Interviuri
Claudia Țilia, tânăra care (ne) vede cu ochii minții: Pe străzile din Botoșani, șoferii nu sunt familiarizați să dea prioritate bastonului alb

Claudia Țilia este nevăzătoare, însă a dezvoltat un altfel de văz. Curajul și determinarea, dar mai ales firea artistică au făcut-o să înțeleagă viața mai repede și poate mai dur decât noi, cei care nu mai știm să acordăm vederii frumusețea pe care o merită.

A absolvit Psihologia la Cluj, urmează un master în Psihologie Judiciară, fiind în același timp și studentă la Filozofie. A fost dintotdeauna o învingătoare. Fire artistică, dornică de experiențe noi, Claudia scrie de când se știe. Proză, poezie, eseu. Pentru ea, provocarea înseamnă evoluție. Acceptarea dizabilității nu se traduce prin renunțare. Pentru tânăra de 24 de ani, primul pas al acceptării este acela al drumului înainte care continuă, de fiecare dată, cu un nou pas.

 

Am rostogolit înaintea Claudiei Țilia un subiect pe care, într-un material anterior, l-am așezat și înaintea altor studenți sau absolvenți de studii superioare: De ce nu se întorc tinerii în Botoșani? 

 

 

”Tinerii își doresc cea mai bună variantă a vieții lor posibile”

 

-Cine sunteți voi, Claudia?
 

-Unii oameni vorbesc despre tineri ca și cum aceștia ar reprezenta o specie aparte, distinctă de restul oamenilor experimentați și plini de argumente. Însă tinerii sunt doar niște persoane cu mai puțină experiență și mai multe posibilități, ipotetic vorbind. Tinerii își doresc cea mai bună variantă a vieții lor posibile. Și pe bună dreptate, în afara cazului în care și-au pierdut speranța și entuziasmul, au motive să aspire la cel mai mare bine posibil. Însă deseori oamenii se împiedică de lucruri mărunte și de prejudecăți în care se lasă prinși ca într-o plasă.

 

-Care ar fi aceste frici, aceste prejudecăți și cum se poate scăpa de ele? Care este antidotul?
 

-Fricile sau neîncrederea familiei, incompetența sistemului, dizabilități, statut socio-economic etc. Dar există și situații când oamenii devin mai ageri, mai sprinteni și nu se mai împiedică în astfel de lucruri. Atunci ei devin proactivi și încep să-și asume tot mai multe responsabilități, fac tot mai multe alegeri în mod conștient și caută oportunitățile prin care să-și împlinească viața. Nu mai așteaptă să vină ele către ei, ci le caută ei.

Astfel ajung să se înstrăineze mulți tineri din orașele sau satele natale. Dacă o comunitate, oricât de mare sau de mică, rămâne inertă într-o lume aflată în continuă schimbare, acea comunitate riscă să-și piardă vlăstarele tinere. Asta pentru că oamenii caută să evolueze, să devină tot mai buni sau să obțină mai mult, în funcție de valorile fiecăruia. Oamenii, în special cei tineri, caută să experimenteze cât mai multe lucruri. Pentru asta au nevoie de diversitate. De o lume plină de oportunități.

 

 

 

”Orașul e prea puțin accesibilizat pentru persoanele cu dizabilități”

 

-De ce preferă tinerii să părăsească județul Botoșani după absolvirea studiilor?
 

-N-aș putea răspunde la această întrebare, deoarece cunosc foarte puțini tineri din acest județ. Știu însă de ce n-aș rămâne eu însămi în acest județ după absolvirea studiilor. Există foarte puține oportunități de angajare pentru persoanele cu dizabilități, dar și în general pentru absolvenții de studii superioare.

 

-Să ne oprim la problemele pe care le întâmpină persoanele cu dizabilități.
 

-Orașul e prea puțin accesibilizat pentru persoanele cu dizabilități. E adevărat că orice investiție trebuie să-și aibă și o justificare practică, adică e nevoie ca persoanele cu dizabilități să valorizeze demersurile instituțiilor și să utilizeze mijloacele de accesibilizare care le sunt puse la dispoziție. Altminteri autoritățile vor considera că investesc degeaba în accesibilizare și nu vor mai face nimic în acest sens.

Totuși, există și bariere ce țin de mentalitatea oamenilor, de felul în care persoanele cu dizabilități care circulă, de pildă, neînsoțite pe stradă vor fi percepute și acceptate de către cetățeni.

