Interviuri
Între Covid și (can)Cer, ultimul INTERVIU cu Gelu Tofan, cu moartea pe umeri: Omul care plănuia o mare sărbătoare, scotocea arhive și lucra la cartea neamului său

Entuziast, neobosit, încrezător. Așa era, la finalul lunii mai, omul de afaceri Gelu Tofan. Trecuse printr-o formă dură de Covid, dar nu știa atunci că trupul îi fusese invadat de un dușman și mai crunt: cancerul. Avea să afle în august. Iar în octombrie s-a stins. Discret, fără zarvă, așa cum i-a fost viața din ultimii ani, ani petrecuți mai mult în aerul sătucului natal.

Ultima sâmbătă din luna mai. Drumul de la Botoșani la Todireni a fost un coșmar pe roți, pentru că altfel nu puteai privi către șoseaua viclean-șerpuită, care se răsfăța nerușinată ca o buleandră veche, găurită de vreme și de indiferența autorităților. Doar cerul de un albastru marin și roșul tulburător al macilor mai salvau miraculos ziua.

 

Din discuțiile anterioare cu Gelu Tofan înțelegem că, foarte curând, în micul Ceir din Todireni va fi să fie sărbătoare mare. Mare cât 100 de ani. Un monument, o ceremonie, un site, o poveste.

 

Povestea ne revenea nouă și urma să fie prezentată sub forma unui reportaj în Botoșăneanul. De aceea, pe 29 mai 2021, eram pe un drum la capătul căruia ne aștepta o poveste. Nu știam atunci că Gelu Tofan se va furișa din ea înainte de plănuita sărbătoare.  

 

În acest an, Ceir, satul natal al lui Gelu Tofan, împlinește 100 de ani. ”În 2021 dorim să marcăm acest eveniment prin construirea unui monument dedicat împlinirii a 100 de ani de la stabilirea primilor locuitori ai Satului Nou, denumit Ceir, să organizăm o ceremonie în vara acestui an și să construim un site cu istoria satului”, anunța omul de afaceri pe la jumătatea lunii mai a acestui an.

 

Neobosit, entuziast, cu o îndrăzneală a spiritului pe care doar vechii cărturari o mai manifestau, Gelu Tofan organiza, mobiliza, îndemna și încânta printr-o vioiciune de invidiat. Scotocea arhive, punea cap la cap documente, intervieva și înregistra tot ce credea că îl va ajuta să creeze în final o monografie completă a satului natal. În paralel, și o carte despre propria familie. 

 

Nu a mai apucat să finalizeze marele său proiect.

 

 

Între covid și cancer

 

L-am întâlnit după ce trecuse (martie-aprilie) printr-o formă dură de Covid-19. Nu s-a plâns nicio clipă de nimic. Avea aerul unui aristocrat, cu gesturi simple, și totuși îmbrăcate într-o politețe intimă, reținută, ca și cum s-ar fi adresat mai ales sieși. O extraordinară forță de muncă, o infinită dorință de a duce la final proiectul Ceirul Centenar.   

 

Discuția a rămas mereu în marginea a ceea ce avea să se întâmple cu adevărat important: monumentul care va marca 100 de ani de la înfiinţarea satului Ceir. Moment ce trebuia să fie precedat de apariţia în publicația Botoșaneanul a reportajului-poveste.

 

Poveste care, de atunci, a tot așteptat. Câteva telefoane, cu o voce care își pierdea parcă tot mai mult din entuziasm, din curaj, dar care ne asigura că proiectul merge mai departe. Spera ca drumul dintre Botoșani și Todireni să fie reabilitat, așa cum primise asigurări, iar sărbătoarea satului să fie una cu adevărat strălucitoare.

 

Apoi a fost tăcere.

 

O tăcere care, acum știm, s-a transformat în veșnicie. În luna august, după cum a mărturisit fiul lui Gelu Tofan, omul de afaceri și de suflet (sufletul Ceirului) a fost diagnosticat cu un cancer în stadiul 4, cu metastaze în corpul care învinsese Covidul, fără să știe că era doar o victorie amăgitoare.

 

A refuzat operația, a refuzat tratamentul care l-ar fi mistuit trupește. A murit pe 22 octombrie. Demn în viață ca și în spirit, a plecat fără zarvă, tăcut ca o rugăciune.

 

Botoșăneanul va publica în perioada următoare reportajul-poveste realizat în acel sfârșit de mai 2021.

 

Până atunci, vă oferim interviul realizat cu Gelu Tofan în acel 29 mai, în Ceir.

