Vara ce tocmai s-a încheiat a adus pe scena politică botoșăneană un nou partid. Acțiunea Conservatoare (ACT) și-a lansat organizația județeană în prezența președintelui național, Claudiu Târziu, a soției sale, vicepreședintele Ioana Târziu și a altor lideri din țară. Fost membru fondator și copreședinte AUR, actualul europarlamentar a plecat din formațiunea căreia i-a pus bazele și a creat anul trecut Acțiunea Conservatoare.
- Ați participat la lansarea filialei județene Botoșani a acestui nou partid, Acțiunea Conservatoare. Cât de greu mai este în ziua de astăzi să construiești un partid și mai ales să găsești oameni potriviți pentru un nou partid?
- Este foarte greu pentru că lumea românească este dezamăgită de clasa politică și pe bună dreptate pentru că s-au întâmplat foarte multe lucruri împotriva interesului național pricinuite de către clasa politică, pentru că de foarte multe ori politicienii au fost creditați pentru a face binele public și ei au făcut un rău constat, dar pe de altă parte, există români care înțeleg că nu se poate schimba nimic decât prin politică și care cred că, în cele din urmă, lumea noastră românească este capabilă să nască și oamenii politici de care are nevoie. De aceea, oarecum cu surprindere am descoperit și eu, de când am început să construiesc Acțiunea Conservatoare, în mai 2025, că ni s-au alăturat foarte mulți oameni care n-au mai făcut politică. La care mesajul nostru a avut trecere. Sau oameni care au făcut politică odinioară prin PNȚCD, de exemplu, sau prin alte partide, dar s-au lăsat imediat după aceea pentru că nu au mai găsit, nu și-au mai găsit rostul în acele partide sau într-un altul similar și care acum s-au reactivat sperând că această mișcare a noastră, Acțiunea Conservatoare, este cea care va transforma România în bine.
- De ce un nou partid? Avem partide cu duiumul în România. Chiar astăzi m-am uitat: în registrul partidelor de la Tribunalul București sunt înregistrate 367 de formațiuni politice.
- Așa este. Multe sunt doar pe hârtie. Iar dintre cele care mai mișcă ceva, eu cred că, iarăși, putem să numărăm pe degetele la maxim două mâini. Sunt partidele parlamentare și mai sunt câteva partide extraparlamentare care mai activează cât de cât. Dar noi, Acțiunea Conservatoare, am demonstrat că nu suntem un partid insignifiant, un partid care a pornit ca o aventură politică, nu suntem un partid ca toate celelalte, ci avem capacitatea de a oferi o alternativă politică reală la clasa politică actuală. De ce spun asta? Prin modul în care ne-am organizat rapid. Avem filiale în toate județele, doar că nu le-am oficializat pe toate. Astăzi (pe 29 iulie – n.r.) am făcut-o și cu cea de la Botoșani. Pe de altă parte, am reușit și am făcut un congres național care a arătat și principiile noastre, și forța noastră, și substanța mesajului nostru. Un congres care, așa cum am spus mai devreme în conferință, a adoptat o rezoluție privind refondarea statului român. Pe niște principii foarte clare, cu metode explicite, adică nu o poveste, nu un mesaj, un slogan. N-am lansat un slogan. Am lansat o propunere de schimbare radicală a societății românești, astfel încât România să fie a românilor. România să redevină patria tuturor românilor și să ne placă să trăim aici, să revenim cu drag aici, să îi aducem înapoi pe unii dintre cei 6 milioane de români plecați în străinătate. Nu poți schimba nimic radical sau semnificativ în societate, în nicio societate, decât prin politică. Eu personal am încercat să schimb ceva în mod semnificativ de-a lungul a 28 de ani în societatea civilă, prin organizații pe care le-am fondat și le-am condus, prin federații de organizații. Poate că vă spune ceva Forul Ortodox Român, sigur vă spune ceva Coaliția pentru Familie, Asociația ROST și toate celelalte. Am încercat să ofer educație, să ofer o viziune culturală, să determin schimbarea unor decizii prin presiuni de stradă și așa mai departe, că așa am înțeles eu. Și de asemenea, prin meseria mea de jurnalist, am încercat de asemenea să îmbunătățesc lucrurile în țară. Când am ajuns la concluzia că orice efort am face, Și asta s-a întâmplat după referendumul pentru familie, care a fost trântit de clasa politică la modul cel mai abject cu putință.
- Nu au votat românii! A fost o prezență de doar vreo 20 și ceva la sută, dacă îmi amintesc bine.
- Da, dar cum nu au votat românii?
- Adică nu s-au prezentat la vot, în sensul acesta.
- După ce clasa politică a dus o propagandă deșănțată, diabolică, împotriva acelui referendum.
- Sau poate faptul că unul dintre principalii susținători ai acelui referendum era Liviu Dragnea, care avea o prietenă sau, mă rog, o... iubită, să-i spunem așa, mai tânără decât fiica lui sau faptul că făcea propagandă referendumului pentru familie un președinte de Senat care era la cincea soție .Poate și de asta nu au votat românii.
- Nu, nu de asta n-au votat românii, nu este adevărat, nici Liviu Dragnea, nici Tăriceanu nu au susținut acest referendum, deși ei au încheiat un protocol de susținere, în mod mincinos, cum au făcut toate lucrurile, cu Coaliția pentru Familie. Ei au ținut referendumul ăsta în așteptare timp de 2 ani. Noi reușisem cu 2 ani înainte să strângem semnăturile necesare, nu doar cele necesare, 500.000 de semnături - eu am fost unul dintre liderii Coaliției pentru Familie și știu exact cum s-au întâmplat lucrurile - ci 3 milioane și jumătate de semnături am strâns, dintre care 3 milioane 250 de mii au fost validate și s-a și văzut la vot că oamenii au și venit și au votat, că peste 3 milioane 200 de mii au votat. Dar acel referendum nu a trecut pentru că s-a dus o campanie diabolică împotriva lui, sub pretextul că îl apără pe Dragnea de pușcărie, sub pretextul că este o temă inventată, care vedem că nu e deloc inventată și se întâmplă lucruri până astăzi, sub pretextul că e suficient de clară Constituția. Ce urmărea acel referendum? Foarte scurt. O mai bună definire a noțiunii de căsătorie. Ea era Uniunea Liber Consimțită între soți - și este în continuare în Constituție - și noi am vrut să scrie foarte limpede în Constituție ”Uniunea Liber Consimțită între un bărbat și o femeie”.
Asta i-a isterizat pe cei mai mulți, asta i-a pus pe picior de război, asta i-a făcut să ne ponegrească în fel și chip. Bineînțeles că eram extremiști și atunci, nu? Pentru că dacă vrei binele, întotdeauna ești extremist. Dacă vrei frumosul, la fel și dacă vrei adevărul cu atât mai mult. Ei, asta e o paranteză. Eu am vrut să vă spun că acela a fost declicul pentru mine. Atunci am înțeles că orice aș face din perspectivă civică, orice efort, erau peste 80 de mii de voluntari care au lucrat la campania de strângere de semnături atunci, cu toate cultele recunoscute în România, cu toate etniile. Toți au fost la un loc pentru apărarea familiei! Ei bine, și cu toate astea, totul s-a izbit de o decizie politică. Dragnea spunea una public, alta acționa prin spate, vorbea una cu noi, alta cu Bruxellesul, alta cu electoratul lui și așa mai departe.
- Politician veritabil.
- Nu un politician, un politruc. Vedeți, eu sunt un om politic, eu nu sunt politician și nu cred că pot intra în tagma politicianului pentru că eu am un crez politic. Și nu am cum să fiu asemănător lui Dragnea, niciodată. Sau lui Năstase, care a jefuit România. Sau altor oameni care au greșit față de neamul românesc în mod inadmisibil și inacceptabil.
- Ați vorbit de Coaliția pentru Familie. La dumneavoastră, această coaliție, pare că se întinde până în partid. Dumneavoastră sunteți președinte, soția dumneavoastră este vicepreședinte. Vi se pare în regulă acest lucru, ca un partid să fie condus de soț și soție?
- Da, mi se pare foarte în regulă, în condițiile în care nu calitatea de soț-soție ne-a pus în această postură, ci calitățile noastre de oameni care lucrăm binele public. Noi, când ne-am cunoscut, eu cu soția mea, fiecare lucra în societate civilă, pe direcția lui. Întâmplător sau nu, eram tot pe zona culturală, eu cultural - identitară, iar cultural - educativă, formativă, Și așa anii s-au întâlnit drumurile și ne-am continuat destinul împreună. Am început, am fondat împreună Partidul AUR. Ioana (soția sa – n.r.) a fost și acolo vicepreședinte al partidului, nu pentru că am pus-o eu, ci pentru că într-un partid, mai ales la început, când nu există niciun fel de resurse, resursele umane sunt firave, resursele financiare aproape inexistente, e nevoie de foarte multă muncă, făcută de cineva care se pricepe să facă. Ori, experiența noastră din zona civică ne-a folosit și atunci, în 2019, când am făcut Partidul AUR, ne folosește și astăzi. Și vă mai spun un lucru: dacă la început am fost un grup de fondatori care am lansat Acțiunea Conservatoare în 2025, anul acesta, pe 21 iunie, există o conducere aleasă de un congres. De 400 și ceva de oameni, delegați ai organizațiilor județene, deci reprezentanți, nu toți membrii, care au votat această conducere. Prin urmare, eu nu văd niciun fel de problemă. Atâta vreme cât, chiar cum spuneam în conferința de mai devreme, dacă ar lipsi Ioana, cred că ar trebui să caut încă 10 oameni care să o înlocuiască. Nu exagerez. Priceperea, mai ales în chestiunea asta politică, se capătă în timp. Nu te naști învățat cu toate.
- Și o doamnă, o femeie, cu asemenea implicări politice, mai are timp și de familie? Că vorbim despre Coaliția pentru Familie.
- Da, în condițiile în care este o femeie conștientă de rolul ei, are, sigur, timp și de familie. Dar are timp și de familie, are timp și de cabinetul propriu, pentru că este psiholog și psihoterapeut. Nu trăiește din politică. Ea aduce bani în politică, nu trăiește din politică. Prim urmare, dacă vrei, eu cred că se poate. Și nu e un caz unic. Vreau să vă spun că sunt foarte multe femei care fac politică la nivel înalt și de asemenea își continuă meseriile lor și să aibă și grijă de familie. Eu cred că prin asta se dovedesc puternice, așa cum sunt și bărbați de stat, sunt și femei de stat. Nu văd niciun fel de problemă aici.
- Soția dumneavoastră este o potențială femeie de stat?
- Eu cred că asta suntem chemați să devenim cu toți. Dacă nu suntem astăzi, să devenim oameni de stat. Pentru că România nu mai are timp de experimente. Nu mai are timp de... încercări, de lăsat la voia întâmplării lucrurile. Nu! România trebuie reformată acum. Și reformată priceput, astfel încât să devină ceea ce noi vrem de la ea, adică o țară în care să existe ordine, de la cea morală până la cea instituțională, să existe libertate, de la cea a cuvântului până la cea de asociere sau...
- Dar nu există libertate în România? Uitați, președintele Românei, care deține cea mai înaltă funcție în stat este terfelit, este făcut în toate felurile, în fiecare zi.
- Dar asta nu este...
- Cred că sunt mai mulți oameni care îi spun ”Mucușor” decât ”președintele României”.
- Eu nu cred că asta este o măsură a libertății. Și vedeți, poți să fii lipsit de bun simț și mocofan și să crezi că ești liber. Dar nu așa se manifestă libertatea. Eu nu iau apărarea președintelui acum și nici a unui om politic, eu însumi fiind înjurat copios de mulți dintre românii, care nu mă plac, dintr-un motiv sau altul, nici nu contează. Nu ai cum să ai unanimitate, nu mă supăr pentru asta. Eu cred că libertatea înseamnă altceva. Libertatea este acea stare care îți permite să spui ”da” când e da și ”nu” când e nu. Libertatea îți oferă posibilitatea de a spune ce gândești. Fără să te temi că vei fi judecat, vei fi cenzurat, vei fi amendat sau vei fi închis pentru asta. Libertatea este atunci când poți să-ți cauți asociați în zona civică, în zona politică și să te manifești ca atare, fără prin asta să-ți atragi o etichetă infamantă sau o campanie de ură împotriva ta și eventual arderea în efigie. Asta înseamnă libertatea. Noi suntem la o distanță destul de mare, considerabilă, de ceea ce înseamnă libertatea în genere și democrația în special.
