Ca părinte, instinctul tău de bază este mereu același: să-ți protejezi copilul. Îl aperi de lovituri, de pericole, de căzături. Îți amintești când era mic și puneai protecții de plastic pe colțurile mesei? Sau când încuiai toate soluțiile de curățenie în dulap, de teamă să nu ajungă la ele? Sau momentele în care îl țineai strâns de mână în parcare, de parcă lumea întreagă ar fi fost o amenințare? În primii ani de viață, aceste reflexe sunt vitale, pentru că cei mici nu au capacitatea de a judeca bine și nici nu se pot proteja singuri. Au nevoie de părinte, pas cu pas. Dar timpul trece repede. Bebelușii devin preșcolari, preșcolarii merg la școală, iar școlarii, aproape peste noapte, devin adolescenți. Și trebuie lăsați să greșească, după cum scrie mother.ly, care prezintă și mărturia unui tată care, atunci când fiul lui adolescent a participat la o cursă ilegală de mașini, l-a lăsat să-și învețe lecția.
Când copiii nu mai au nevoie să fie apărați de colțurile mesei sau de pericolul de a traversa strada, grija părinților nu dispare, ci doar se mută în altă direcție: aceea de a-i feri de dezamăgiri, de frustrări, de tristeți, de eșecuri.
Poți să privești asta ca pe un antrenament emoțional. Exact cum mușchii nu cresc dacă nu trec prin efort și disconfort, nici reziliența emoțională nu se dezvoltă fără puțină „durere”. Dacă adolescentul greșește și apoi caută singur soluții, beneficiul principal este unul uriaș: își dezvoltă rezistența și învață să fie inventiv, să găsească resurse acolo unde nu se aștepta. Îți dai seama cât de valoros e asta pentru viața de adult?
Sursa https://www.hotnews.ro