În contextul Vinerii Mari, una dintre cele mai încărcate spiritual zile din calendarul creștin, credincioșii sunt chemați la reflecție profundă, liniște interioară și apropiere sinceră de Dumnezeu.
A oferit interviu din partea Protopopiatului Botoșani, preotul Constantin Leonte, fiul fostului protopop, Lucian Leonte.
Postul nu este doar o perioadă de restricții alimentare, ci mai ales un timp al curățirii sufletești și al asumării propriilor greșeli.
Constantin Leonte, preot
„Postul ne invită să ne întâlnim cu cel care ne-a creat și să punem în fața Lui întreaga noastră viață. Să îi arătăm faptele pe care le-am săvârșit și să cerem iertare pentru cele care nu au fost așa cum le-ar fi dorit El. Prin Taina Spovedaniei creștinul reușește să pună un nou început. Îmi place să spun lucrul, că după fiecare Spovedanie, omul începe o nouă viață. Adică, nu trebuie să se mai întoarcă la lucrurile pe care le-a făcut, nu trebuie să mai dezgroape nemulțumirile, situațiile grele, chiar frustrările uneori pe care le-a avut anterior și să plece de la nivelul la care l-a lăsat Dumnezeu și de acolo să construiască”.
Mesajul transmis subliniază ideea că schimbarea autentică începe din interior, iar perioada postului oferă cadrul necesar pentru această transformare. Este un timp în care credinciosul își poate reevalua prioritățile și își poate reconstrui relația cu divinitatea.
Postul ne determină să fim mai buni și ne încredințează că Dumnezeu va încredința în noi darurile sale și ne va motiva să avem o relație mult mai apropiată cu el.
În același timp, apropierea de Dumnezeu presupune conștientizare și efort personal. Nu este suficientă doar ideea că divinitatea este prezentă în viața noastră, ci este nevoie de implicare activă, de rugăciune și de dorința sinceră de a menține această legătură vie.
Atunci când dorești să te apropii de cineva, întotdeauna trebuie să cauți elemente comune. Dacă am vorbi la nivel ipotetic, că Dumnezeu este în inima noastră și nu aș mai avea nevoie să mă întâlnesc cu el. Ar trebui să reflect mai mult dacă într-adevăr îl păstrez pe Dumnezeu în inima mea sau nu cumva a cam plecat de acolo pentru că „ochii care nu se văd, se uită”
Pentru a face mai ușor de înțeles această relație, părintele recurge la o comparație apropiată de experiențele de zi cu zi, evidențiind dorul, apropierea și bucuria reîntâlnirii.
Constantin Leonte, preot
„Printr-o banală comparație aș spune că doi soți au fost nevoiți să fie despărțiți pentru o perioadă. Să spunem că a plecat soțul în străinătate, soția primește un mesaj din partea soțului și se bucură. Dacă este deja apelată cu video și pot să se revadă, bucuria e și mai mare. În momentul în care primește surpriza de a bate soțul la ușă, bucuria este cea mai mare. Așa și Dumnezeu ne așteaptă să ne întâlnim cu El și să facem lucrul acesta până la capăt”,
Această imagine simplă, dar sugestivă, arată cât de importantă este prezența reală și constantă în relația cu Dumnezeu, nu doar o legătură ocazională sau formală. Credința devine astfel o experiență vie, construită prin apropiere, dialog și deschidere sufletească.
Prietenia să fie reciprocă și în acel moment Dumnezeu va așeza în noi darurile Duhului Sfânt prin dorința noastră de a fi mai buni unii cu alții.