- Eu n-am văzut niciun om ridicat și întemnițat pentru faptul că pe președintele României îl poreclește, să spun așa nu...
- Nu, dar ați văzut probabil un avocat pe nume Mihai Rapcea de la București care a fost ridicat cu mascații în zori de zi pentru că avea Eminescu în casă. L-ați văzut, cred că l-ați văzut. Ați văzut poate la Brașov un grup de tineri de 15-16 ani, care au fost ridicați la ora 6 dimineața cu mascații, cu trupe antitero și încătușați, duși, ținuți 24 de ore, s-a dat apoi și o măsură asigurători împotriva lor pentru că dețineau niște fotografii și niște cruci în casă. Vedeți, asta nu înseamnă libertate. În momentul în care un procuror din România scrie în ordonanța de reținere a avocatului Mihai Rapcea că el avea scrierile politice ale lui Eminescu în casă, iar Eminescu, așa cum a statuat Institutul Elie Wiesel, este un precursor al legionarilor, în momentul ăsta s-a terminat orice libertate, orice democrație, orice dezbatere liberă. Nu poți să spui că trăiești decât într-un regim care devine din ce în ce mai autocratic, până la a deveni totalitar.
- Vreți să schimbați lucrurile acestea, dar uitați că ne confruntăm în România cu un paradox: avem partide noi cu oameni vechi sau partide noi cu oameni care au fost la alte parteneri. Cum sunteți dumneavoastră, cum este și soția dumneavoastră, cum sunt o mulțime de oameni care au fost astăzi aici la această acțiune?
- A fi într-un alt partid, a fi într-un partid până la un moment dat și după aceea trece în alt partid nu este în sine ceva rău. Pentru că, poate că partidul în care ai activat nu și-a mai continuat drumul și tu ai ales să ți-l continui pe al tău pe aceleași valori și principii. În cazul meu, despre asta este vorba. Eu am fondat un partid de la zero, Partidul AUR, nu am fost chemat în partidul acela. Eu l-am fondat. Eu cu George Simion, cu Ioana, cu Robert Alecu, cu Sorin Lavric și încă vreo câțiva, l-am fondat. L-am condus vremea de 2 ani de zile, am fost îndepărtat din conducerea lui, nu în mod foarte vizibil, pentru că nu am mai deținut funcția de copreședinte, dar am devenit președintele Consiliului Național, cu aceleași atribuții de copreședinte. În regulă, am înțeles în momentul ăla să continui pentru că m-am temut să nu compromitem proiectul politic, da? Dar am greșit în cele din urmă pentru că de ce m-am temut mai tare s-a întâmplat și anume partidul acela a devenit un partid al unei persoane fizice, George Simion, care tăia și spânzura, care a încălcat statutul care prevedea că eu trebuie să cosemnez fiecare listă de candidați și el pentru că avea înțelegerile lui, aranjamentele lui cu candidații de la locale, de la europarlamentare și de la parlamentare, n-a vrut ca eu să semnez, asta a însemnat procese declanșate de diverși.
- Au fost și la Botoșani astfel de procese.
- Dar eu nu m-am băgat în acele procese pentru că dacă, atenție, eu apăream într-o singură instanță și spuneam: eu nu mi-am delegat semnătura, partidul nu mai intra în Parlament. Eu nu puteam să fac lucrul ăsta colegilor pe care știam că au muncit, oamenilor pe care îi știam potriviți să intre în Parlament și care erau pe liste și, în general, electoratului care a sperat în acel partid. Nu puteam să fac asta. Și n-am făcut-o. Și Simion a știut asta, că nu o să fac asta și a marșat până la capăt. Atunci ce rost mai are să rămâi într-un partid unde vezi că o ia de la... Tu l-ai făcut partid dreapta conservatoare și se duce în stânga populistă, tu l-ai făcut antisistem, el se duce cu sistemul. Păi ce ai făcut, frate? Pentru ce? Și eu să rămân în situația asta? Nu. Dar nu am fost un traseist. Eu puteam să am loc în orice alt partid. Credeți-mă. Ar fi fost fericit să mă aibă. Poate nu ăia de la USR, hai să fim... Poate că nici UDMR, hai să zicem. Dar PNL sau PSD ar fi fost foarte fericit să mă aibă. Și am făcut un alt partid.
