru, Nicolae Iorga, George Enescu, dar „am făcut o mulțime de lucrări fără să știu pe cine sculptez, și am rugat întotdeauna să citesc, să știu cine este omul acela și dacă merită să stea pe un piedestal. Vrei să-i scoți din puterile tale lăuntrice, nu doar fizionomia, dar și felul lui de-a fi, prin expresia feței, este foarte important”, povestește pe un ton ferm. Păcat că nu a găsit nici un tânăr care să ducă mai departe arta, după asta îi pare cel mai tare rău. I-ar fi fost maestru, cine știe… „unii îmi spun «maestre»… când aud cuvântul acesta, mi se pare așa pretențios”.

[[readotherarticle:botosaneanul.ro:21397:Adevărul : Eminescu cetăţean de onoare din ambiţia unui oier ajuns şef de judeţ]]

[[galerie-foto]]

 

 

REPORTAJ: Casa de copii cu piscină - distracție în apă, dar și camping cu cortul – GALERIE FOTO
Ideea a pornit de la o străfulgerare de moment: ce ar fi dacă…? A prins contur și după câteva telefoane s-a concretizat în poate unul dintre cele mai frumoase cadouri ce putea fi făcut unor copii speciali. Fetele de la Centrul Prietenia din municipiul Botoșani au din această vară o piscină în curte în care se distrează și se răcoresc în zilele caniculare.
O zi în MAȘINA Poliției pentru un civil! MISIUNE de patrulare în orașul liniștit, cu miros de tutun, de la furt la apel pentru geamuri sparte la mașină – GALERIE FOTO VIDEO
Majoritatea oamenilor dezvoltă aproape involuntar o atitudine ostilă când văd uniforma albastră a polițiștilor. În trafic cu precădere, pentru că în alte situații oamenii legii sunt percepuți drept salvatori. Sunt cei sunați întotdeauna atunci când ceva merge rău.
REPORTAJ în bucătăria unde se gătesc TONE de ciorbe pentru sute de botoșăneni– GALERIE FOTO
În timp ce unii gătesc doar în familie, există și persoane care o fac în cantități industriale. Iar cei care se hrănesc din aceste bucate sunt de ordinul sutelor.
Jumătate de viață în rulotă - omul care aduce bâlciul de 50 de ani: De la o mașină de vată de zahăr la un parc de distracții de calibru
George avea vreo 16 ani când în Brăila, oraș în care se mutase tatăl său grec, venise circul Kratel din Cehia. A fost vrăjit de lumea magică a acrobaților și animalelor dresate că nu a mai vrut să plece de acolo și s-a angajat. Era extrem de pasionat, dar probabil că nu a bănuit vreodată că din mintea și mâinile sale va ieși un parc de distracții care va marca Botoșaniul și o bună parte a României.
Noaptea de Înviere în camera de gardă cu fel și fel de bolnavi: FĂRĂ ouă roșii si cu Lumină adusă uneori chiar de pacienți
Sărbătorile Pascale înseamnă pentru mulți dintre noi timp petrecut cu familia, mers la Înviere,  ciocnit ouă roșii. În schimb, pentru personalul din Unitatea de Primiri Urgențe (UPU), sărbătorile sunt o perioadă dificilă și asta pentru că sute de persoane ajung la spital din varii motive, unele mai întemeiate, altele ilare.
REPORTAJ: Femeile (ne)observate din spitale care sunt cel mai aproape de bolnavi: Una a fost luată acasă de-un pacient
Nu de puține ori dăm importanța cuvenită doar medicilor sau asistenților și uităm de unele persoane care zilnic au grijă de pacienți chiar dacă în mod diferit, muncesc din greu și poate nu se bucură de aprecierea celorlalți. Astăzi, este despre ele, infirmierele de la Spitalul Județean Mavromati.
Zeci de sri lankezi aduși la Botoșani de un om de afaceri italian: Le-a dat loc de muncă, casă și masă, dar și câte un nume românesc – FOTO & VIDEO
Sri Lanka. O privire rapidă pe Wikipedia, pentru că numele sună cunoscut, dar detaliile lipsesc. Este o țară insulară asiatică, situată în sudul Asiei, în Oceanul Indian cu capitala în Colombo. Țara are o populație de aproximativ 21 de milioane de locuitori. 44 dintre sri lankezi au ajuns tocmai la Botoșani, la 10.000 de kilometri distanță de casă aduși, într-un paradox dulce-amărui, de un italian. Iar de aici, începe farmecul acestui articol.
REPORTAJ: Ambulanța a ajuns bătaia de joc a unora: Medici chemați să salveze saci de gunoi, agresați sau confundați cu taximetriștii: Veniți și vi-l luați că e mort
Botoșănenii, fie că sunt bolnavi sau nu, sună cu încredere la 112. Vorbim despre o încredere dusă uneori la extrem. Și astfel, din nefericire, medicii botoșăneni se confruntă cu tot mai multe afecțiuni închipuite ale pacienților.
IATĂ mâinile unui copil din Botoșani! POVESTEA puștiului care la 11 ani culege urzici pentru a-și ajuta mama și frații orfani de tată - GALERIE FOTO
Unii copii își doresc cel mai nou telefon apărut pe piață, alții nici măcar nu știu cum arată. Unii copii muncesc pentru a se întreține, alții nici nu știu ce înseamnă asta. Sunt copii și copii, unii mai fericiți decât alții, ”cu sau fără copilărie”.
REPORTAJ în comuna păzită de cadrele MAI de cel mai feroce dușman invizibil: oamenii stau treji noaptea, animalele băgate în „groapa comună” – FOTO&VIDEO
Comuna „maternitate” de unde a pornit primul focar de pestă porcină africană din județul Botoșani este în continuare sub asediu. Cei care o apără sunt vizibili de la depărtare, dușmanul este însă unul nevăzut, sperie localnicii, fie că vorbim despre pădurile cu copaci anemici sau propriile cotețe unde oamenii și-au crescut porcii.