 

-Este și mentalitatea o piedică? Despre ce parte a ”baricadei” privim, atunci când vine vorba despre schimbarea mentalităților?
 

-Sunt impedimente peste care puține persoane sunt dispuse să treacă. Mă refer la lupta de a schimba mentalitatea oamenilor, la asumarea riscului de a nu fi în siguranță mergând pe străzile din Botoșani, unde șoferii nu sunt familiarizați să dea prioritate bastonului alb, iar pietonii manifestă o atitudine predominantă de compasiune nejustificată față de persoanele cu dizabilități. De aceea zona de confort e o alternativă mult mai tentantă.

 

-Ce nu (mai) oferă Botoșaniul unui tânăr care a trăit o vreme într-un centru universitar?
 

-Un alt motiv pentru care a rămâne în acest oraș mi se pare un lucru ce nu merită, este lipsa de diversitate. Evenimentele culturale sunt puține comparativ cu alte orașe, lipsa migrației și a experiențelor care să le ofere tinerilor oportunități de a cunoaște oameni noi sau noi obiceiuri deprinderi.

 

 

”Altul este locul din care deocamdată mă pot dedica mai ușor viitorului”

 

-Ce rămâne acasă și vei găsi mereu, cum arată pentru Claudia Țilia Botoșaniul profund, real, pe care ochii minții îl vor păstra totdeauna în inimă?
 

-Există și multe alte lucruri pentru care apreciez cu adevărat orașul Botoșani. Faptul că am atâtea amintiri legate de străzile, instituțiile, oamenii din acest oraș mă face să prețuiesc tot ce e frumos în el. Parcurile, accentul oamenilor, chiar și ignoranța unora îmi devine simpatică atunci când elimin orice complex de superioritate.

Pentru mine, județul și orașul Botoșani au ceva cu adevărat special, ceva ce oricât m-aș strădui încă nu regăsesc în alt loc. Acest ceva este poezia. E un aspect teribil de puțin pragmatic, dar poezia acestui oraș și amintirile care mă leagă de el mă determină să vreau mereu să mă reîntorc parcă pentru a nu uita, pentru a-mi aminti de rădăcinile mele. Și chiar dacă nu mă voi stabili în acest oraș, voi reveni aici ori de câte ori simt că vreau să o fac. Mă voi întoarce în special atunci când voi avea impulsul creator de a scrie o poezie sau o carte de poezii.

Poate unii dintre dumneavoastră m-ați întreba de ce nu rămân aici pentru a scrie mereu poezii și a mă bucura de această atmosferă și de trăirile înălțătoare care mi-ar umple viața. Ei bine, îmi place enorm poezia. Ador să citesc și să scriu poezie. Dar viața îmi cere să dau întâietate, cel puțin acum, altor lucruri. Lucruri mai pragmatice și în multe privințe mai puțin încântătoare, însă plăcute în alte moduri. Lucruri pe care trebuie să le fac pentru mine, semenii mei și evoluția societății. Lucruri pe care sunt datoare să le fac pentru ceea ce mi s-a oferit. Nu sunt lucruri pentru care voi intra vreodată în cartea recordurilor, dar nădăjduiesc ca ele să contribuie la îmbunătățirea unor aspecte ale lumii în care trăim. Și altul este locul din care deocamdată mă pot dedica mai ușor viitorului meu în această direcție.

 

Urmărește-ne și pe Google News

loading...
Claudia ȚILIA: Dacă societatea ne stigmatizează, e pentru că alții înaintea noastră au întărit această atitudine prin felul în care s-au comportat