- Care a fost declicul final, care v-a determinat să plecați? Care a fost momentul în care ați spus: până aici, punct?
- Atunci când s-a pus problema semnăturii pe candidaturile la Parlament. Pentru că atunci mi-am dat seama că, de fapt, eu nu mai am o putere reală în partid, pentru că am văzut pe liste puși niște oameni care nu aveau ce căuta acolo, care nu erau după crezul nostru politic, care nu ne făceau cinste și care erau acolo în virtutea unor aranjamente la masa verde cu...
- Cei de la Botoșani au avut ce căuta pe liste?
- După părerea mea, nu.
- Nici Cătălin Silegeanu, nici Ariadna Cârligeanu?
- Nu. Unul pentru că n-a făcut nimic pentru partid, iar Ariadna pentru că este prea fragedă și neștiutoare între ale politicii În Parlament trebuie să fie oameni calificați, oameni capabili să facă politici publice. Nu poți să te joci. Bagi pe oricine în Parlament că, ce, e fidel. Da, Ariadna a fost foarte muncitoare. Nimeni nu poate să-i nege chestia asta. A fost prezentă peste tot. Da, toată stima, dar are de crescut. Nu știe politică. Și neștiind în politică, în opinia mea, nu avea ce să caute. Dar nu față de ea m-am opus eu sau față de Silegeanu, erau nume mult mai importante care nu aveau ce să caute și care sunt în Parlament.
- O ultimă întrebare. Vreau să vă întreb, dacă ar fi să îi spuneți unui om elementul de bază, elementul definitoriu care diferențiază această formație, Acțiunea Conservatoare, de tot ceea ce există pe piața politică românească, care ar fi acela?
- Întâi de toate, Acțiunea Conservatoare are o viziune. Celelalte partide nu au nicio viziune. Eu vă provoc să spuneți dumneavoastră, pentru dumneavoastră înșivă, nu să-mi spuneți mie, o idee care se leagă de oricare dintre partide parlamentare. Dom'le, să spunem, PSD vrea cutare Bă, asta năzuiește PSD să facă în România. Pentru români și pentru România. PNL vrea să facă...
- Vă spun sigur ce vrea UDMR-ul acolo.
- Nu, UDMR-ul e un partid care nici nu ar trebui să existe, după părerea mea, pentru că nu ar trebui să existe într-o democrație partide pe criterii etnice. Nu avem ce să facem. Maghiarii de la România sunt cetățeni români.
- Românii din Ucraina nu au partide, au asociații, dar care nu intră în Parlament.
- Exact! Dar nu există nicăieri. Deci, maghiarii din România sunt cetățenii românii, ei pot face parte din partidele celelalte. Nu trebuie să aibă un partid al lor. Decât dacă nu cumva urmăresc scopuri anticonstituționale. Cum ar fi? Cum ar fi? Ruperea statului național român, care este statuat prin Constituție ca fiind unitar și indivizibil. Iar cei de la UDMR nu fac decât să provoace un scandal național cu fiecare ieșire a lor publică, pentru că sunt soldații unei cauze iredentiste și separatiste.
