Un nou șoc economic, similar anilor ’70, caracterizat prin inflație și recesiune, nu mai este un scenariu ipotetic, ci o realitate iminentă.
Situația actuală depășește o simplă criză energetică. La scurt timp după izbucnirea conflictului din Iran, impactul șocului petrolier se propagă rapid în economia globală, transformându-se într-o criză de amploare generală.
Mai multe state au implementat deja raționalizarea formală a combustibilului, pe fondul conflictului cu Iranul și al blocadei Strâmtorii Ormuz, care perturbă aprovizionarea globală cu energie.
Bangladesh a impus restricții asupra vânzărilor de motorină și a închis universitățile pentru a economisi combustibilul.
Sri Lanka a reintrodus o schemă de raționalizare bazată pe coduri QR, limitând alocațiile săptămânale la aproximativ 15 litri per autovehicul.
Etiopia a început raționalizarea benzinei după ce livrările zilnice de motorină au scăzut cu aproape jumătate.
Aceste măsuri indică o escaladare rapidă a răspunsului politic la criză. Guvernele, care anterior se bazau pe rezerve strategice și apeluri la reducerea cererii, recurg acum la limitări obligatorii. În Europa, Comisia pentru Energie a avertizat că o blocadă prelungită ar putea forța statele membre să activeze planuri de raționalizare de urgență, neutilizate de la șocul energetic din 2022.
Între timp, Australia analizează posibilitatea de a activa Legea de urgență privind combustibilul lichid din 1984, deși Canberra a preferat până acum eliberarea rezervelor și relaxarea standardelor de producție, în detrimentul impunerii unor plafoane stricte.
Divergența dintre țările care au raționalizat deja și cele care pregătesc planuri de contingență reflectă atât niveluri diferite de dependență de importuri, cât și apetitul politic pentru măsuri nepopulare.
Pe măsură ce rezervele aflate pe drum înainte de război se epuizează, crește teama că economia globală se apropie de un punct de cotitură periculos, amintind de anii 1970, scrie presa elenă.
Petrolul nu este doar o marfă, ci fundamentul aproape oricărei producții moderne. Din acest motiv, criza depășește rapid rafinăriile și benzinăriile, invadând viața cotidiană.
Lipsa materiilor prime derivate din petrol generează efecte în lanț: materialele plastice devin rare, prețurile ambalajelor cresc vertiginos, iar chiar și proviziile medicale esențiale sunt sub presiune.
În unele țări asiatice, aflate în prima linie a șocului, penuriile au început deja să modifice comportamentul guvernelor și al cetățenilor – de la restricții privind utilizarea materialelor plastice până la îngrijorări legate de continuarea tratamentelor care depind de produsele petrochimice.
Contagiunea crizei este aproape instantanee: de la petrol la petrochimie și de acolo la întreaga economie.
În spatele creșterii bruște a prețurilor se ascunde o problemă mai profundă: deficitul de materiale precum nafta — o materie primă esențială pentru producția de materiale plastice și produse sintetice.
Spre deosebire de țiței, nu există rezerve strategice suficiente și nici alternative ușoare.
Aceasta înseamnă că presiunea se transferă direct asupra industriei. Fabricile reduc producția, companiile declară incapacitatea de a îndeplini contractele, în timp ce costurile sunt transferate treptat pe întregul spectru de produse – de la alimente la electronice.
Aceasta nu este o criză de prețuri, ci o criză de disponibilitate.
Sursa https://www.hotnews.ro
