Mesaj de început de an școlar al Părintelui Partenie Apostoaie: Nu vǎ îmbâcsiți mintea cu lucrurile nefolositoare

Mesajul său, pătrunzător și încurajator, a subliniat rolul școlii ca perioadă de formare intelectuală și spirituală, dar și importanța iubirii, a disciplinei și a credinței.

“Dragi tineri,

Şcoala este perioada din viață în care te îmbogățești. O zi în care nu ai aşezat în mintea ta o nouă informație, o zi în care în inima ta nu s-a aşezat un sentiment frumos de dragoste și de compasiune față de cei din jurul tǎu, o zi în care nu ai știut sǎ prețuiești timpul și sǎ ai o relație frumoasă cu pǎrinții, cu bunicii, cu frații, cu prietenii și cu colegii, o zi în care ai trăit mai mult virtual decât autentic, este o zi pierdută.

Faceți din școalǎ un moment în care cu dragoste sǎ vǎ duceți, pentru a vǎ îmbogăți. Tot ceea ce acumulează omul în exteriorul sǎu, în conturi, în buzunare, în apartamente, în case și în tot ceea ce înseamnă lumea aceasta, totul se nǎruie, totul se pierde.

Ceea ce ai acumulat în mintea ta ca știință bună și folositoare, tot ceea ce ai acumulat în inima ta ca sentiment, ca amintire frumoasă, ca mod de manifestare a frumuseții sufletești, aceea niciodată nu dispare.

Ceea ce acumulat în jurul tǎu, lași în lumea aceasta, ceea ce ai acumulat în adâncurile ființei tale, aceea ai și în veșnicie.

Nu vǎ îmbâcsiți mintea cu lucrurile nefolositoare, urâte, pǎtimaşe, vicii, cuvinte, gânduri, sentimente care te despart de Dumnezeu și de valorile autentice ale umanității.

Îmbogățește-ți mintea, curǎțǎ-ți sufletul, înobileazǎ-ți viața cu fapta cea bună! Pregǎtiți-vǎ pentru viațǎ! Pregǎtiți-vǎ pentru examenele vieții, dar, mai presus de toate, sǎ vǎ pregătiți dragii mei și pentru existența în veșnicia lui Dumnezeu, pentru cǎ ceea ce acumulezi și ai făcut acum, vei întâlni dincolo, în Fața lui Dumnezeu.

De aceea, pregǎteşte-te autentic, sǎnǎtos, cu multă disciplină, cu multă perseverență pentru tot ceea ce ai de împlinit în lumea aceasta, dar nu uita și de dimensiunea spirituală. Ai un suflet netrecǎtor pe care, permanent, în școala vieții, trebuie sǎ îl îmbogățești cu fapta cea bună, cu credință, cu dragoste sinceră și curată față de ceea ce te înconjoară și, mai presus de toate, cu iubire față de Dumnezeu, pentru cǎ înțelepciunea lumii acesteia dezlipită de Dumnezeu este o nebunie.

Înțelepciunea care Îl are pe Dumnezeu și lucrurile frumoase ale lumii acesteia pe care încercăm sǎ o împărtășim copiilor și tinerilor, este înțelepciunea cea sfântă, care te ajută și pentru lumea de aici și pentru lumea de dincolo.

Dragi părinți,

Rugǎmintea mea este ca, pe de o parte, sǎ nu-i lǎsați doar pe distinșii profesori sǎ se ocupe de de educarea, de îmbogățirea și de creșterea intelectuală și spirituală a copiilor. Implicați-vǎ în mod activ, dar cu mult discernământ. Pe de altǎ parte, atunci când nu mai puteți sǎ interveniți în viața copiilor dumneavoastră, urmați cuvântul Sfântului Arsenie Boca: “când copilul nu te mai ascultă, nu mai acceptă cuvântul lui Dumnezeu și viața normală în viața lui, atunci vorbeşte-I lui Dumnezeu despre copilul tău.”

De aceea, nu-i lǎsați pe profesori singuri, ci implicați-vǎ în mod activ, constructiv, cu mult discernământ, cu acea conlucrare firească, frumoasă între pǎrinți, elevi, școală și, nu în ultimul rând, Bisericǎ.

Dragi profesori,

Pe care vǎ numesc preoți ai catedrei, sǎ vǎ pǎstrați demnitatea de profesor în fața oricărui val și oricǎrei ideologii. A fi preot, medic, profesor sau educator nu este o profesie, o meserie, este o misiune. Dacă preotul are în față Sfânta Masă-Mormântul Mântuitorului Iisus Hristos, medicul are trupul, care este templu al sufletului, al Duhului Sfânt, profesorul are mintea și inima elevului, a tânǎrului, pe care sǎ aşeze învățătura cea bună, sǎ așeze Adevărul, sǎ aşeze Lumina, iar lumina înseamnă dragoste, lumina înseamnă dragoste, cunoaștere, lumina înseamnă Viață.

De aceea, cu demnitate sǎ mergeți și să nu vǎ lǎsați aplecați de toată valurile care au fost, sunt și vor mai fi în istorie.

Vǎ doresc tuturor “oameni noi” sǎ fim, care sǎ omorâm patimile din suflet, sǎ înviem cu adevărat, lipindu-ne de Iisus Hristos și de Maica Domnului.

Vǎ doresc, tinerilor sǎ aveți o viață autentică. Nu fugiți de realitate în viața paralelă. Cǎutați sǎ înfruntați viața aşa cum este ea, iar viața este frumoasă dacă știi sǎ o prețuiești.

Pǎrinți, bunici, ajutați-i pe tineri cu dragoste, cu credință, cu discernământ și cu implicare serioasă și responsabilǎ în lucrarea de creștere duhovniceascǎ, intelectuală și morală a lor.

Domnilor profesori și stimați slujitori ai catedrei, cu demnitate, cu credință, sǎ le oferiți tinerilor lumina, nu doar pentru lumea de aici, ci și pentru lumea de dincolo. Aşa vom rǎmâne în conștiința generațiilor viitoare- ca profesori care împrǎştie și împărtășesc luminǎ, speranță, încredere, pentru că aşa ne-a lǎsat Mântuitorul Iisus Hristos pe toți - “Sǎ fim Lumina lumii”.

Creștinul trebuie sǎ fie luminǎ, creștinul trebuie sǎ împărtășeascǎ viațǎ, speranțǎ și bucurie. Creștinismul este viața cu Hristos, iar unde este Hristos este Împărăția Sa, cu toate darurile Sale cele bogate. Amin.”