GALERIA CU POEȚI: Dan Sociu, sentimentalul și misticul

Dan Sociu s-a născut pe 20 mai 1978 la Botoșani. Studiile gimnaziale și liceale le-a făcut în orașul natal. A făcut parte din grupul Club 8 de la Iași, alături de Constantin Acosmei, O. Nimigean, Dan Lungu, Radu Andriescu ș.a.

A lucrat jurnalist la „Curierul de Botoșani”, la site-ul ecologist totb.ro, publicație WWF, și secretar general de redacție la „Șapte seri”. A fost redactor de carte și corector la editurile Polirom, Cartea Românească, Nemira, Trei, Litera. A tradus piese de teatru (dintre care două de Arthur Miller), peste 20 de romane (autori ca Hemingway, Jack Kerouac, Philip K. Dick, Chuck Palahniuk), dar și cărți de poezie (Seamus Heaney, Charles Bukowski și ee. cummings) sau grupaje de poeme a peste 30 de poeți americani și englezi.

Dan Sociu a debutat editorial în 2002, cu volumul borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână (Editura Junimea, Iași), devenind laureat al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu – OPUS PRIMUM, 2003. Au urmat volumele de poezie: fratele păduche (Editura Vinea, 2004); cântece eXcesive (Editura Cartea Românească, 2005 – Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania); Pavor nocturn (Editura Cartea Românească, 2011); Mouths Dry with Hatred (Longleaf Press, University of Virginia, 2012); Poezii naive şi sentimentale (Editura Cartea Românească, 2012 – Premiul Radio Cultural); Vino cu mine ştiu exact unde mergem (Editura Tracus Arte, 2013– Premiul Radio Cultural; Premiul „Andrei Bodiu” al revistei „Observator cultural”); antologia de autor Vino cu mine ştiu exact unde mergem (Editura Polirom, 2014); Uau! (Editura Polirom, 2019). Este autorul romanelor: Urbancolia (Editura Polirom, 2008); Nevoi speciale (Editura Polirom, 2008); Combinaţia (Editura Casa de pariuri literare, 2012).

Este premiant al Festivalului romano-canadian de poezie „Ronald Gasparic” (2001); desemnat ca cel mai bun tânăr poet al momentului de revista 22 (2006); votat de colegii de generaţie ca cel mai popular tânăr scriitor la Colocviul Tinerilor Scriitori din Cluj (2007). A publicat poezii și proză în zeci de antologii și reviste românești și internaționale, cum ar fi Circumference (University of Columbia), eXchanges (University of Iowa), 2 Bridges (New York City College of Technology), și a fost invitat ca artist în rezidență la Akademie Schloss Solitude – Stuttgart, Omi – New York și Wiesbaden.

De la primele cărți, în care valorifica teritoriul cotidianului banal, și până la Uau!, unde „poezia nesemnificativului, a accidentelor biografice și a anecdotelor” fuzionează perfect cu „poezia metafizică” (Alex Goldiș), Dan Sociu impune o formulă în care se îmbină observația banală și revolta, sentimentalismul și neliniștea profundă, printr-o atitudine „care balansează /…/ între seriozitate, umor și (auto)ironie” (Grațiela Benga). Scriind despre Uau!, Cosmin Ciotloș face unul dintre cele mai elocvente portrete ale poetului, subliniind că noua sa apariție editorială este o carte care „reconciliază, în vremuri haotice, reportajul cu elanul profetic, cotidianul cu magicul difuz, rima cu naturalețea, inteligența cu credința, stările high cu înălțarea religioasă și pe Dan Sociu, poetul de profunzime, cu celălalt Dan Sociu, artizanul spectaculos, ilmigliorfabbro al unei generații care a dat, totuși, deja câteva nume de neocolit”.        

februarie

dragostea mea, și ușoară și grea,

cade pe tine ca un munte de nea

fulg după fulg cad pe casa ta în amurg

tu faci foc și prin horn fumul crește

și căldura casei tale mă topește

și prin jgheaburi mă scurg

                              (din Exerciții de neclintire. Antologia poeților laureați ai

                             Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM. 1999-2017,

                             Casa de Editură „Max Blecher”, 2017)

aprilie

s-a mișcat deodată

pomul alb în floare

văd

suflat în aer

roiul de petale

repezi la urcare

lente-n coborâre

o cădere-n amânare

o ninsoare

mai liberă, ai zice

suprafulgi, le-ar zice Nietzsche

haos grațios

dansuri mici, individuale

mai frumos mai prețios

decât fulgii de zăpadă

care știu numai să cadă

(câte unii mai fug)

e și câte un fulg

care pare să zboare

aiurea, deviat spre întâmplare

(dar apoi, aproape imediat

căderea l-aduce-napoi

la soarta comună)

dar oare-i căderea cu amânare

o soartă cu adevărat mai bună?

dacă la urmă-i tot putrezire

și din petalele albe, după plutire

rămân doar petele putride pe trotuare

când au fost zboruri în fermecare

nu e mai bine să nu fi fost?

ce rost

au avut, ce folos?

cum ce, să le văd eu, să miros

aerul dulce de primăvară

ce prost

stau la laptop

și filozofez

desuet

în loc să ies pe-afară

să flanez

pe străzi

mai repede

mai încet

la-ntâmplare

cu-o cafea și ochii îngustați de soare

și-un oftat fundamental, adânc

de om cât de cât împăcat pe pământ

(și zeii de după fereastră zic

mulțumim c-ai vorbit despre nimic

dar n-am zis nimic le zic

și ei da, asta am și auzit, nimic

mai ia un roi de flori

mersic)

                             (din Exerciții de neclintire. Antologia poeților laureați ai

                            Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM. 1999-2017,

                            Casa de Editură „Max Blecher”, 2017)

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: