Scriitorul Radu Vancu, una dintre vocile implicate în protestele pentru justiție din 2018 și în mișcarea „Vă vedem din Sibiu”, spune, într-un interviu pentru publicul HotNews, că prăbușirea încrederii în Președinție, partide și Justiție a devenit principalul aliat al extremismului. El crede că protestele de stradă sunt din nou necesare pentru apărarea direcției europene a României.
În campania prezidenţială din 2025, Radu Vancu a fost unul dintre susţinătorii preşedintelui Nicuşor Dan, despre care spune acum că a devenit „cezaric”.
HotNews: Domnule Radu Vancu, l-aţi susţinut pe preşedintele Nicuşor Dan în campania din 2025, iar acum, după doar un an, spuneţi că e un soi de „Caroluţ 2”. E o schimbare abruptă. Care sunt faptele care justifică, din punctul dvs. de vedere, această comparaţie?
Radu Vancu: Schimbarea e abruptă pentru că pozițiile publice ale președintelui Nicușor Dan au cunoscut o schimbare abruptă. Noi l-am susținut în campania electorală pentru că reprezenta România europeană, aşa ni se părea nouă. România care nu accepta o derivă suveranistă, care nu accepta o decuplare de la Uniunea Europeană, de la tot setul de valori care, în mintea noastră, construiește UE: stat de drept, libertăți și drepturi individuale etc. Asta reprezenta pentru noi Nicușor Dan – posibilitatea României de a-și continua destinul european.
În ultimele luni, Nicușor Dan a adoptat o serie de poziții publice care sunt în directă contradicţie cu acest set de valori europene. În primul rând, toată această schimbare – subtilă la început – de discurs: înlocuirea sintagmei „pro-european” cu „pro-occidental”, care părea că semnalizează simultan către America MAGA și către Uniunea Europeană. Seria de numiri foarte controversate la vârful sistemului de justiție a reprezentat un alt punct de inflexiune major. Iar totul a culminat cu această criză politică, în care poziția lui nu a fost cea de sprijinire a partidelor explicit pro-europene, ci de încurajare a partidului care a decis să rupă coaliția, adică Partidul Social Democrat, și de deschidere a negocierilor cu diverse partide extremiste.
Asta e ce s-a schimbat. S-a schimbat profilul președintelui Nicușor Dan. A devenit, dintr-un președinte decis pro-european, un președinte ambiguu, în cel mai bun caz. Dar, odată cu deschiderea dialogului cu partidele extremiste, cred că până și ambiguitatea asta s-a risipit.
A început să semene cu un președinte cezaric, tranzacțional, care intră brutal în viața internă a partidelor, încearcă să le rupă, încearcă să le demanteleze, să le erodeze. De aici „Caroluț”, pentru că aşa proceda Carol al II-lea, în anii ’30, în politica românească: anexându-și partidele, aducându-le și îndepărtându-le de la guvernare după bunul lui plac, disprețuindu-le, numind doar oamenii fideli lui, indiferent de relevanța lor în interiorul partidelor. Şi asta a culminat cu o criză politică la sfârșitul căreia România a căzut în totalitarism.
Pozițiile noastre, ale celor care vrem o Românie europeană, nu s-au schimbat. Noi vrem același lucru: vrem o Românie în interiorul UE, care să respecte valorile europene. Din care extremismul nu face parte, din care imixtiunea președintelui în viața politică a partidelor nu face parte, din care protejarea persoanelor corupte din justiție nu face parte. Deci, cel care s-a schimbat e Nicuşor Dan, nu pro-europenii.
– Cum îl vedeţi astăzi pe Nicușor Dan? Se spune fie că e un preşedinte machiavelic, care controlează deciziile politice, fie unul ambiţios, dar naiv, influenţat de tot felul de interese?
– Acestea sunt, într-adevăr, cele două tipuri de profil care circulă:
1. tipul ambițios, încăpățânat, dar naiv, care a crezut că poate domina sistemul, dar a fost încălecat de el,
2. tipul machiavelic, abscons, care a știut să mimeze unul-două decenii figura de pro-european pentru ca, ajuns la putere, să se devoaleze ca Lord Palpatine în Star Wars, acel personaj care, aparent, este senatorul absolut al binelui, dar care operează constant pentru rău.
Sincer să vă spun, pe mine nici nu mă interesează cum e, de fapt, Nicușor Dan. Mă interesează efectele acțiunilor lui în spațiul public, în care trăim cu toții. Nu contează dacă e un naiv sau dacă a devenit parte din sistem. Efectele sunt aceleași.
Câtă vreme acţiunea sau inacţiunea de pe scena publică dă combustibil unor forţe antieuropene, corupte, care se aliază cu cele extremiste, rezultatul e acelaşi. Viețile noastre sunt afectate în exact același fel. Credibilitatea europeană a României e afectată în exact același fel. Întrebările care i se pun lui Nicușor Dan la Bruxelles în aceste zile sunt aceleași.
Prin urmare, nu m-aș obosi să-i fac un profil psihologic. Cred că este contraproductiv. Cred că toate fărâmele de energie pro-europeană pe care le mai avem trebuie coagulate nu în întrebări despre profilul psihologic real al Nicușor Dan, ci despre cum putem reconstrui vectorul european al României, care acum e foarte fragilizat. Sistemul de partide nu mai funcționează, sistemul de justiție pare că este controlat politic, mai ales după acțiunile de joi, cordonul anti-extremist, pe care reușiserăm să-l construim, s-a anulat. E foarte grav. Trebuie să reconstruim cadrul european de funcționare al României.
– Cum?
– În primul rând, cred că trebuie rezolvată această criză politică punctuală. Ăsta e lucrul mai ușor de făcut. Din punctul meu de vedere, e limpede că, după două luni în care s-a încercat construirea unui guvern majoritar, acest proiect e un eșec. Trebuie să acceptăm un guvern minoritar pro-european.
Eu cred că e o iluzie toxică și periculoasă ideea că, dacă lăsăm AUR la putere doi ani pentru ca populația să se dezvrăjească, vom asista apoi la o pacificare democratică a celor care cred în soluția extremistă. Știm din istorie că, odată ce ajung la putere, extremiștii sunt foarte greu de dat de jos de acolo. Chiar dacă ajung inițial cu scoruri mici. Partidul legionarilor, în decembrie 1937, avea 15,6%. Şi știm ce-a urmat.
– Dacă rezolvarea crizei politice vi se pare cel mai uşor lucru de făcut, care-i partea grea?
– Partea grea este reconstruirea încrederii cetățenilor în instituțiile statului. O societate nu poate funcționa în afara coeziunii. Și asta se face doar cu încredere în instituțiile statului. Există cartea deja clasică a lui Timothy Snyder, care arată că Hitler a căpătat puterea absolută în stat distrugând, pas cu pas, instituțiile statului. Distrugând statul. Asta e partea grea. Cum mai poți convinge cetățeanul român să creadă în justiție după o zi ca ieri? Cum mai poți convinge cetățeanul român să creadă în partide politice, când ele s-au comportat ca în ultimele două luni, tranzacționând, negociind, vânzând, trădând, mințind și așa mai departe?
Asta se obține în timp. Dacă un guvern minoritar e relativ ușor de obținut în câteva săptămâni, încrederea se construiește în ani. Noi am avut la îndemână 36 de ani în care se construim încrederea în instituțiile statului. Nu ştiu dacă am reuşit s-o facem. Cert este că, în ultimul an, această încredere s-a pulverizat. Şi acesta e aliatul cel mai prețios al extremismului în România.
Sursa https://www.hotnews.ro