 

 

 

„Aș vrea să le aducem aminte multora că au plecat de aici”

 


(Satul Ceir - Todireni)

 

-1921 – 2021, un secol de istorie. Sau 100 de ani de Ceir, cum spuneți. Cum veți marca Centenarul, domnule Gelu Tofan?

-Noi am vrea să marcăm 100 de ani de la înfiinţarea satului Ceir undeva în iunie, în funcție de cum termin eu monumentul și de o anume mobilizare.

 

-În afară de simbolul centenar, ce impact credeți că va avea acest moment / acest monument în comunitate?

-Simțim cu toții, în aceste vremuri, lipsa de civilizație, de educație. Copiii de azi nu mai au parcă nici atașamentul față de locul unde se află... Înainte, chiar dacă eram mai amărâți și mai săraci, exista patriotismul local (nuanța bună a sa), chiar se manifesta și era o valoare pe care mulți o prețuiau. Aș vrea să încercăm ușor-ușor să le aducem aminte multora că au plecat de aici, că nu ar trebui să uite cum au trăit odinioară.

 

-Și veți începe cu acest proiectat monument.

-Pentru asta, da, vom face un monument din granit în care vor fi încastrate numele fondatorilor satului, cu Moș Ionică, nume confirmate de arhivă. Am reconstituit cu documente modul în care au fost împroprietăriți primii câțiva zeci de oameni veniți aici. Separat vom documenta și detalia, pentru că sunt niște recorduri realmente care au fost atinse aici. În primul rând de natalitate, și vorbim despre familii cu 11, 12, 13, chiar și 14 copii. Un moș al meu, Tofan, am numărat noi - mătușa Marița mai trăiește, are cam 98 de ani -  are peste 250 de urmași. El avut 12 copii, dintre aceștia 6 au avut fiecare peste 10 copii, dintre care unul 15. La rândul lor, la fel...

 

-Să spunem că vorbim despre oameni veniți aici, din Bucovina, în urmă cu 100 de ani. Cum au evoluat aici, cum s-au adaptat?

-După colectivizare, practic evoluția satului a ținut pasul cu societatea. Mulți oameni au venit dintr-o zonă a Rădăuțiului mai bogată, să nu uităm că bucovinenii trăiseră în regim austriac...

 

-Oamenii din Bucovina au fost mereu mai orgolioși, mai mândri. Vă amintiți dacă au existat rivalități între ceireni și celelalte sate?

-Eu sunt născut în 1960. În 1967 am mers la școală. Îmi amintesc, din acei ani, că trăiau încă mulți dintre venetici, cum erau numiți bucovinenii. Totdeauna între satul nou și comună a fost o rivalitate. Celor din satul nou nu prea le convenea să ia o fată din comună, de exemplu, și între ei mai erau rivalități. Cei veniți din Imperiu erau mai presus de răgățeni. Pe de o parte disputa dintre bucovineni, apoi bucovinenii cu restul satelor din jur. Rivalitatea asta a existat mereu.

 

-Privim astăzi către un sat foarte diferit de cel de acum 100 de ani, cum este și firesc. Dumneavoastră înșivă ați revenit acasă, ați modernizat și ați inovat chiar, nu doar prin afaceri, ci și în zona culturală.

-Satul s-a modernizat în primul rând. Am avut curiozitatea să număr casele ridicate după 1990, și în special casele moderne. A mea a fost prima, este adevărat. Inițial a fost o casă de oaspeți, de protocol, dar pe care o voi transforma și mă voi muta eu definitiv.

15 ani am organizat aici tabere de creație, ceramică, sculptură și evenimente literare. Am mers în sat și am numărat câte case moderne, ca la oraș, sunt aici și câte în comună.

În satul bucovinenilor numărul era dublu de case moderne decât în toată comuna. Iar în comună, jumătate erau făcute de unul dintre copiii plecați de aici. Revenind la rivalitatea pe care am prins-o și eu, îi cunoșteai după port, după boandă, după chimir, după vorbă. De exemplu, cei veniți din Bucovina spuneau pomânt, pamânt, nu pământ. Copcil, caniță... Diferențele, ușor-ușor, s-au uniformizat... De aici au plecat la studii mult mai mulți decât în restul comunei. Era o consecință a influenței austriece de aproape 200 de ani, de trai în Bucovina  cu capitala la Cernăuți. O provincie care a aparținut, de la înghițirea de către austrieci, de Viena.

 

-Cum veți folosi concret această documentare care durează de ceva ani?

-Vreau să scriu o monografie a satului. Da, am o documentare destul de serioasă, am ajuns inclusiv la Viena pentru surse, documente etc. Deocamdată am un cont pe Facebook, adun mai departe informații, documente, apoi voi face și un site. Când voi avea mai multe informații despre istoria acestui sătuc, Ceir...