CÂT de mult te schimbă pușcăria: de la trafic de persoane, la quilling și lecții pentru adolescenți – REPORTAJ din Penitenciarul Botoșani – GALERIE FOTO
Penitenciarul Botoșani este locul unde se descoperă multe talente, abilități, aptitudini. Da, desigur, este și un loc al oamenilor răi, dar care se pot transforma în ființe umane altruiste, conștiente de ceea ce au făcut în trecut… sau nu. Astăzi am ales să ne concentrăm pe partea pozitivă a poveștii despre tot ce înseamnă detenție.
Eminescu? – „Nu știm cine a fost…” REPORTAJ în orașul poetului nepereche „uitat” de tinerii botoșăneni
15 ianuarie 2019 - Ziua Culturii Naționale, dar și ziua în care se împlinesc 169 de ani de la nașterea la Botoşani a poetului nepereche, Mihai Eminescu. Poate pare surprinzător, dar există botoșăneni și mai cu seamă tineri care habar nu au cine a fost Mihai Eminescu.
Lacrimi, îmbrățișări lungi, dar și încurajări, căci STRĂINĂTATEA îi așteaptă: Sute de botoșăneni pleacă spre alte țări după sărbători – GALERIE FOTO
Orașul nostru rămâne din ce în ce mai gol și trist. Sute de botoșăneni au plecat spre Italia, Germania sau Anglia după sărbători, pentru a-și croi un trai mai bun. În fiecare an, luna ianuarie este cea mai tristă pentru botoșănenii care sunt nevoiți să se despartă de casă pentru a-și relua activitatea la locul de muncă, care din păcate, este la mii de kilometri de cei dragi.
REPORTAJ dinăuntrul durerii: Drama pacienților de la Mavromati loviți de cea mai grea boală - Forța trebuie să vină din tine
Dimineața zilei de 21 noiembrie 2018, Secția de Oncologie a Spitalului Județean Mavromati... O liniște apăsătoare domnește pe holuri și în saloane. Pentru cei mai mulți dintre pacienți este liniștea dinaintea furtunii. În timp ce un bărbat tocmai și-a dat sfârșitul în salon, alți zeci de pacienți se luptă cu o boală nemiloasă – cancerul. 
Liceul „din provincie” care a făcut 500.000 de euro în trei ani: Trebuie să supravieţuim, dacă nu facem ceva, în câţiva ani noi dispărem - GALERIE FOTO
Veste mare pentru liceul din cel mai sudic orăşel al judeţului: proiectul „Optimizarea instruirii practice în context european” depus în cadrul Programului Erasmus Plus a fost admis la finanţare.
Omul – spectacol: peste 1.000 de show-uri de la Botoşani şi până la Venezia, din comunism şi până în mileniul 3 cu cei mai mari artiști ai României
Spre sfârşitul anilor ’80 făcea cursuri la Şcoala Populară de Arte. Aşa l-a cunoscut pe Ion Ilie, pe atunci director al Filarmonicii de Stat Botoşani, care observându-i ideile de spectacole şi simţindu-i înclinaţia spre impresariat i-a propus să vină pe acest post la prestigioasa instituţie de cultură.
Afaceri cu cerul! Preotul faianțar - electrician care a ridicat o casă nouă unei familii rămasă fără acoperiș deasupra capului - VIDEO & GALERIE FOTO
O poveste emoționată vine de la capătul județului. În comuna Călărași o familie a rămas fără casă în primăvara acestui an din cauza unu incendiu.
Aventură la spălătoria care-ți curăță mașina până te apucă nervii: ori interior, ori exterior că-i greu amândouă
S-a încălzit brusc, de la zăpadă am trecut repejor la ”mâneci scurte”, așa că merg și eu ca tot omul să schimb anvelopele. Și zic apoi, ”hai să o și spăl”. Gravă eroare!
REPORTAJ în România nimănui și copiii sacrificați ai județului: Două fete care vor să învețe, retrase de mamă de la școală – GALERIE FOTO
La fix 40 de kilometri distanță de municipiul Botoșani se află comuna Cordăreni. Undeva dincolo de Dorohoi, drumul cu mașina este unul anevoios, nu din cauza a cine știe ce obstacole, ci doar a gropilor care fac distanța până acolo să fie parcursă în mai bine de o oră.
Paradisul din orașul mort
Oamenii curg valuri pe poarta fabricii, iar într-o parcare imensă zeci de autocare şi microbuze îi aşteaptă să îi ducă acasă. Pare o scenă desprinsă de pe fostele platforme industriale comuniste, când la ora schimburilor totul era un furnicar, muncitorii abia aveau loc să treacă unul de celălalt, iar autobuzele aveau călători şi pe scări. Doar că aici tabloul este totuşi diferit.
Sondaj
Sunteți mulțumiți de serviciile medicale prestate în spitalele din Botoșani?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Nu știu cine o să fie prefect. E clar că nu știu cine o să fie prefect. Dar cred că nu e un lucru simplu să fii prefect.  Este bine, indiferent de relațiile personale pe care le am cu cineva în momentul de față, cred c ...
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.7550 lei
USD
Dolarul SUA
4.2719 lei
CHF
Francul elveţian
4.3002 lei
GBP
Lira sterlină
5.5278 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9229 lei
XAU
Gramul de aur
203.9407 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2469 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4327 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9162 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.2461 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1851 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6365 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2019 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.