Diana Rotaru este o tânără de 23 de ani care a plecat prin țară și ai cărei părinți încă se întreabă când le-a crescut fata.
Este din Botoșani, născută și crescută pe meleagurile care a oferit țării atâtea genii. Diana a prins aripi și a plecat și ea în lume să-și găsească calea, să trăiască iubind arta și frumos, să se dedice actoriei.
În acest moment, Diana Rotaru este actriță colaboratoare a Teatrului de Artă Deva, studentă în an terminal la masterul de Pedagogie Teatrală din cadrul UNATC.
Când vine vorba despre ea, se descrie în câteva cuvinte: „sunt fiică, soră, colegă, prietenă. Mă împart între Botoșani, București și Deva și încerc să-mi construiesc un „acasă” în fiecare oraș”
Când și cum ți-ai dat seama că îți dorești să devii actriță? Ai știut dintotdeauna că vrei să faci asta? Care a fost momentul în care te-ai decis?
Clasa a XI-a. Colegiul Economic „Octav Onicescu” Botoșani. Trupa de teatru „Catharsis”. Am participat cu trupa liceului în cadrul multor festivale, începând cu clasa a IX-a, și nu știu ce schimbare s-a produs unde, pentru că în clasa a XI-a, le-am spus părinților că mi-aș dori să fac asta. Nu aveam idee de cum vor reacționa, dar au fost și sunt cei care mă sprijină cel mai mult.
Nu știam cu ce se mănâncă meseria asta; nu că acum aș ști, dar m-am aruncat în marea asta și m-am rugat să iasă ceva.
Încă aștept.
Actoria se presupune că este o profesie grea, cum e pentru tine?
Încă învăț și descopăr lucruri despre actorie. Cele mai dese sunt momentele în care am impresia că nu am idee ce fac, când mi se pare că totul este de neînțeles, când îmi vine să mă dau cu capul de pereți pentru că nu înțeleg o situație, dar toate acestea sunt total irelevante când apar câteva minute de sclipire. Când „coboară îngerul”, când îți dai seama că toată munca pe care ai depus-o are rezultate semnificative.
Drumul spre binecunoscuta celebritate este într-adevăr unul anevoios?
Nu știu dacă celebritatea este un target pentru mine. Cred că ea vine odată cu rezultatele semnificative de care vorbeam mai sus. O fi anevoios drumul când îți stă mintea numai la a deveni celebru, când numai asta urmărești. Eu urmăresc să fac parte din cât mai multe proiecte pentru a mă dezvolta și pentru a evolua ca actriță. Restul, vine la pachet.
Unde te-a putut deja vedea publicul?
Publicul devean m-a văzut în spectacolele „Clovni în cetate”, „Comedia corupției”, „D’ale carnavalului”, „Hamlet”, dar și în ultima producție a teatrului „Veronika se hotărăște să moară”, proiect la care am lucrat cu mult drag, fiind însărcinată cu interpretarea rolului principal. În București, publicul m-a putut observa în rolul Zochăi din spectacolul meu de licență „Clasa noastră”, spectacol pe care am avut ocazia să îl jucăm și în Botoșani în cadrul festivalului Amfiteatru, ca spectacol invitat.
A fost o experiență extraordinară având în vedere faptul că prima mea interacțiune mai specială cu publicul a avut loc în cadrul aceluiași festival, cu câțiva ani în urmă, când eram încă amatoare a acestei arte.
Te-am văzut și într-o reclamă tv, cum ai ajuns să semnezi un contract cu gigantul McDonald’s?
Din păcate, nu am o poveste ieșită din comun. Totul s-a întâmplat foarte repede și foarte simplu. Am fost contactată de o agenție de casting din București în legătură cu castingul pentru reclama de la McDonald’s la care m-am prezentat și e din fericire l-am luat. Apoi au urmat filmările propriu-zise prin intermediul cărora am cunoscut oameni frumoși și am rămas cu amintiri la care revin cu drag.
Pentru a obține un rol, în România, mergi la cunoscutele castinguri de care auzim în filme? Cum decurge un astfel de moment?
În primul rând trebuie să fii în bazele de date ale agențiilor de casting, la care te înscrii și aștepți să fii contactat pentru probe. De acolo e de datoria ta să îți faci treaba cât mai bine pentru a primi rol în reclama, filmul, serialul sau spectactolul de teatru pentru care se face casting-ul. Cel mai important element al acestei meserii este vizibilitatea, de aceea tebuie să participi la cât mai multe casting-uri, indiferent de rezultat.
Care ar fi rolul vieții tale?
În acest punct al vieții nu am un rol despre care să pot spune ca ar fi rolul vieții mele. Îmi doresc să am ocazia să pot juca cât mult și să câștig cât mai multă experiență în domeniu. Fiecare partitură este specială în felul ei și chiar nu aș putea să aleg una singură.
Care este modelul tău de actriță?
Am încercat mereu să devin cea mai bună varianta a mea și încă lucrez la asta. Nu am un model anume la care să mă raportez, dar dacă ar fi să numesc pe cineva, cred că aș putea să spun Viola Davis datorită mobilității sale de a se plia pe fiecare partitură pe care o primește.
La care Teatru din România ti-ai dori să rămâi și să profesezi?
Este mult prea devreme să mă pronunț în legătură cu asta. Sunt încă în perioada în care descopăr lucruri și încerc să adun cât mai multă experiență.
Te-ai vedea întorcându-te acasă, pe scena Teatrului Mihai Eminescu?
Mi-ar plăcea să am proiecte în Botoșani, dar nu am luat în considerare această variantă. Nu știu ce îmi rezervă viitorul, dar nu cred că aș refuza o colaborare cu Teatrul Mihai Eminescu, mai ales că este prima scenă pe care am jucat.
Urmărește-ne și pe Google News
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
