Regimul iranian se confruntă cu o criză majoră de legitimitate și are două opțiuni: să continue pe calea autoritarismului, riscând o intervenție militară externă, sau să inițieze o tranziție pașnică a puterii, cu un viitor incert și numeroși potențiali succesori, afirmă Raul Pintilie, expert în conflicte din Orientul Mijlociu, într-un interviu acordat HotNews.
Conform lui Pintilie, "narațiunea republicii islamice nu mai funcționează" pentru majoritatea celor aproximativ 90 de milioane de locuitori ai Iranului, care nu mai doresc să trăiască sub un regim autoritar ce prioritizează ideologia în detrimentul bunăstării populației.
El a menționat, de asemenea, protestele reprimate violent, care au accentuat ruptura dintre stat și societate.
Pintilie a subliniat că efectele unei eventuale înlăturări a regimului de la Teheran depind de modul în care se va produce această schimbare și de actorii implicați.
El a avertizat că "simpla eliminare a liderilor printr-o intervenție militară americană și/sau israeliană ar genera un haos fără precedent", lăsând o țară cu o populație numeroasă, resurse naturale vaste și o poziție geografică strategică, complet neguvernată.
Cercetătorul a adăugat că regimul se află în fața unei alegeri cruciale și că este posibil ca sistemul actual să fie atât de detestat de populație încât aceasta să nu mai accepte reforme, ci să ceară o schimbare fundamentală.
Opoziția din stradă se confruntă cu o problemă majoră: lipsa de organizare.
„Faptul că Reza Pahlavi (fiul ultimului șah, momentan în exil) un individ complet deconectat de nevoile populației iraniene, este atât de vehiculat drept posibil lider al Iranului este un simptom al lipsei unui proiect politic articulat din interior”, a spus Pintilie.
HotNews: Cum ați caracteriza protestele actuale, comparativ cu cele din 2022? Ce își doresc oamenii?
Raul Pintilie: Protestele actuale se deosebesc de cele anterioare prin factorul declanșator: problemele economice, devalorizarea monedei, inflația și scăderea nivelului de trai.
În 2022, protestele au fost motivate de cerințe sociale și politice, legate de drepturile femeilor și controlul statului asupra vieții private. Deși nemulțumirile legate de drepturile omului, criza apei și poluare sunt factori importanți, elementul economic a fost principalul declanșator.
Presiunea asupra statului a crescut odată cu alăturarea clasei negustorilor (Bazaari) la demonstrații, aceștia având un rol istoric, politic, social și economic important în Iran.
Geografic, protestele au început în provinciile vestice și s-au extins rapid în marile orașe, inclusiv în capitala Teheran.
Nu în ultimul rând, răspunsul brutal al regimului este fără precedent, cu peste 5.000 de victime, conform estimărilor Human Rights Activists News Agency (HRANA).
Regimul se confruntă cu o criză profundă de legitimitate, iar violența exacerbează ruptura dintre stat și societate.
Opiniile oamenilor sunt diverse, de la susținerea regimului actual la reîntoarcerea la monarhie sau chiar instaurarea lui Reza Pahlavi la putere.
În prezent, nu există un proiect de viitor unitar pentru Iran.
Deși există nemulțumiri comune legate de economie, corupție și ineficiența instituțiilor, lipsește o viziune larg acceptată despre cum ar trebui să arate Iranul într-o eventuală eră post-Khamenei.
– Cât de slăbit este regimul actual, având în vedere problemele economice și protestele repetate?
– Regimul de la Teheran este, probabil, în cea mai vulnerabilă poziție de la instaurarea sa în 1979.
Aproximativ 80% din populație consideră sistemul ilegitim, iar războiul cu Israelul a afectat grav securitatea, un pilon important al regimului.
Regimul nu mai poate garanta securitatea, o economie funcțională, soluții pentru poluare sau pentru criza apei potabile.
Populația tânără a Iranului nu are amintiri legate de revoluția islamică și nu mai acceptă autoritarismul.
Violența nu poate înlocui buna guvernare, iar regimul nu va supraviețui mult timp în forma actuală.
– Cât de dornici ar fi iranienii ca Trump să intervină militar?
– Unii protestatari și-ar fi dorit o intervenție militară americană, dar au fost dezamăgiți de lipsa de acțiune a lui Trump.
Un sondaj din 2024 arată că 67% dintre iranieni sunt în favoarea normalizării relațiilor cu SUA, dar se opun normalizării relațiilor cu Israel.
Deși mulți iranieni au o atitudine pro-americană, ei înțeleg modul în care Occidentul s-a poziționat față de Iran de-a lungul timpului.
Cei care așteptau intervenția lui Trump îl vedeau ca pe un lider gata să sprijine protestele, dincolo de retorică.
– De ce este regimul atât de greu de înlăturat și ce ar însemna înlăturarea regimului?
– Regimul de la Teheran și-a consolidat puterea prin acțiuni interne și externe care i-au asigurat supraviețuirea.
Iranul a sprijinit actori non-statali precum Hezbollah și Hamas, care au descurajat atacurile militare occidentale sau israeliene.
Regimul s-a poziționat drept susținător al cauzei palestiniene pentru a decredibiliza statele vecine.
Pe plan intern, regimul a demarat un proces de militarizare, iar Corpul Gardienilor Revoluției (CGR) a câștigat influență în politică și economie.
Orice protest a fost considerat o amenințare la adresa securității naționale.
Resursele naturale ale Iranului au determinat puterile occidentale să se abțină de la o intervenție militară.
Iranul deține rezerve importante de petrol și poate perturba traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz.
Sursa https://www.hotnews.ro
