Sfântul Teofilact, episcopul Nicomidiei, este cinstit pentru curajul său de a apăra credința creștină în fața persecuțiilor. Exemplul său rămâne relevant pentru comunitățile din Botoșani și întreaga regiune.
Sfântul Teofilact a ales viața monahală în perioada în care Tarasie a devenit patriarh al Constantinopolului. Ulterior, acesta a fost numit episcop în Nicomidia, unde s-a remarcat prin ajutorul oferit celor aflați în suferință, necazuri sau nevoi.
În contextul istoric al vremii, după moartea patriarhului Tarasie, la conducerea imperiului a venit Leon, cunoscut pentru atitudinea sa împotriva icoanelor. Sfântul Teofilact a încercat să-l convingă pe împărat să păstreze credința creștină nealterată, inclusiv cinstirea sfintelor icoane.
Potrivit surselor bisericești, Teofilact a avertizat autoritățile vremii cu privire la consecințele nerespectării credinței. „O, împărate, vei cădea cu cădere năpraznică și mare, și nu vei găsi pe nimeni care să te scape de ea!” – sunt cuvintele atribuite sfântului.
Din cauza poziției sale ferme, Sfântul Teofilact a fost scos din scaunul episcopal și trimis în exil, unde a petrecut treizeci de ani în lipsuri și umilințe. În cele din urmă, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, departe de comunitatea pe care a slujit-o.
Moaștele sale au fost aduse ulterior în Nicomidia, în biserica ridicată chiar de el, în timpul împărătesei Teodora și al patriarhului Metodie. Exemplul său de credință și rezistență rămâne un reper pentru credincioșii din Botoșani și din întreaga regiune de nord-est, mai ales în contextul actual, când valorile tradiționale sunt tot mai des puse la încercare.
Comunitățile locale marchează anual această zi prin rugăciuni și slujbe, amintind de importanța păstrării credinței și a solidarității în fața încercărilor.
