În realitate, instituțiile statului au găsit în acest loc o sumedenie de orori. O femeie și-a pierdut viața în condiții suspecte, alte persoane se aflau într-o stare precară de sănătate cu răni vizibile. Bucătăria era insalubră și au fost depistate alimente dar și medicamente expirate.
Așa zișii beneficiari erau cazați în camere cu paturi lipite unele de altele, fiind lăsate doar culoare de trecere pentru angajați. Unii au fost găsiți prin anexe și magazii.
Însă, pe pagina oficială a acestui ONG, misiunea centrului este descrisă ca fiind una a speranței de viață, cu respectarea tuturor drepturilor fiecărei persoane. „Fiecare individ, și cel cu nevoi speciale, este o creație unică și are dreptul la o viață în termeni armonioși, care să-i confere încredere, siguranță și protecție”, era mesajul centrului condus de un anume Dumitru Coșman, în calitatea sa de administrator.
Practic, beneficiarii acestui azil erau persoanele cu dizabilități grave care nu pot fi autonome și mai ales care nu pot fi îngrijite acasă.
Rudelor li se promitea „îngrijire și supraveghere permanentă, în condiții la un nivel de înaltă calitate, cu diferite servicii, întocmai pentru a crea sentimentul de acasă”.
Ba chiar era mimată posibilitatea alegerii tipului de cazare, în regim hotelier, respectiv în camere cu regim privat (un pat) sau în camere cu regim semiprivat (două paturi).
În plus, botoșănenii din centru aveau acces la spații de socializare, cameră de gardă și chiar preferințe în privința mobilierului.
Realitatea din centru:
În descriere, persoanele cazate se aflau în grija unui „personal calificat care acordă în mod profesional asistenţă personalizată cu dăruire, afecţiune, loialitate şi confidenţialitate, oferind supraveghere permanentă beneficiarilor”. În realitate, inspectorii Consiliului Național de Monitorizare au găsit o asistentă medicală în vârstă de 21 de ani, nepoată a patronului, care abia învăța utilitatea medicamentelor.
Printre altele, teoretic, oamenii ar mai fi beneficiat de servicii medicale de toate tipurile, inclusiv psihoterapie individuală sau de grup, activități sociale și jocuri de societate, cinematecă și chiar servicii de coafură, frizerie, manichiură, pedichiură (la cerere).
Ceea ce este strigător la cer este faptul că acest centru a fost controlat de reprezentanții Agenției Județene de Plăți și Inspecție Socială (AJPIS) Botoșani în luna aprilie a acestui an.
Iar inspectorii NU au văzut nimic din ceea ce s-a scos la iveală în aceste zile.
Iar pentru asta procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani au deschis un dosar penal pentru infracțiunea de „fals intelectual”, constând că reprezentanții AJPIS Botoșani nu au consemnat în procesul-verbal de control situația reală de la data controlului efectuat la începutul lunii aprilie 2025.
Centrul era acreditat pentru cazarea a 25 de persoane. În realitate, inspectorii Consiliului de Monitorizare de la București au găsit 72 de beneficiari.
*În galeria foto de mai jos sunt fotografiile din prezentarea pe site a Casei Elena.
