Mesaj transmis de deputatul Marius Budăi de Ziua Veteranilor de Război.
Redăm mai jos integral mesajul:
Închideti vă rog ochii o clipă!
Imaginați-vă un băiat de 18 ani. Are bocanci prea mari, o pușcă prea grea și o scrisoare de acasă în buzunarul de la piept - de la mama lui, care l-a rugat să aibă grijă de el. Nu știe dacă o să mai citească vreodată o altă scrisoare de la ea. Nu știe dacă se mai întoarce vreodată acasă să-și vadă mama. Dar rămâne. Luptă. Supraviețuiește.
Acel băiat de 18 ani are astăzi 99 de ani, sau chiar mai mult. Și este unul dintre cei 282 de veterani de război în viață ai României. 282 de oameni. Nu 282 de dosare. Nu 282 de linii într-un tabel Excel - așa cum le place domnului Bolojan și fanilor dumnealui să-i vadă. 282 de oameni care au văzut moartea față în față la vârsta la care copiii noștri se gândesc la primul job, la primul sărut, la primul vis.
282 de oameni care au ales să lupte pentru o țară care astăzi se cheamă România.
Fără ei, nu exista nimic din ce avem astăzi. Nici noi. Nici copiii noștri. Nici această dimineață în care ne servim cafeaua.
Și iată ce le-a oferit domnul Bolojan în schimb!
Le-a cerut contribuții de asigurări de sănătate. La 99 de ani. Omului care a dormit în tranșee pentru ca noi să putem dormi acum într-un pat cald, domnul Bolojan i-a trimis o hârtie cu calcule și rețineri reci.
Dacă are nevoie de o pastilă - plătește.
Dacă are nevoie de un bandaj - plătește.
Dacă are nevoie de o consultație - plătește.
El, care a plătit deja. Cu tinereția lui. Cu sângele lui. Cu colegii lui care nu s-au mai întors acasă și ale căror nume stau scrise pe niște cruci undeva, îngropate de vreme și de uitare.
Dar nu s-a oprit aici domnul Bolojan!
Iarna ce tocmai a trecut, în decembrie 2025, 366 de veterani de război, văduve de război și accidentați în afara serviciului ordonat ar fi trebuit să primească, conform legilor în vigoare, un ajutor pentru încălzirea locuinței. Ghiciți ce? Nu au mai primit. Pentru anul 2025 ajutorul era 456 de lei, iar pentru anul 2026 trebuia indexat și ar fi fost 482 de lei. Din cauza aceastui impact suplimentar anual de 9.516 lei - (482-456)x366 - domnul Bolojan a refuzat să mai plătească.
Stați vă rog cu această imagine o clipă! Un om de 99 de ani, care a supraviețuit războiului, dar stă în frig în propria casă pentru că statul pentru care și-a riscat viața nu a găsit 9.516 de lei. Nu pentru că nu avea. Ci pentru că a ales să nu îi dea. Repet! O singură plată anuală suplimentară de 9.516 de lei.
Oare cât costă lunar întreținerea pentru vila de lux în care locuiește domnul prim-ministru Bolojan? Știți dumneavoastră, acea vilă de lux pentru care domnul Bolojan și-a dat și lege pentru el.
De la 418, câți erau când s-a introdus contribuția pentru sănătate, la 282 câți sunt astăzi!
Pleacă pe rând. În liniște. Fără fanfare, fără discursuri, fără să ceară nimic. Așa cum au trăit - cu demnitate. O demnitate pe care domnul Bolojan a ales să nu o onoreze. Fiecare dintre ei care pleacă duce cu el o bucată din memoria vie a acestei țări, a acestui neam. O bucată pe care nicio carte de istorie nu o poate înlocui.
Ce sfârșit de viață le-a pregătit domnul Ilie Bolojan acestor oameni?
Ce le spune România lor, prin faptele acestui domn?
Vă spun eu ce le spune!
Știm că ați fost acolo. Știm că ați riscat totul. Dar acum costați. Și nu ne permitem…sau nu vrem să ne permitem…
Astăzi, 29 aprilie, de Ziua Veteranilor de Război, îngenunchez în fața celor 282 de oameni care mai sunt printre noi. Le spun simplu, din suflet.
Voi ați ales să trăiți și să muriți pentru această țară. Unii dintre noi au ales să vă uite. Iertați-i, vă rog!
Și îi rog pe toți cei care citesc aceste rânduri: nu îi lăsați să plece neștiuți! Dacă aveți un veteran în familie, în cartier, în sat, mergeți la el astăzi. Luați-i mâna, strângeți-o ușor și cu respect. Spuneți-i mulțumesc. Poate că statul a uitat datoria. Noi, oamenii, nu trebuie să o facem. Le mulțumim! Le datorăm totul!