 

-Dezvăluiți-ne ceva din această poveste fascinantă. De pildă, de unde vine numele sătucului?

-Ceir e un cuvânt turcesc și înseamnă imaș. Când au primit bucovinenii aici pământ, la reforma agrară din 1921, ei au venit pe Cier, unde era un pământ bun, negru. La mine, pe certificatul de naștere din 1960, scrie așa: Tofan Gheorghe, născut în satul Ceir, comuna Todireni, raionul Trușești, regiunea Suceava. Era forma sovietică de organizare administrativă a țării. Denumirea vine de la acest deal și precede, așadar, venirea bucovinenilor. Primul sat de aici, unde se termină Ceirul, când eram eu mic se chema Jumătățeni. Era jumătatea distanței dintre Dorohoi și Iași, locul unde se schimbau caii poștalioanelor. Asta până să apară trenul care leagă Dorohoiul de Iași. Și i-a rămas numele de jumătatea căii, Jumătățeni. Am găsit însemnări în arhive despre acest lucru.

Dar mai am mult de lucru. Luni am întâlnire cu doamna directoare de la Arhivele Naționale Botoșani, am cooptat și două fete de la Teologie care, sub îndrumarea prof. Mihai Poclid, ne ajută să mai extragem informații din documentele de arhive.

 

 

-Cât de grea este această muncă de documentare? Unde ați întâmpinat cele mai mari probleme?

-E o sărăcie mare de informații, din păcate. Noi nu avem vocația istoriei, nu am știut de-a lungul vremii să conservăm informații.

Eu lucrez la o carte, pentru că am vrut să văd de unde venim, forma de organizare, ca urmare a trecerii Bucovinei în stăpânirea Austriei, de exemplu. Bucovina a avut cadastru de pe la 1800. Am documente, din Tofan în Tofan, care s-au născut de la 1768 încoace, deci de 250 de ani. Am registrul de nașteri, registrul de morți, până când au venit aici. Ei, am mai multe documente din Tofan în Tofan din 1768 până în 1821 decât din 1821 până în 1850.

Când au venit în Regat aici au adoptat obiceiurile locului. Așa se face că la 200 de ani, astăzi, încă în zona aceasta cadastrul nu e finalizat.

Dar am făcut eu altele mai importante și mai grele, o voi face și pe asta. Ar fi frumos dacă am reuși să mascăm cumva mândria asta de a veni de acolo, care iată că s-a păstrat și la 100 de ani, sau măcar mai pâlpâie.

 

-Ce fel de oameni au fost bucovinenii veniţi acum 100 de ani în Ceir? În afară de faptul că au avut mulţi copii?

-Oameni cu o extraordinară speranţă de viaţă, chiar dacă au trăit şi ei în sărăcie cruntă, cu război și cu foamete. Bunica mea dinspre tată a trăit aproape 100 de ani, Moș Ionică are 100 de ani. Au o fibră bună, da!

 

-Au rămas toți în Ceir sau pe parcurs au mai ”dezertat” dintre ei?

-Lovitura de osândă a fost când le-au luat pământul. Legea din 1921 spunea că, dacă accepți să vii dintr-o zonă suprapopulată, cu pământ puțin, într-o zonă cu deficit de oameni, dar pământ suficient, cum era aici, primeai 5 ha de teren și un loc de casă. În Bucovina, la Burla, acolo cine are un hectar e considerat bogat. Pentru că acolo pământul e puțin și oamenii mulți. Așa i-a încântat să vină, dar apoi mulți au plecat. Era un sat, Epureni, apoi peste deal altul, Movileni, două sate care s-au desființat... Oamenii au venit aici pentru pământ, mulți cu copii. Dar a venit din urmă comunismul și le-a luat pământul înapoi, cu colectivizarea. Te puteai înscrie în CAP sau îl donai. În satul meu au fost oameni care au donat, numai să nu intre în colectiv. În 1990, când s-a dat înapoi pământul, cei care au donat au luat primii terenul înapoi, așa a fost prevederea legii.

Primul pas, așadar, a fost anul 1921, când au primit pământul. Colectivizarea a fost în 1962 aici, care nu a vrut să intre în CAP a donat pământul și a plecat, așa a făcut și  tata, care apoi a intrat în construcții. Unii, chiar până la colectivizare, au vândut pământul și au plecat în Bucovina. Au fost și situații din acestea...