Bun, revenind. Dacă vă pun să spuneți: "Dl, ia spuneți-mi ce-și dorește PNL mai mult și mai mult?" Care PNL? Acum e o altă discuție. Care PNL? A lui Bolojan sau al grupului care e împotriva lui Bolojan? PNL în general, ce vrea să facă pentru România? USR, ce vrea să facă pentru noi? Eu spun ce vrea să facă împotriva României USR, asta vă pot eu spune. Ei, Acțiunea Conservatoare are o viziune pe care a exprimat-o foarte clar în documentele pe care le-am prezentat și în conferință, iar această rezoluție pe care noi am adoptat-o la Congres, v-o recomand cu căldură, pentru că ea este sintetică în privința viziunii noastre. Ce vrem noi să facem pentru România? Noi vrem să schimbăm România din temelii în bine. Și arătăm cum. Dacă aveți răbdarea să răsfoiți această rezoluție și cartea "Statul care servește națiunea", veți înțelege perfect ce vrem noi. Suntem singurul partid cu o viziune politică și suntem singurul partid cu lideri care au demonstrat că au aceste valori și principii pe care le declamă acum, mult înainte de a intra vreodată în politică, da? Mult înainte de 2019. Și eu, și Robert Alecu, și Ioana Târziu, și mulți alții dintre colegii noștri cu care construim astăzi Acțiunea Conservatoare, am lucrat după putință, dar după aceleași valori, în societatea civilă. Noi n-am avut acolo salarii, n-am avut beneficii, nu ne-a dat nimeni niciun premiu, nu ne-a băgat nimic seama.
- Și acum trebuie să vă întreb: în cazul ăsta, din ce ați trăit?
- Păi am avut meseriile noastre, din meseriile noastre am trăit. Noi nu am făcut ONG cum fac ăștia de la USR, că ei n-au meserie. Ei se nasc ONG-iști și mor politicieni. Noi nu așa. Noi am muncit pentru România în meseriile noastre și am muncit pentru România și pentru români și în ONG-uri, muncim și în politică. De asta noi putem fi crezuți. Pentru că noi am demonstrat înainte de a ajunge în politică să cerem votul oamenilor. Am demonstrat fără să solicităm nimic. Pe banii noștri, pe timpul nostru, pe energia noastră și pe costurile noastre sociale. Să știți că nu e întotdeauna ușor să aperi ideea națională și ideea creștină.
Ba dimpotrivă. Le-am și spus oamenilor cu care am făcut primul partid. Am spus că în momentul în care vom vorbi de Dumnezeu și neamul românesc, vom fi etichetați în felul și chip, de la extremiști la xenofobii, fasciști, legionari, tot ce vreți. Vom fi înjurați în felul ăsta întrucât curentul ideologic dominant astăzi în lume este unul de esență neocomunistă, neomarxistă, care ce vrea? Foarte pe scurt, să dizolve lumea veche și să facă una nouă. Nu pe bazele unei experiențe, nu pe baze științifice, ci pe bazele unei credințe. Ei au o credință care ar putea fi ilustrată așa: un om crede că poate să zboare. Nu are aripi, nu are o mașinărie cu care să zboare, nu are o parapantă, nu are nimic. Dar el crede că poate să zboare și se aruncă de pe bloc și se face praf. Ăsta este omul de stânga al zilelor noastre. Dar a fost și în secolele trecute la fel. De la Revoluția Franceză încoace, marcată de sânge și până astăzi, toată stânga este criminală și utopică. Dar cele două caracteristici se atrag una pe cealaltă. Utopia duce la crimă și duce la suferință.
- Comunismul în sine a fost un sistem utopic, fiindcă nu putem fi toți egali.
- Păi nu suntem prin naștere. Ne naștem diferiți, evoluăm în mod diferit, avem parte de anumite daruri sau de un context favorabil ori nefavorabil și așa mai departe. Nu avem cum să fim egali. Dar nu egalitatea în calități și egalitatea în beneficii ar trebui să primeze, ci egalitatea în fața legii. Dacă legea este una bună și dreaptă, atunci ar trebui să facă loc tuturor în această lume. Dar de obicei, mai ales în România, după cum vedem, legea nu are aceste caracteristici, nu este nici bună și nici dreaptă, legea este făcută după chipul și asemănarea unuia sau altuia, pentru unul sau altul, pentru un grup sau altul, nu urmărește binele general. Sigur, eu nu vorbesc de toate legile, dar vorbesc despre unele care produc efecte foarte grave până astăzi și care ne dăunează.
- Mulțumesc, fiindcă vorbeați de muncă, vă urăm mult spor.
- Vă mulțumesc și eu.
