Noile oferte transmise de unii furnizori indică tarife mai mari pentru consumatorii casnici începând din această toamnă, pe fondul unei perioade tensionate pe piața energiei. După eliminarea schemelor de plafonare și compensare, evoluția prețurilor depinde tot mai mult de condițiile din piața angro și de costurile reale ale sistemului energetic.
Pentru consumatori, creșterile se traduc prin facturi mai mari chiar și în cazul unui consum constant. În spatele acestor majorări se află însă mai mulți factori care influențează formarea prețului final al energiei electrice, de la cotațiile de pe bursă până la costurile de transport, distribuție și echilibrare a sistemului.
Primele semnale privind noi scumpiri au apărut deja prin ofertele transmise de unii furnizori către clienți. În unele cazuri, tarifele propuse pentru perioada următoare ajung la aproximativ 1,53 lei/kWh, ceea ce înseamnă o creștere de aproximativ 18 bani/kWh față de prețul actual al unor contracte.
Pentru un consumator casnic care utilizează 200 kWh pe lună, o astfel de diferență poate însemna aproape 36 de lei în plus pe factură, fără ca nivelul consumului să se modifice.
Majorarea ofertelor apare într-un moment în care piața de energie este influențată de mai mulți factori: producția hidro afectată de secetă, variațiile mari ale energiei regenerabile, necesitatea importurilor în anumite intervale și creșterea costurilor de echilibrare a sistemului.
Expertul în energie Silviu Gresoi a explicat pentru „Adevărul” că actuala situație este rezultatul mai multor cauze care se suprapun.
„Sunt mai multe cauze care se suprapun. În primul rând, vedem o volatilitate ridicată a prețurilor pe piața angro. România produce tot mai multă energie regenerabilă, însă problema apare în orele în care această producție scade, în special seara. Atunci sistemul trebuie să apeleze la surse mai scumpe sau la importuri. O altă problemă este că nu avem încă suficiente capacități de stocare. Putem avea energie foarte ieftină la prânz și energie foarte scumpă câteva ore mai târziu. Furnizorii iau în calcul această volatilitate și riscul evoluției prețurilor atunci când își construiesc ofertele.
Trebuie însă făcută o precizare importantă: 1,53 lei/kWh nu reprezintă prețul energiei de pe bursă. În factura finală intră și transportul, distribuția, serviciile de sistem, taxele și celelalte componente. Problema României nu este doar câtă energie producem, ci dacă o avem disponibilă, la un preț competitiv, exact atunci când avem nevoie de ea. De aceea, investițiile în stocare și modernizarea rețelelor devin la fel de importante precum investițiile în noi capacități de producție”, a explicat Gresoi pentru „Adevărul”.
Pentru a înțelege de ce factura poate crește, trebuie făcută diferența între prețul energiei de pe piața angro și prețul final plătit de consumator.
Energia electrică este cumpărată de furnizori de pe piețele angro, unde prețul se modifică permanent în funcție de raportul dintre cerere și ofertă.
În perioadele în care există producție mare și consum redus, prețurile pot scădea. Acest lucru se întâmplă frecvent în zilele însorite, când centralele fotovoltaice produc cantități importante de energie.
Problema apare atunci când producția regenerabilă scade, iar consumul rămâne ridicat. Seara, de exemplu, gospodăriile folosesc mai multă energie, însă panourile fotovoltaice nu mai produc. Pentru acoperirea
necesarului sunt activate alte surse, uneori mai scumpe.
În acest mecanism intervine și prețul combustibililor utilizați de centralele clasice, în special gazele naturale.
Când gazul se scumpește sau există incertitudini privind aprovizionarea, costurile de producție cresc și se reflectă în piața angro.
Una dintre particularitățile sistemului energetic actual este că producția și consumul nu sunt întotdeauna sincronizate.
România a instalat în ultimii ani capacități importante de producție regenerabilă, în special fotovoltaice și eoliene. Aceste surse au avantajul unor costuri reduse de producție, însă depind de condițiile meteorologice.
Energia solară este disponibilă în principal ziua, iar energia eoliană depinde de intensitatea vântului. Atunci când aceste surse nu produc suficient, sistemul trebuie echilibrat prin alte capacități.
La acest dezechilibru se adaugă și efectele secetei. Producția hidro, una dintre cele mai ieftine surse de energie, poate scădea în perioadele cu debite reduse ale râurilor.
Astfel, România poate ajunge în situația paradoxală de a avea energie foarte ieftină în anumite ore și de a apela la energie mai scumpă în alte momente.
În momentele în care producția internă nu acoperă consumul, România poate apela la importuri.
Importurile nu sunt neapărat un semn că sistemul energetic este în criză, deoarece toate statele europene schimbă energie între ele. Problema apare atunci când necesarul de import coincide cu perioade în care prețurile regionale sunt ridicate.
Piața europeană de energie este interconectată, iar evoluțiile dintr-o țară pot influența prețurile din celelalte state. O reducere a producției într-o zonă sau o creștere a cererii poate pune presiune pe întreaga regiune.