 

loading...
Omul de afaceri Gelu Tofan condus astăzi pe ultimul drum: Slujba a fost oficiată de mai mulți preoți - VIDEO
DOLIU – S-a stins din viață un renumit om de afaceri din Botoșani: Tată, Dumnezeu să te odihnească în pace!

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Istoricul Remus Tanasă: Locuitorii Botoșanilor par să trăiască doar cu regretul că orașul a pierdut rolul (mai) însemnat pe care l-a avut în trecut
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
INTERVIU în oglindă: Paula Berențan – Tiberiu Manolache, noii subprefecți ai Botoșanilor: De ce s-a considerat că sunt persoana potrivită? / Întâi trebuie să ne așezăm la locurile noastre VIDEO
Suflu proaspăt în două importante funcții de la județ: doi tineri cu mai puțină notorietate în viața publică și administrativă botoșăneană au intrat în echipa de conducere a Prefecturii alături de „veteranul” Dan Nechifor, prefectul județului.
În OGLINDĂ, de la cititor la autor: Cărţile au un fel anume de a te chema, ele îşi aleg cititorii / Să scriem ceea ce e purtător de conținut, nu doar conținut purtător de mesaj
Botoșăneanul.ro vă aduce astăzi în Oglindă doi autori. Doi creatori care, înainte de a semna pe copertă, au fost cititori-scotocitori de carte. O călătorie pe care le-o propunem și pe care o dorim de folos multor cititori care visează ca, într-o zi, să devină autori.
INTERVIU Mirel Manea: Destinul eu mi l-am făcut / Muzica nu are bariere și nici granițe - VIDEO
Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare
Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.
Gellu Dorian: Eminescu înseamnă în primul rând Botoșani, orașul în care s-a născut, a fost botezat, a făcut primii pași, a spus primele cuvinte
"La ce bun Cultura în vreme de restriște spirituală?", ne-am putea întreba astăzi, parafrazând celebra zicere a lui Friedrich Hölderlin, de acum mai bine de un secol și jumătate.
Contestată sau admirată, Iustina Irimia Cenușă, din postura de director: Singura afiliere pe care o am este dragostea față de cultura tradiționalăVIDEO & FOTO
Pentru unii observatori mai fini, numirea cântăreței de muzică populară pe postul de director interimar al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani a fost cumva previzibilă.Alții, în schimb, au asociat saltul în carieră al artistei drept înregimentare politică.
Ada D'Albon, nepoata lui Sadoveanu, între debutul de la Botoșani și viața în exil: Nimeni nu a îndrăznit să trăiască ce am trăit noi / Am fost foarte singură la Botoșani, extrem de singură! - FOTOGALERIE
O poveste de viață fascinantă, construită pe un fir care se confundă deseori cu istoria unui timp greu încercat.
Loading...
INTERVIU Andreea Cujbă, designerul vestimentar de la Botoșani care ne menține în tendințe: Ce purtăm în seara de Revelion? Care este culoarea anului 2022? Ce aruncăm din dulap?GALERIE FOTO
Este tânără, frumoasă și elegantă. Este un etalon vestimentar pentru multe dintre doamnele și domnișoarele din Botoșani care țin la imaginea lor. Andreea Cujbă este creatorul de modă botoșănean cu o ascensiune rapidă în ultimii cinci ani.
INTERVIU Oana Pușcașu: Botoșani este un oraș magnific, cu valori în domeniul artelor, cu oameni pe care îi iubesc - VIDEO concert de Crăciun Cheia Sol
La 35 de ani, Oana Pușcașu își păstrează proaspătă copilăria, construind în Botoșani o poveste care împletește inocența cu talentul, disciplina cu performanța.
INTERVIU Simona Radiș: Mai este nevoie de un aur olimpic pentru a deveni cunoscută la nivelul pe care mi-l doresc VIDEO
În luna iulie a acestui an botoșăneanca Simona Radiș a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Tokyo. În aceste zile sportiva cu care întreg județul se mândrește se află în cantonament, se pregătește din greu pentru a triumfa din nou.
FLASH INTERVIU Botoșăneanca Raluca Olaru, în fața elevilor de la Liceul Sportiv: Mă gândesc că o să câștig și atât  - FOTOGALERIE
Cu multă ambiție, Raluca Olaru a reușit să câștige trei medalii de aur la Campionatele Mondiale de haltere din luna mai.
Povestea fascinantă a dirijorului Victor Dumănescu: Fiu de preot, născut în refugiu, căsătorit cu o botoșăneancă și îndrăgostit iremediabil de muzică
Vineri, 17 decembrie, sub bagheta dirijorului Victor Dumănescu, pe scena Filarmonicii ”George Enescu” din Botoșani se va cânta Rachmaninov. Iar melomanii vor avea parte și de o primă audiție a unei lucrări excepționale.