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Radu Romaniuc, scenaristul filmului ”Oameni de treabă”: Iubesc necondiționat și irațional Botoșaniul, Flămânziul și tot ce e între ele și în jur FOTO&VIDEO
Înainte de premiera filmului ”Oameni de treabă”, Botoșăneanul.ro vă oferă un interviu cu actorul și scenaristul Radu Romaniuc. Despre film, teatru, actorie și câte puțin despre Botoșaniul adolescenței, pentru a ajunge la povestea pe care a scris-o și care, în final, l-a adus din nou acasă.
Campionul din clasamentul mondial WKF care face zilnic 150 de km pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului - GALERIE FOTO
Pe 15 octombrie împlineşte 24 de ani. Este campion la karate şi profesor. În Turcia, Italia, Croația Spania, Cipru, Austria sau Canada luptă pentru România. La Botoşani duce altă luptă: în fiecare zi străbate 150 de km până la graniță, pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului.
Daniela Bejinariu: Sunt binecuvântată să fi reușit să văd țesătura propriei vieți și să îmi înțeleg, în sfârșit, misiunea!
Daniela Bejinariu crede în Cuvânt ca poezie și rugăciune. O delicatețe sufletească dublată de un șuvoi de gânduri preumblate prin săli de tribunal, pe scene de folk sau în cenacluri literare. A ales Poezia, dar crede în forța lor, a tinerilor, de a schimba un sistem care, acum, ”fără scrupule ia puștoaice fascinate de instituțiile juridice și le mestecă și le scuipă când s-a stricat toată bucuria în ele”.
Angelo Segall: În Botoșani sunt clădiri cu arhitecturi de invidiat / Teatrul e legat de istoria orașului, mândria populației
S-a născut în Botoșani, oraș pe care l-a părăsit în urmă cu multe decenii, stabilindu-se în Canada. A rămas, însă, fidel amintirilor. Amintiri despre locuri, oameni, întâmplări care acum au ajuns în paginile unei cărți.
Nepoata lui George Enescu, mărturisiri emoționante despre fratele și fiica marelui muzician: George compusese prima Rapsodie înainte să se nască tata
Geniile au purtat dintotdeauna pe umeri poveri care în timp au devenit legende. Iubiri neîmplinite, fugare răscoliri ale destinului, frământări artistice care trec de limita normalului omenesc. George Enescu nu a făcut excepție. Cu toate acestea, geniul botoșănean a reușit până la final să păstreze nu doar în aparență un caracter integru, o fidelitate tulburătoare față de neamul şi de familia sa, un respect neștirbit pentru omul simplu.
Ștefan Teișanu: Nu ajungi ușor și nici des la Darabani / Cu cât mai imposibil, cu atât mai dătător de energie și de speranță totul
În fiecare sfârșit de vară urci către Nord. Un spațiu până în urmă cu niște ani aproape fără nume, fără identitate, fără speranță. A urca în Nord a devenit, astăzi, o călătorie către cunoscut. De la un an la altul mai cunoscut! De nouă ani, Darabaniul își dezvăluie comorile istorice, culturale, turistice, chiar și economice sau sociale. Pentru că Nordul începe să se dezvolte, să nu se mai rușineze de ale sale, dar mai ales învață Nordul să primească oaspeți.
Dan Sociu: În momentele cele mai dure pe care le-am trăit, acelea de durere fizică extremă, era un punct în care eram salvat
Este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai generaţiei douămiiste, dar şi un jurnalist de atitudine, fiind deseori implicat în activismul ecologist. 
POVESTEA tânărului din Botoșani care aduce pe Pietonalul Unirii un festival culinar cum n-a mai fost: Pături pe iarbă, hamace între copaci, concerte stradale și... chef Foa – VIDEO & GALERIE FOTO
Botoșaniul și botoșănenii au rămas de prea mult timp captivi în seria festivalurilor care presupun mici și bere la pahar, într-un decor de terase învăluite în fumul grătarelor.Orașele mari se bucură de aproape 10 ani de evenimente stradale cu muzică de calitate și incursiuni culinare în jurul lumii.
Povestea impresionantă a Alexandrei, ”Fata cu cărțile”: Din Botoșani în Cipru și înapoi în România, pentru a ajuta copiii bolnavi – GALERIE FOTO
A visat mereu în cuvinte. Să le scrie, să ademenească poveștile și să le redea vieții. Cu timpul, între ea și cuvânt a apărut o sfiiciune de neînțeles, un soi de teamă, de neîncredere. Atunci a avut curajul să pună punct și să o ia de la capăt. Nu știa că, într-un alt fel, într-o altă lume, se va întoarce la cuvânt. Cuvântul din carte.
Elena Cardaș, viața printre meteoriți și destinul ”dulce-amărui” al unui medic scriitor: Pentru mine cancerul a fost o mare lecție / Nu cred în familiile perfecte, nici în profesioniștii perfecți