Loading...
Octavian Lup: Publicul este interesat de ceea ce se ascunde în spatele sunetelor, să vadă ce are omul acela în inimă atunci când cântă - FOTO&VIDEO
De-a lungul anilor a revenit constant pe scena de la Botoșani. A cântat alături de orchestra Filarmonicii ”George Enescu”, sub bagheta celor mai cunoscuți dirijori români: Tiberiu Oprea, Cristian Oroșanu, Petronius Negrescu, Bogdan Chiroșcă, Ilarion Ionescu-Galați, Matei Pop.
Constantin Iftime: Eu nu vreau un memorial al victimelor, un loc în care să mă duc cu lumânări / Vreau să se spună: Hai la muzeul acela trăsnit de la Botoșani FOTO&VIDEO
La Botoșani se va deschide primul muzeu al comunismului din România. Muzeului vieții cotidiene în comunism (MuViCC) ar trebui să devină o instituție de cunoaștere a istoriei recente, un obiectiv turistic important în zona de Nord-Est a României și, nu în ultimul rând, un segment important din viața socială a orașului Botoșani. Și asta întrucât, printre anexele muzeului ar exista și un spațiu adecvat petrecerii timpului liber al tinerilor.
Raul Chiș: Dacă ar fi trăit Ceaikovski pe vremurile noastre, ar fi dat în judecată Filarmonica / Noi trebuie să dezvoltăm societatea, nu să o îndobitocimFOTO
Despre ce înseamnă să conduci orchestra într-un oraș care încă mai plătește tribut unui provincialism ce se complace în gloria înaintașilor. Despre act artistic de la intenție la atenție, despre oameni și muzică, public și mari artiști. Într-un interviu cu un tânăr de 38 de ani care pare să aducă Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani exact ceea ce începuse să îi lipsească cel mai mult: prospețimea, curajul, strălucirea.
Ada Lupu: Rolul din serialul ”Vlad” mi-a adus multă bucurie / Nu joc nimic în viață, e o prejudecată oribilă că actorii sunt buni mincinoși
Are carismă, prospețime, dar și un aer ușor desuet care o duce, într-un fel fermecător și incitant, către un ludic neprelucrat, autentic și simplu. Ada Lupu este o apariție care stârnește privirea, indiferent că o vezi pe scenă sau pe aleile vreunui oraș tomnatic.
INTERVIU în MIȘCARE: Urban Serv a scăpat de atâția oameni încât a rămas cu birouri libere și vrea să-și deschidă incubator de afaceri - VIDEO & GALERIE FOTO
Societatea comercială Urban Serv este condusă în ultimul an de către un director tânăr care preferă să lucreze mai degrabă în garaj alături de oameni, decât să semneze hârtii la birou. De cele mai multe ori, actele sfârșesc a fi semnate pe capote de mașini.Înainte de actualul director, un alt tânăr a început o campanie de eficientizare a personalului și s-a ajuns în situația în care compania are mai multe birouri decât... salariați.
FLASH INTERVIU cu fostul luptător de la ”Acțiuni Speciale” numit director la compania de transport public a orașului: M-am izbit de anumite mentalități obtuzeVIDEO
Patru până la șase luni este deocamdată mandatul maxim al lui Andrei Turcoman, din postura de director interimar al SC Eltrans SA. Un tânăr de 35 de ani care vine în companie cu un suflu nou și cu dorința de a îmbunătăți serviciile oferite botoșănenilor. Cel puțin declarativ.
Sondaj
Credeți că se vor termina la timp lucrările la drumul Botoșani - Târgu-Frumos, adică la data de 12 mai 2023?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Fiecare antrenor are calitățile lui. Eu pe cei pe care-i aduc încerc să găsesc ceva special. Cred că am nimerit multe lucruri la Mihai, îmi place mult cum relaționează cu jucătorii, că vrea să avem posesie. Eu cer spectacol ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9454 lei
USD
Dolarul SUA
4.8344 lei
CHF
Francul elveţian
4.9860 lei
GBP
Lira sterlină
5.7743 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.5733 lei
XAU
Gramul de aur
274.3444 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2509 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2073 lei
AUD
Dolarul Australian
3.2863 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.7087 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1997 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6647 lei
Vremea
astăzi
Botosani
18.5 o C
Dorohoi
17.3 o C
Bucecea
18.0 o C
Darabani
16.8 o C
Saveni
17.7 o C
Ştefăneşti
19.7 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.