Pe Elena Cardaș o cunoaște multă lume. Mai ales de când și-a asumat în comunitate roluri care multora le-au fost incomode. Este omul care a luptat cu birocrații și cu mentalități învechite. Este scriitorul care s-a salvat de propriul destin scriind în trei săptămâni un roman ”în mare parte” autobiografic. Este medicul care a învățat lecția pacientului atunci când cancerul i-a arătat că ”limita e cerul”.
Roxana Gherasim: Am învățat să apreciez mai mult oamenii care vin pentru o scurtă perioadă în viața mea / Sărbătorile vor fi mereu cu un ochi care plânge și cu unul care râde
A fost profesoară, dar s-a implicat și în tot ce înseamnă cultură, voluntariat, jurnalism. Chiar dacă trăiește de ani buni în Germania, nu s-a desprins niciodată cu adevărat de Botoșani. Revine acasă de câte ori se ivește prilejul. Primul drum îl face mereu la părintele duhovnic, apoi se oprește la mormântul mamei. Și-a păstrat prietenii, pășește pe aceleași alei și se bucură de oamenii orașului după care va tânji mereu.
Tânără referent de la Centrul de Creație și arta încondeierii ouălor: Așa ar fi corect să fie de culoare roșie / Tehnica cu ciorapul este cea mai cunoscută
Ouăle încondeiate nu lipsesc de pe masa românilor în zilele de Paști. De toate culorile sau doar roșii fac parte mereu din meniul pascal. Majoritatea gospodinelor păstrează cu sfințenie tradițiile și își arată măiestria în fiecare an.
INTERVIU Constantin Boștină, fost secretar personal al lui Ceaușescu și ex-prim-vicepreședinte al Consiliului Popular Botoșani: Ceaușescu trebuia înlocuit, dar nu așa, nu prin împușcare / M-am simțit foarte bine și în perioada de dinainte de 1989 și mă simt bine și acum - VIDEO
După 32 de ani în care s-a manifestat aproape exclusiv ca un capitalist, Constantin Boștină a reapărut în atenția publică din postura de fost demnitar în regimul totalitar. Aceasta după ce a scos pe piață cartea ”În ochii ciclonului, am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu” plină cu dezvăluiri din intimitatea cuplului dictatorial.
Istoricul Remus Tanasă: Locuitorii Botoșanilor par să trăiască doar cu regretul că orașul a pierdut rolul (mai) însemnat pe care l-a avut în trecut
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
INTERVIU în oglindă: Paula Berențan – Tiberiu Manolache, noii subprefecți ai Botoșanilor: De ce s-a considerat că sunt persoana potrivită? / Întâi trebuie să ne așezăm la locurile noastre VIDEO
Suflu proaspăt în două importante funcții de la județ: doi tineri cu mai puțină notorietate în viața publică și administrativă botoșăneană au intrat în echipa de conducere a Prefecturii alături de „veteranul” Dan Nechifor, prefectul județului.
În OGLINDĂ, de la cititor la autor: Cărţile au un fel anume de a te chema, ele îşi aleg cititorii / Să scriem ceea ce e purtător de conținut, nu doar conținut purtător de mesaj
Botoșăneanul.ro vă aduce astăzi în Oglindă doi autori. Doi creatori care, înainte de a semna pe copertă, au fost cititori-scotocitori de carte. O călătorie pe care le-o propunem și pe care o dorim de folos multor cititori care visează ca, într-o zi, să devină autori.
INTERVIU Mirel Manea: Destinul eu mi l-am făcut / Muzica nu are bariere și nici granițe - VIDEO
Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare
Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.
Gellu Dorian: Eminescu înseamnă în primul rând Botoșani, orașul în care s-a născut, a fost botezat, a făcut primii pași, a spus primele cuvinte
"La ce bun Cultura în vreme de restriște spirituală?", ne-am putea întreba astăzi, parafrazând celebra zicere a lui Friedrich Hölderlin, de acum mai bine de un secol și jumătate.
Sondaj
Ați dat până acum ”atenții” la doctor?
Da
Nu
Nu am ajuns la doctor
Declaraţia zilei
”A fost o tensiune la nivel municipal, în cadrul organizației, în mijlocul organizației. Adică eu aveam două lupte, trebuia să fiu extrem de abil să pot să limitez luptele interne și să mă ocup de extern și mi-a mâncat ...
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9036 lei
USD
Dolarul SUA
4.5570 lei
CHF
Francul elveţian
4.9186 lei
GBP
Lira sterlină
5.4789 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4457 lei
XAU
Gramul de aur
274.4439 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2392 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2569 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1404 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.3896 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2057 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6587 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-1.7 o C
Dorohoi
-1.7 o C
Bucecea
-2.0 o C
Darabani
-2.1 o C
Saveni
-1.2 o C
Ştefăneşti
1.9 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2023 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.